Anulare act. Decizia 1185/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1185/
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE SERV SA, cu sediul în B, Șos. - cel M nr.1 A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 381/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în Focșani,-, - 1,.18, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 28 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 381/26.05.2009 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s- respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.
S-a admis excepția nulității absolute.
S-a admis contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtei Societatea Comercială Filiala De Întreținere Și Servicii Energetice Serv SA B, având ca obiect anulare act.
S-a anulat decizia nr.104/18.03.2009, dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și s-a obligat pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite cu începere de la 18.03.2009 și până la data reintegrării efective.
S-a obligat pârâta la 2500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- a formulat contestație împotriva deciziei nr.104/18.03.2009 emisă de pârâtă prin care a fost revocat din funcția de director al Focșani, considerând că aceasta este nelegală prin aceea că nu este motivată nici în fapt și nici în drept fiind dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.50/2003.
A depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă și prin concluziile orale a invocat excepțiile necompetenței materiale și teritoriale, a lipsei de interes și a lipsei de obiect a cererii.
Excepțiile necompetenței materiale și teritoriale și a lipsei de interes au fost soluționate prin încheierea din 08 mai 2009.
Cât privește lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, această excepție nu este întemeiată. Împrejurarea că petentul a acceptat postul propus de pârâtă ca urmare a emiterii deciziei de revocare din funcția de director nu este de natură a paraliza dreptul său de a contesta această decizie, atâta timp cât ea și-a produs efectele și nu a fost revocată de intimată. De asemenea acceptarea postului propus nu poate fi considerată, astfel cum susține pârâta ca o manifestare de voință în sensul modificării contractului de muncă, intenția reclamantului fiind cu totul alta, aceea de a nu rămâne fără un loc de muncă.
Pentru aceste considerente excepția,rămânerii fără obiect a cererii" astfel cum a denumit-o pârâta, nu este fondată, fiind respinsă ca atare.
În ce privește nulitatea absolută a deciziei invocată de reclamant, se rețin următoarele:
Decizia contestată constituie o modificare a contractului de muncă, în sensul art.41 pct.3 codul muncii, vizând locul și felul muncii contestatorului.
Ori, potrivit art.41 din codul muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
În speță un asemenea acord nu există.
Este adevărat că potrivit art.48 din codul muncii angajatorul poate modifica, fără consimțământul salariatului, locul și felul muncii, cu titlu de sancțiune disciplinară, dar numai cu caracter temporar, ceea ce iarăși nu poate fi cazul, întrucât, astfel cum rezultă din decizia emisă de pârâtă măsura revocării are un caracter permanent.
Nu rezultă care sunt motivele revocării din funcție a contestatorului, fiind invocată doar hotărârea Consiliului de Administrație a SC, Serv"SA nr.6 din 18.03.2009 din cuprinsul căreia însă nu se desprinde în mod concret motivul revocării din funcție a contestatorului ci se face doar mențiunea,rezultatelor controlului și situația actuală a activității manageriale".
Din economia acestei motivări s-ar deduce că este vorba despre o desfacere disciplinară a contractului de muncă, împrejurare în care devin incidente dispozițiile art.268 codul muncii potrivit cărora, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu descrierea faptei, precizarea prevederilor încălcate, motivele înlăturării apărărilor salariatului, temeiul de drept, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Nici una dintre aceste mențiuni nu se regăsește în decizia contestată, considerent față de care excepția nulității absolute a acesteia apare ca fondată urmând aoa dmite și pe cale de consecință să admită contestația și să anuleze decizia cu toate consecințele ce decurg din aceasta respectiv reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și plata drepturilor bănești cuvenite cu începere de la 18.03.2009 și până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta filiala de Întreținere si Servicii Energetice " SERV" A, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. Motive de recurs, întemeiate pe prevederile art. 304 pct.6 Cod procedură civilă: -dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Instanța de fond, învestită cu judecarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar, fără a fi sesizată și învestită cu vreo cerere în constatarea nulității ori anularea actului adițional prin care s-a modificat funcția contestatorului a interpretat greșit prevederile respectivului act, deși acesta a fost încheiat de părți în mod valabil, părțile având reprezentarea practică a clauzelor acestuia.
