Anulare act. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.118
Ședința publică de la 26.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva deciziei civile nr. 1110/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 4
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă personal, intimata pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 4 B prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurentul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că intimata reclamantă și intimata pârâtă au fost citați cu copia motivelor de recurs. Totodată la data de 17.02.2009 intimata reclamantă depune întâmpinare în 3 exemplare care nu a fost comunicată.
Curtea comunică în ședință publică un exemplar al întâmpinării către reprezentantul intimatei pârâte Primăria sector 4
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Intimata reclamantă personal solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte Primăria sector 4 B solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva deciziei civile nr. 1110/26.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 4
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr- la data de 219.01.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI PRIMĂRIA SECTOR 4 B, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se anuleze oferta de donație autentificată sub nr. 3104/26.04.1974 privind imobilul situat în-, sector 5, fostă-.
Prin sentința civilă nr. 1923/2007, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sector 4 precum și excepția lipsei calități de reprezentant a Statului Român invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1701/2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III a Civilă, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că în mod greșit s-au admis cele două excepții sus menționate.
În fond după casare, prin sentința civilă nr.787/2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată și s-a constat nul contractul de donație autentificat sub nr. 3104/26.04.1974 la notariatul de Stat al Sectorului 5.
În motivarea sentinței, s-a arătat în esență, că autorii reclamantului au dobândit proprietatea imobilului situat în B,-, sector 5, fostă-, format din teren în suprafață de 300 mp reprezentând terenul viran rămas în urma demolării clădirii și a dependințelor, imobil pentru care au încheiat oferta de donație către Consiliului Popular al Sectorului 5, autentificată sub nr. 3104/26.04.1974 de Notariatul Local de Stat sector 5.
Prima instanță a reținut că acceptarea donației nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.813-814 cod civil care prevăd cerința unei forme autentice, inclusiv pentru acceptarea donației, ori, în speța dedusă judecății, doar oferta de donație s-a realizat prin înscris autentic nu și acceptarea ofertei, care în plus, nu a fost comunicată.
Mai mult decât atât, autorii reclamantului nu au avut intenția de a gratifica statul cu imobilul respectiv, astfel încât contractului îl lipsește însăși cauza, ca element de validitate, nefiind vorba de un simplu viciu de consimțământ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța a reținut lipsa intenției de a gratifica, iar reclamantul nu a produs nicio dovadă că autorii săi nu au dorit să doneze imobilul. În speță nu poate fi vorba de o cauză ilicită, falsă sau imorală întrucât oferta de donație a fost semnată și acceptată în formă autentică de către reprezentații primăriei, fiind respectate prevederile legale în vigoare la acea dată și anume, Decretul 478/1954.
Din coroborarea dispozițiilor art. 958 și 813 Cod Civil rezultă că se poate prezuma caracterul abuziv al preluării imobilelor donate statului, numai în situația în care oferta de donație nu a fost încheiată în forma autentică.
Or, în speța dedusă judecății oferta de donație a fost încheiată în formă autentică conform încheierii nr. 3104/1974 a Notariatului de stat sector 5, astfel încât preluarea imobilului de către stat în mod abuziv nu mai este prezumată ci trebuie dovedită.
În cazul contractului de donație, existența cauzei este prezumată și în măsura în care nu s-a făcut dovada că aceasta nu este reală, ilicită sau imorală, contractul este valabil.
În concluzie, atât oferta cât și acceptarea donației s-au făcut în condițiile de fond și de formă prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii actului juridic respectiv, iar în speța de față nu a rezultat lipsa intenției de a.
Tribunalul a constat prin încheierea din 20.06.2008 că la data de 04.06.2008 a decedat intimatul reclamant, conform certificatului de deces depus la dosar, iar în temeiul art. 243 Cod procedură civilă a fost introdusă în cauză în calitate de intimată reclamantă numita în calitate de itor legal (soție), conform certificatului de itor nr. 146/5.09.2008 emis de BNP.
