Anulare act. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 118
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier -- --
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, ambii domiciliați în P, str. - nr.3,.205,.D,.3,.56, județ P și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, împotriva deciziei civile nr. 257 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Președintele României - Palatul, B, nr. 1-3, sector 5, Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea nr. 2. sector 6, Ministerul Justiției cu sediul în B, nr.17, sector 5, Ministerul Public, cu sediul în-, sector 5, Ministerul Administrației și Internelor cu sediul în B, nr.1A, sector 1, Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești, ambele cu sediul în P, Gh. nr.6, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit: recurenții reclamanți, recurenta pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimații pârâți Președintele României, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul Administrației și Internelor, Tribunalul Prahova, Judecătoria Ploiești.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și că s-a solicitat de recurenții reclamanți judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.17232/281/23.11.2007 la Judecătoria Ploiești, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Președintele României- Palatul, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul d e Interne, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Judecătoria Ploiești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea absoluta a Decretului nr.1030/2005 emis de Președintele României, a Hotărârii nr.372/2005 emisă de, obligarea pârâților la plata daunelor interese și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în mod nelegal prin cele două acte sus-menționate, s-a dispus eliberarea din funcția de judecător la Judecătoria Ploieștia reclamantei, în condițiile în care cele două acte nu i-au fost comunicate, fiind cercetată abuziv față de atribuțiile sale de serviciu și i-au fost încălcate dreptul la apărare și alte drepturi și libertăți fundamentale.
La data de 17.12.2007 pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței, a lipsei calității procesuale pasive, a autorității de lucru judecat, motivându-se că prezenta acțiune este de competența completului de 9 judecători ai ICCJ, în baza art.49 din 317/2004 și că între părți au existat alte cauze cu același obiect, același temei juridic, tribunalul neavând calitate procesuală pasivă atât timp cât nu a efectuat niciun act contestat de către reclamanți.
La data de 27.12.2007, pârâtul Ministerul Justiției a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței în baza art.49 din 317/2004, a lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care nu a emis actele contestate de către reclamanți.
La data de 13.12.2007, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat o întâmpinare în cadrul căreia a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței atât timp cât 317/2004 stabilește o competență materială specială cu privire la hotărârile de sancționare a magistraților și a tardivității introducerii acțiunii atât timp cât decretul prezidențial și hotărârea puteau fi atacate în termen de 15 zile de la comunicare, termen nerespectat de către reclamanți.
Prin sent.civ.nr.11921/18.12.2007 a Judecătoriei Ploieștia fost admisă excepția netimbrării acțiunii invocată din oficiu de către instanță și anulată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților ca insuficient timbrată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că deși reclamanților li s-a pus în vedere să timbreze cererea cu taxa timbru 12 lei și timbru judiciar 0,3 lei, aceștia nu au îndeplinit o asemenea obligație, caz în care cererea a fost anulată ca netimbrată în baza art.20 din 146/1997.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivându-se că li s-au încălcat drepturile procedurale de care beneficiază prin anularea cererii ca netimbrată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr.17232/281/26.03.2008.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.257 din 6 mai 2008 constatat ca apelul este fondat, reținând că potrivit doctrinei și jurisprudenței, excepțiile de procedură reprezintă mijloace prin care se invocă anumite neregularități procedurale referitoare inclusiv la normele de competență, la compunerea, constituirea instanței, la procedura de judecata, etc.
De asemenea disp.art.137 al.1 pr.civ. stipulează că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura și asupra celor de fond care fac de prisos total sau parțial cercetarea în fond cauzei.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului,a rezultat că prin intermediul întâmpinărilor formulate, pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției, au invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței, a lipsei
calității procesuale active a unuia dintre reclamanți, a lipsei calității procesuale pasive a acestora, a tardivității introducerii cererii, a autorității de lucru judecat, în timp ce instanța de fond a invocat excepția anulării ca netimbrată a cererii.
Ori, analizându-se caracterul și efectele pe care le-ar putea produce aceste excepții, situațiile de fapt și de drept deduse judecății,a reieșit că instanța de fond era obligată să se pronunțe în primul rând asupra excepției necompetenței materiale și apoi asupra excepției anulării cererii ca netimbrată, deoarece excepția necompetenței materiale are prioritate în condițiile în care vizează însăși punerea în discuție a respectării sau nerespectării dispozițiilor legale referitoare la investirea unei instanțe cu o cerere și anume dacă cererea este sau nu de competența acelei instanțe, caz în care până nu se stabilește competența, nu se poate dispune nicio altă măsură în raport de această cerere, inclusiv cu privire la achitarea sau neachitarea a unei taxe de timbru, a calității procesuale active sau pasive a părților, respectarea sau nerespectarea termenului de introducere a cererii.
Astfel, atât timp cât excepția de necompetență materială invocată de unii dintre pârâți pune în discuție respectarea sau nerespectarea normelor ce reglementează investirea instanței, iar aceasta excepție are un caracter absolut, înseamnă că excepția necompetenței materiale are prioritate în raport de toate celelalte excepții, inclusiv în raport de excepția anulării cererii pentru netimbrare datorită efectului acesteia constând în stabilirea instanței competente să soluționeze pretenția dedusă judecății, competență care implică ulterior, luarea oricărei măsuri cu privire la cerere, inclusiv la respectarea sau nu a timbrajului, aferent acesteia.