Concret, la data de 15.04.2009, recurenta a formulat o ofertă de modificare a contractului individual de muncă al reclamantului, oferta acceptată de acesta în scris, acord exprimat chiar pe suportul material conținând oferta primită din partea angajatorului.
În plus de la data emiterii deciziei contestate (18.03.2009) și până la data când contractul individual de muncă al reclamantului s-a modificat prin manifestarea de voință a dl. (15.04.2009), decizia contestată (nr.104/2009), nici nu și-a produs efectele, deoarece dl. a beneficiat de concediu de odihnă în tot acest interval, indemnizația aferentă concediului fiind calculată pe baza drepturilor salariale aferente funcției de Director Focșani, iar atribuțiile nefiind exercitate efectiv, de vreme ce s-a aflat în efectuarea concediului.
Instanța de fond a ales să nu țină cont de prevederile actului adițional încheiat între părți cu privire la modificarea raportului juridic existent între ele, la momentul la care a emis sentința atacată, considerând că "acceptarea postului propus nu poate fi considerată, astfel cum susține pârâta ca manifestare de voință în sensul modificării contractului de muncă, intenția reclamantului fiind cu totul alta, aceea de a nu rămâne fără un loc de muncă".
Având în vedere această rezoluție a instanței de fond, cu privire la actul adițional încheiat de părți și dedus judecății sub formă de probă consideră că, instanța s-a pronunțat și cu privire la documentul amintit, ținând cont de faptul ce a stabilit prin sentința atacată prin prezentul recurs, că "intenția salariatului a fost aceea de a nu rămâne fără un loc de muncă" pronunțându-se astfel asupra unor aspecte pentru care nu a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată respectiv natura juridică și lipsa de efecte a actului adițional de schimbare a funcției ocupate de dl. în aceea de șef secție.
2. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
A considerat că Tribunalul Vranceaa aplicat cu ocazia soluționării cauzei deduse judecății, un raționament greșit: decizia atacată (nr.104/2009) a fost calificată de către instanță, ca fiind o decizie de sancționare disciplinară, întemeindu-se astfel hotărârea pe dispoziții legale străine de natura pricinii, de vreme ce Decizia nr. 104/18.03.20089, nu este o decizie de sancționare disciplinară, iar pentru a-și produce efectele în mod legal, aceasta din urmă nu trebuie să îndeplinească condițiile impuse de art.268 din codul muncii.
A considerat că, în motivarea instanței de fond din sentința recurată, în cuprinsul motivelor reținute de instanța de fond, atât în sentința recurată cât și în încheierea din 08.05.2009 se regăsesc temeiuri străine de natura pricinii și anume argumentații legate de condițiile emiterii unei decizii de concediere disciplinară, respectiv când în realitate decizia atacată, este doar o decizie de informare a contestatorului referitoare la încetarea mandatului comercial, decizie care nu intră sub reglementarea Codului muncii.
3. Motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 cod procedură civilă: - când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanța de fond a calificat greșit actul dedus judecății, calificând decizia contestată ca fiind o decizie de sancționare disciplinară dar și o decizie de concediere (având în vedere că prin admiterea excepției nulității deciziei 104/2009, instanța a admis practic "excepția nulității deciziei de concediere" astfel cum această excepție a fost invocată textual în ședința publică din data de 26.05.2009).
Or, în realitate, decizia contestată este o decizie de natură constatatoare, ea având drept scop și efect informarea reclamantului cu privire la încetarea contractului de mandat al contestatorului în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.6/18.03.2009 al recurentei.
Astfel, instanța de fond a schimbat natura juridică a actului dedus judecății, respectiv a atribuit unei comunicări de încetare a mandatului de director al intimatului, caracter de decizie de concediere, caracter care plasează respectivul document în sfera de aplicare a dispozițiilor specifice dreptului muncii, respectiv cele ale Codului muncii.
Ca urmare a interpretării greșite a actului dedus judecății de către instanța de fond, urmată de schimbarea naturii acestuia, Tribunalul Vranceaa atribuit hotărârii contestate, efecte de decizie de sancționare disciplinară, efecte care presupun existența unei abateri disciplinare, efectuarea unei cercetări disciplinare precum și îndeplinirea nor condiții de formă și de fond impuse de codul muncii, străine de scopul deciziei 104/2009, acestea fiind informarea contestatorului cu privire la încetarea mandatului comercial.
4. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă: - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii ținând cont de faptul că aceasta a aplicat prevederile Codului muncii asupra unui raport juridic comercial.
5. În afară de motivele de casare invocate anterior a solicitat a se examina cauza sub aspectele enunțate mai jos, în temeiul art. 3041Cod procedură civilă.
Concret, contestatorul a ocupat funcția de director Focșani din anul 2005 și până la data semnării actului adițional de modificare a raporturilor de muncă prin acordul părților.
Începând cu data de 29.06.2007 (data care marchează momentul intrării în vigoare a OUG nr. 82/2007, pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a altor acte normative incidente), contractul individual de muncă al intimatului (ce fusese suspendat deja de drept) a încetat de drept. Din același moment îndeplinirea atribuțiilor de director Focșani s-a realizat în baza unui raport juridic de mandat.
Aceste modificări au intervenit ca urmare a schimbărilor legislative, dar și în baza actelor consimțite de intimat și dispuse de Consiliul de Administrație al recurentei.
Cu privire la excepția lipsei de obiect, a învederat instanței de recurs faptul că, instanța de fond nu a luat în considerare documentul care stă la baza amintitei excepții, lipsindu-l pe acesta de efectele juridice stabilite și asumate de părți, prin greșita calificare a consimțământului contestatorului cu privire la modificarea contractului său individual de muncă, instanța de fond reținând că acordul contestatorului a fost în sensul de a nu rămâne fără un loc de muncă, în realitate contestatorul acceptând oferta de post pur și simplu prin semnătura și prin mențiunea "sunt de acord cu postul oferit".
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 6,7,8,9 pr. civilă și 304 indice 1.pr. civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică și nici unul din motivele de recurs invocate nu este întemeiat.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 30 4pct. 6.pr. civilă, acesta este neîntemeiat.
Deși recurenta susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, și că a pronunțat nulitate actului adițional prin care s-a modificat funcția contestatorului intimat, această susținere nu este reală întrucât prima instanță a dispus doar anularea deciziei nr. 104/18.03.2009 și nu a actului adițional.
Nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că decizia contestată constituie o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului.
Natura litigiului dintre părți se bazează pe prevederile Codului muncii întrucât, la datele de 05.04.2005 și 01.07.2005, au fost încheiate acte adiționale la contractul individual de muncă al contestatorului.
De asemenea, acte adiționale pentru funcția de director au fost încheiate în fiecare an la datele de 01.02.2006, 01.02.2007, 01.03. și01.04.2008(chiar după intrarea în vigoare a OUG nr. 82/2007). În aceste acte adiționale se menționează la atribuțiile postului că acestea sunt prevăzute în fișa postului anexă la contractul individual de muncă.
În aceste condiții, decizia nr. 104/2009 nu are caracterul unui simplu act de informare ci este o decizie de modificare unilaterală a contractului de muncă al contestatorului, supusă regulilor dreptului muncii, cu atât mai mult cu cât în notificare adresată contestatorului, nr. 5411/14.04.2009, se menționează: ": modificare contract individual de muncă", deci intenția recurentei este clară.
Deci, prima instanță a interpretat corect natura juridică a litigiului, nefiind incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 și 8.pr. civilă.
Mai arată recurenta că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare întrucât s-a pronunțat asupra fondului cauzei într-o etapă procesuală în care rămăsese în pronunțare doar asupra unei excepții fără a acorda cuvântul părților pe fondul cauzei. Ori, aceste susțineri nu pot fi primite întrucât, la ultimul termen de judecată din data de 26.05.2009, instanța a unit excepțiile cu fondul cauzei și a dat cuvântul și asupra fondului cauzei, fiind prezent apărătorul intimatei recurente.
Însă Curtea apreciază ca fiind întemeiat motivul de recurs cu privire la consimțământul contestatorului.
Astfel, prin decizia contestată, s-a dispus revocarea contestatorului din funcția de Director Focșani și rămânerea acestuia la dispoziția " Muntenia Nord" pentru a fi încadrat într-o funcție corespunzătoare pregătirii profesionale.