Prin decizia civilă nr. 1110A/26.09.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că autorii reclamantului au dobândit proprietatea imobilului situat în B, str. - nr. 2, sector 5, fostă-, format din teren în suprafață de 300 mp rămas în urma demolării clădirii, imobil pentru care au încheiat oferta de donație autentificată sub nr.3104/26.04.1974.
Instanța de apel a avut în vedere că modalitatea de acceptare a donațiilor făcute statului, a primit o reglementare specială prin dispozițiile Decretului nr. 478/1954, care prevedeau că donațiile oferite statului se acceptă, după caz, de Comitetul Executiv al Consiliului Popular Județean sau al Municipiului
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, donația făcută de către autorii reclamantului către Statul Român a fost determinată de condițiile social politice și de presiunile la care au fost supuși proprietarii.
Așadar, s-a constatat că în realitate, scopul imediat urmărit de către autorii reclamantului atunci când au încheiat contractul de donație, nu a fost nicidecum intenția de a gratifica statul (animus donandi), ci doar presiunea la care erau supuși de autoritățile statului în contextul în care locuința era deja demolată.
Totodată, nu se poate reține nici un motiv rezonabil pentru ca donatorii să fi dorit să-și micșoreze într-un mod atât de substanțial patrimoniul fără a urmări obținerea altui folos patrimonial în schimb, acționând astfel în detrimentul lor și în favoarea statului.
Mai mult decât atât, în cauză s-a apreciat că sancțiunea nulității donației este operantă și pentru aceea că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 813 Cod civil, toate donațiile se fac prin act autentic, astfel că operațiunea juridică a donației își produce efecte numai în cazul în care consimțământul ambelor părți este manifestat în formă autentică. Nerespectarea acestei forme se sancționează cu nulitatea absolută a contractului. În cazul în care contractul de donație se încheie între absenți, prin ofertă și acceptare separată, atât oferta de a dărui cât și acceptarea, trebuie să fie făcută în formă autentică, în caz contrar, fiind nule absolut.
De asemenea, potrivit art. 1171 Cod civil, actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a întocmit.
Tribunalul a apreciat că în cauză contractul de donație este nul absolut întrucât la dosar nu există nici un înscris autentic prin care să fi fost acceptată oferta de donație pentru ca în cauză să fie îndeplinită condiția " ad somlemnitatem" prevăzută de art. 813 Cod civil, ca element esențial al contractului.
Potrivit art. 800 Cod civil, nimeni nu poate dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât în formele prescrise de lege pentru donații între vii sau prin testament. Această dispoziție își are rațiunea în gravitatea actelor cu titlu gratuit prin care dispunătorul procură unei alte persoane un avantaj, fără echivalent, diminuându-și astfel propriul patrimoniu.
În speța dedusă judecății, liberalitatea nu putea fi făcută decât în forma prevăzută de art. 813 Cod civil pentru donație, adică prin act autentic, cerut nu numai "ad probationem" ca pentru contractele consensuale, ci și,ad solemnitatem" ca și condiție de formă esențială pentru încheierea contractului, sancțiunea nerespectării acestei condiții de formă fiind nulitatea absolută a donației, conform art. 1168 Cod civil.
În speță, actul intitulat ofertă de donație autentificat sub nr. 3104/26.04.1974, constituie doar un act de ofertă de donație, nu și un act de acceptare, în formă autentică (aceasta trebuia să fie perfectată ulterior), deoarece în Decretul nr. 487/1954, este prevăzut doar dreptul de a accepta donațiile făcute către stat și sunt indicate organele abilitate să accepte astfel de donații.
În acest decret nu există o dispoziție potrivit căreia înscrisul de acceptare ar constitui un act autentic în sensul legii, astfel încât tribunalul a apreciat că pentru încheierea valabilă a contractului de donație, trebuia ca acceptarea să fie autentificată ulterior, prin organele abilitate, conform art. 813 Cod civil.