De altfel, până nu se soluționează excepția necompetenței materiale a instanței și nu se stabilește dacă instanța de fond este sau nu competentă să soluționeze cererea, aceasta nu poate să decidă dacă cererea se timbrează sau nu, dacă părțile au sau nu calitate procesuală activă ori pasivă, după caz și dacă cererea este supusă vreunui termen de decădere sau nu.
In raport de aceste considerente, tribunalul în baza art.297 al.1 pr.civ. a admis apelul, a desființat în tot sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, în sensul de a se pune în discuție și să se pronunțe asupra excepției necompetenței materiale care are prioritate în raport de excepția anulării cererii ca netimbrată și a celorlalte excepții invocate în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate astfel;
Reclamanții și critică hotărârile pronunțate în cauză ca fiind netemeinice, nelegale și arbitrare în conformitate cu dispozițiile art.297, 299, 581, 137, 158 și urm.Cod pr.civilă.
Arată recurenții că atât hotărârile pronunțate în cauză cât și actele de procedură efectuate au fost întocmite cu încălcarea și eludarea disp.art.85 rap.la art.105, 108, 113, 115,151, Legea nr.146/1997, procedura fiind legal îndeplinită în contrarieritate evidentă cu practicaua, au invocat reaua credință a magistraților care au soluționat atât fondul cât și apelul, excepția necompetenței materiale a instanțelor, cauza trebuind judecată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet de 9 judecători, precum și problema taxei judiciare de timbru.
Recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin recursul declarat a criticat decizia pronunțată de tribunal, prin care admițând excepția netimbrării acțiunii, instanța s-a considerat competentă, situația în care nu a mai analizat celelalte excepții.
Astfel, instanța de apel avea posibilitatea să se pronunțe asupra excepției de necompetență materială a judecătoriei și să trimită cauza la instanța competentă, trecând astfel peste dispozițiile art.29 alin.Cod pr.civilă.
Arată recurenta că potrivit art.49 alin.2 din Legea nr.317/2004 împotriva hotărârilor prevăzute la alin.1 se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare, competența aparținând completului de 9 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prima criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art.304 rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite ambele recursuri, va casa ambele hotărâri cu trimiterea cauzei la instanța competentă, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul formulat de Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticile sunt întemeiate deoarece instanța de fond s-a considerat competentă să soluționeze cauza, admițând excepția netimbrării acțiunii, nepronunțându-se asupra excepției de necompetență materială invocată de pârât.
Procedând astfel s-au încălcat prevederile art. 297 alin.2 Cod pr.civilă care stipulează că atunci când prima instanță se declară competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, cauza se va trimite spre judecare instanței competente.
În speța de față, fiind vorba de eliberarea din funcția de magistrat a reclamantei, prin hotărârea nr. 372/21.09.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, hotărârea în baza căreia s-a emis Decretul nr.1030/9.XI.2005 conform art. 49, alin.2 din Legea nr.317/2004, împotriva acestei hotărâri se putea exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare la instanța competentă, respectiv Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin urmare, pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursul recurentei pârâte.
Examinând și recursul recurenților reclamanți, Curtea va înlătura criticile formulate legate de presupusa rea credință a judecătorilor fondului și ai instanței de apel, soluționarea nefăcându-se cu lipsă de procedură,iar problema taxei judiciare de timbru s-a pus în discuție, evident eronat, astfel de acțiuni nu se timbrează, fără însă a le îngrădi accesul la o justiție echitabilă.
Într-adevăr, așa cum lasă să se înțeleagă atât din motive cât și din memoriile depuse, recurenții - reclamanți invocă necompetența materială a celor două instanțe, ceea ce este o critică justă, așa cum arătam și în precedent, cauza precizată urmând să fie trimisă pentru judecarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
Concluzionând, Curtea va admite cele două recursuri, conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite ambele recursuri și va casa ambele hotărâri cu trimiterea cauzei la instanța competentă, conform art. 49 alin.2 din Legea nr. 317/2004, Completul de 9 judecătorie al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ambele recursuri formulate de reclamanții, ambii domiciliați în P, str. - nr.3,.205,.D,.3,.56, județ P și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, împotriva deciziei civile nr. 257 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Președintele României - Palatul, B, nr. 1-3, sector 5, Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea nr. 2. sector 6, Ministerul Justiției cu sediul în B, nr.17, sector 5, Ministerul Public, cu sediul în-, sector 5, Ministerul Administrației și Internelor cu sediul în B, nr.1A, sector 1, Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești, ambele cu sediul în P, Gh. nr.6, județ P și în consecință;
Casează atât decizia sus menționată cât și sentința civilă nr. 11921 din 18 decembrie 2007 Judecătoriei Ploiești, și trimite cauza instanței competente - Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Fiind plecată din instanță
prezenta se semnează de
Președintele Instanței
Grefier,
- -
Red.EG/BA
3 ex./16.02.2009
f- Jud.P
G
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Maria David Elisabeta Gherasim