Așa cum s-a arătat mai sus, decizia contestată reprezintă o decizie unilaterală de modificare a contractului individual de muncă (și nu o decizie de sancționare disciplinară cum s-a interpretat în subsidiar de către prima instanță)
Potrivit disp. art. 41 din codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Ori, prima instanță în mod greșit a reținut că, în speță, nu există acordul părților.
Astfel, recurenta a notificat pe contestator prin adresa nr. 5411/14.04.2009 în sensul că, urmare a emiterii deciziei nr. 104/2009, i se va oferi un post corespunzător pregătirii sale profesionale respectiv șef producție Focșani. Contestatorul a precizat clar, că este de acord cu postul oferit astfel că această situație duce la interpretarea că acesta și-a dat consimțământul la modificarea contractului său individual de muncă. această situație, într-adevăr, nu se poate interpreta în sensul unei renunțări la acțiune astfel că nu se poate susține că acțiunea este lipsită de obiect însă instanța trebuie să verifice dacă sunt întrunite condițiile art. 41 din codul muncii în sensul existenței consimțământului salariatului iar unitatea a făcut astfel dovada că a respectat prevederile legale. Contestatorul a argumentat consimțământul dat în sensul că, prin Hotărârea nr. 6/18.03.2009, s-a menționat că, în caz de refuz, se va desface disciplinar contractul de muncă. Ori, nu se poate reține faptul că a fost viciat consimțământul contestatorului, desfacerea disciplinară fiind o sancțiune care are o altă natură juridică și urmează alte reguli. Și în eventualitatea în care s-ar fi emis o decizie de sancționare disciplinară, contestatorul avea la îndemână calea contestării. De altfel, contestatorul își dă consimțământul fără nici o obiecție și fără să arate că are în vedere Hotărârea nr. 6/2009.
Mai mult, prin contestația introductivă, contestatorul nu a precizat că înțelege să conteste decizia pentru faptul că nu și-ar fi dat consimțământul ci a arătat doar că decizia nu este motivată în fapt și drept și reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale fără să le indice.
În aceste condiții, decizia nr. 104/2009 apare ca fiind legală și temeinică iar interpretarea prime instanțe în sensul că ar fi o decizie de sancționare disciplinară nu are suport, fiind corectă prima interpretare a naturii actului juridic.
În consecință, față de considerentele arătate, se va admite recursul în baza disp. art. 312 alin. 1, 2,3 pr. civilă și se va modifica în parte sentința civilă recurată iar în rejudecare, se va respinge ca nefondată contestația.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE SERV SA, cu sediul în B, Șos. - cel M nr.1 A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 381/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Modifică în parte sentința civilă nr.381/26 mai 2009 Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge contestația formulată de contestatorul, domiciliat în Focșani,-, - 1,.18, jud. V în contradictoriu cu pârâta SC DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE SERV SA B, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 Octombrie 2009.
Pt.Președinte, Judecător,
Conf. art.261 proc.civ.
PREȘEDINTE
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ - în sensul admiterii recursului formulat de SC DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE SERV SA B, casării sentinței recurate și trimiterii cauzei la secția comercială a Tribunalului București.
Motivarea opiniei separate
Consider că, față de obiectul prezentei acțiuni, instanța de fond - Tribunalul Vrancea nu avea competența materială nici competența teritorială să soluționeze litigiul.
Astfel, obiectul principal al acțiunii este cererea de anulare a Deciziei nr. 104/18.03.2009 emisă de pârâtă, prin care reclamantul a fost revocat din funcția de director Focșani.
Potrivit art. V din OUG 82/2007, prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea nr. 53/2003 - codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, contractele de muncă ale administratorilor/directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, încetează de drept la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență sau, în cazul în care mandatul a fost acceptat ulterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, de la data acceptării mandatului.
Ca urmare, la data emiterii deciziei de revocare din funcția de director între părți nu mai existau raporturi de muncă, întrucât contractul individual de muncă al reclamantului încetase în baza legii, raporturile fiind de drept comercial, în baza contractului de mandat.
Față de aceste considerente, consider că verificarea legalității actului contestat trebuia făcută de secția comercială, iar nu de secția civilă, completul specializat în litigii de muncă, iar față de dispozițiile art. 7 alin. 1 Cod procedură civilă instanța competentă teritorial era Tribunalul București.
Judecător,
: /27.11.2009
Red. Op.sep.
:DC/2 ex/04.12.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