În termen legal împotriva acestei decizii Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția generală a finanțelor Publice a Municipiului Baf ormulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se susține de către recurent în dezvoltarea motivelor de recurs că atât hotărârea instanței de fond cât și cea dată în apel sunt nelegale și netemeinice, întrucât, atât oferta de donație, cât și acceptarea acesteia au fost făcute în condițiile de fond și de formă prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii actului de donație, iar în speță nu s-a făcut dovada lipsei consimțământului sau a violenței morale, ca viciu de consimțământ (a constrângerii morale) și, pe cale de consecință, nici a lipsei intenției de a gratifica.
În aceste condiții reiese că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 948 Cod civil, cu privire la încheierea donațiilor făcute statului, întrucât intenția de a gratifica a existat, în acest sens, urmând a se observa că oferta de donație în favoarea Statului a fost semnată și acceptată în forma autentică de către reprezentanții Primăriei Sectorului 5 (actualmente, sector 4).
De aceea, recurentul susține că intenția de a gratifica a fost făcută în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată, respectiv cu dispozițiile Decretului nr.478/1954, act normativ special privitor la donațiile făcute statului.
Din coroborarea art. 813 cu art. 958 Cod civil, rezultă că nu se poate reține caracterul abuziv al preluării imobilelor donate statului în baza Decretului nr.478/1954, deoarece caracterul abuziv al preluării este prezumat numai în situația în care oferta de donație nu a fost încheiată în forma autentică.
Or, în speță oferta de donație a fost încheiată în forma autentică, oferta fiind autentificată de Notariatul de Stat Local Sector 5 B prin încheierea nr. 3104/26.04.1974.
Potrivit acelorași dispoziții legale, în situația în care oferta de donație a fost încheiată în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul Civil, preluarea abuzivă de către stat nu mai este prezumată, ci trebuie dovedită.
Recurentul mai susține că având în vedere că în speță nu s-a dovedit faptul că imobilul situat în B,-, sector 4 fost preluat abuziv, nu se poate considera că donația este lipsită de cauză.
Mai mult decât atât, în cazul contractului de donație, existența cauzei este prezumată, și în măsura în care nu s-a făcut dovada că aceasta nu este reală, ilicită sau imorală, contractul este valabil.
Pe de altă parte, acceptarea ofertei de donație făcute statului, prin decizia fostului Consiliu Popular al Sectorului 5 B, îndeplinește formalitățile prescrise de lege pentru existenta valabilă a actului juridic, deoarece o astfel de decizie respectă condițiile prevăzute de art. 1171 din Codul Civil și, implicit, pe cele impuse de art. 813 din Codul Civil pentru încheierea contractului de donație.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs în cuprinsul căreia a solicitat menținerea soluției instanței de apel.
În recurs nu s-u administrat alte probe.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și verificând decizia atacată pe temeiul acestora, Curtea constată că nu se verifică cerințele art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru modificarea deciziei.
Autorii intimatului reclamant (decedat pe parcursul soluționării cauzei în apel, it de soția sa introdusă în proces în calitate de intimată de instanța de apel), au încheiat în formă autentică oferta de donație nr. 3104/26.04.1974 la Notariatul Local de Stat sector 5, ofertă făcută către Consiliul popular sector 5, în condițiile Decretului 478/1954.
Această ofertă de donație nu a fost urmată și de acceptarea ei de către Consiliul Popular al Sectorului 5, beneficiarul ofertei, astfel cum rezultă din conținutul clauzelor acesteia; prin urmare, este impropriu a se vorbi despre o donație, astfel cum a dispus instanța de fond și cum a confirmat instanța de apel, considerentele prezentei decizii urmând a confirma soluția în ce privește oferta de donație autentificată sub nr. 3104/1974 la Notariatul local de Stat sector 5 pentru lipsa intenției de a gratifica - animus donandi.
În măsura în care în cauză s-a exhibat doar oferta de donație întocmită de autorii intimatei, cauza dedusă judecății urma a fi rezolvată pe temeiul dispozițiilor legale ce reglementează încheierea actelor juridice între absenți.
Cu referire la încheierea unui contract de donație între absenți, se constată că acesta presupune verificarea cerinței a două manifestări de voință succesive: oferta de donație, acceptarea donației, ambele în formă autentică, urmate de comunicarea acceptării către donator, condiții decurgând din dispozițiile art. 813 și art. 814 Cod civil.
Or, în speță reiese că în ce privește terenul în suprafață de 300 mp din B- (fostă-) sector 5, doar autorii soțului intimatei și au întocmit oferta de donație către Consiliul Popular sector 5, acesta nefiind vreodată revocată, în timp ce această ofertă nu a fost urmată de acceptare în condițiile art. 2 alin. 2 din Decretul 478/1954 de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Sectorului 5, astfel încât cele două voințe juridice nu s-au întâlnit, iar contractul de donație nu s-a perfectat, potrivit mecanismului juridic prevăzut de art. 814 Cod civil. În consecință, nefiind emisă vreo acceptare a ofertei de donație, Curtea apreciază că exced cadrului procesual obiectiv considerentele instanței de apel din perspectiva art. 1171 Cod civil cu privire la lipsa caracterului de act autentic al acceptării ce ar fi trebuit emise de autoritatea anterior menționată, corespunzător structurilor administrative ale vremii respective.
Prin urmare, singura manifestare de voință în sensul donației a fost cea a autorilor intimatei, act juridic unilateral a cărui nulitate pentru lipsa cauzei s-a solicitat a se constata în prezenta speță și care corect a fost dispusă de instanța de fond și confirmată în apel; contractul presupune un acord de voință, prin urmare două voințe juridice concordante, exteriorizate în sensul producerii de efecte juridice (naștere, modificare sau stingere a unor raporturi juridice), potrivit naturii juridice a actului respectiv, fie că este un contract unilateral, fie că este un contract bilateral sau sinalagmatic.
Lipsa consimțământului la încheierea unui act juridic, este un motiv de nulitate absolută distinct de lipsa intenției de a gratifica ce constituie un motiv special de constatare a nulității absolute a unui contract de donație, ceea ce, din perspectiva condițiilor generale de validitate a actului juridic civil, îmbracă forma lipsei cauzei contractului de donație, respectiv a scopului imediat, abstract și invariabil al acestui act juridic civil (causa proxima).
Este reală susținerea recurentului că existența cauzei actului juridic se prezumă, dispozițiile art. 967 Cod civil stabilind două prezumții legale relative, respectiv de existență și de validitate a cauzei, iar cel ce afirmă absența lor (ca în speță) este ținut a face o atare dovadă.
Așa cum în mod corect a reținut și tribunalul, oferta de donație făcută de către autorii reclamantului inițial către Statul Român, prin autoritatea administrativă reprezentativă la nivel local, a fost determinată de condițiile social politice și de presiunile la care au fost supuși proprietarii.
Așadar, s-a constatat că în realitate, scopul imediat urmărit de către autorii reclamantului atunci când au formulat oferta de donație, nu a fost nicidecum intenția de a gratifica statul (animus donandi), ci doar intenția de a pune capăt presiunii la care erau supuși de autoritățile statului, în contextul în care locuința era deja demolată și donarea terenului proprietatea lor era singura modalitate în care puteau obține o altă locuință repartizabilă din fondul locativ de stat, cu chirie.
Totodată, nu se poate reține nici un motiv rezonabil pentru ca donatorii să fi dorit să-și micșoreze într-un mod atât de substanțial patrimoniul fără a urmări obținerea altui folos patrimonial în schimb, acționând astfel în detrimentul lor și în favoarea statului, ceea ce odată în plus a fost de natură a confirma lipsa cauzei ofertei de donație, în condițiile art. 966 Cod civil, cum în mod legal a stabilit instanța de apel.
Sunt lipsite de relevanță și de orice finalitate practică din perspectiva soluției recurate, susținerile recurentului cu privire la condițiile în care, în opinia sa, s-ar putea reține existența sau inexistența caracterului abuziv al preluării, instanța nefiind investită cu a atare evaluare prin cererea de chemare în judecată, astfel cum ea a fost precizată.
Față de cele ce preced, Curtea în art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, împotriva deciziei civile nr. 1110A/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 4
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehnored. CN
2 ex./25.03.2009
Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă
Judecători - și
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Elena
