Anulare act. Decizia 1192/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1192/2008-
Ședința publică din 09 septembrie 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant G, cu domiciliul în nr. 76 județul S M și de recurenta - - prin mandatar, cu domiciliul în O - -/9 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți G, cu domiciliul în nr. 168 județul S M, cu domiciliul în nr. 461 județul S M, cu domiciliul în nr. 490 județul S M și cu intimatul reclamant, cu domiciliul în nr. 53 județul S M, împotriva deciziei civile nr. 12/Ap din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care s-a menținut sentința civilă nr. 935 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, având ca obiect: anulare act,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimații pâțrâți G și ambii personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul declarat de recurentul reclamant G este nesemnat și netimbrat cu suma de câte 9,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de câte 0,15 lei, că recursul declarat de recurenta este legal timbrat cu suma de 9,5 lei prin chitanța nr.134-1-23 din 13.05.2008 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că recurenta - nu a depus la dosar dovada înregistrării cererii de recurs la Tribunalul Satu Mare; că la data de azi 09.09.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar cerere de amânare din partea reprezentantului recurentului reclamant avocat, prin care acesta din urmă arată că nu se poate prezenta în instanță din motive medicale, dovedite cu adeverința medicală anexată, având nr.4124/R din 3.IX.2008, după care:
Instanța, pune în discuția părților excepția de netimbrare a recursului declarat de recurentul reclamant
HGAtât intimatul pârât G cât și intimatul pârât, solicită admiterea excepției în sensul anulării recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată în valoare de 140 lei, pentru ambii intimați, reprezentând contravaloarea transportului la instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 935/13.09.2007, pronunțată în dosar număr unic de mai sus, Judecătoria Negrești Oașa respins acțiunea civilă formulată și introdusă de reclamanții G și prin mandatar, împotriva pârâților G, și, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat la 16.05.1945 între autorul lor G și (). De asemenea, a fost respinsă cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că din înscrisul intitulat "Contract de vânzare cumpărare" depus în xerocopie la fila 35 dosar de către pârâți, rezultă că autorul comun al părților G la data de 16.05.1945 a înstrăinat fiicei sale căsătorită (mama pârâților) printre alte terenuri și terenul cuprins în CF. 152, fără a fi menționat nr. topografic, pentru suma de 12.000 lei.
Din extrasul CF. depus la dosar în copie xerox, rezultă că vânzătorul - autor comun al părților era proprietar în cotă de 1/3 parte din nr. top. 6/1 din CF.152, în natură intravilan în suprafață de 1 ha. și 6944 mp. cu titlu juridic cumpărare, încheiere nr. 116/1929 de sub 6.
Același autor-vânzător conform testamentului autentic nr. 37 din 04.03.1961 testează în cote egale printre alte terenuri și terenul cu nr. top. 6, autorilor reclamanților și a pârâților, respectiv, G și căsătorită.
Fișa cadastrală nr. 278, depusă în copie, atestă că nr. top. 6/3 în suprafață de 1594 stânjeni se află înscris pe a lui, soțul și respectiv tatăl pârâților.
Comisia de aplicare a Legii 18/1991 O conform adeverinței nr. 489/28.11.2002 a stabilit dreptul de proprietate pe numele pârâților în calitate de moștenitori ai defunctului, printre alte terenuri și pentru terenul în suprafață de 0,57 Ha "La " și care face obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate o solicită reclamanții, cât și a testamentului autentic. Reclamanții, sub dosar nr. 1251/2003 au formulat plângere la Legea nr. 18/1991 pentru anularea adeverinței de proprietate eliberată pe seama pârâților pentru terenul și obligarea comisiilor de fond funciar să le reconstituie lor dreptul de proprietate pentru acest teren, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate conform testamentului lăsat de bunicul lor, ei fiind îndreptățiți și nu pârâții întrucât actele lor sunt lovite de nulitate.
Plângerea reclamanților a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 1439/9.11.2004 rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului, respectiv a recursului declarat de reclamanți conform Deciziei civile nr. 193/Ap/08.06.2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a Deciziei nr. 118/2006 a Curții de APEL ORADEA în dosar 7274/2005, în esență instanțele reținând că, contractul atacat este valabil, dându-i eficiență juridică și lipsind de această eficiență testamentul autentic, întrucât la data întocmirii lui terenul era înstrăinat.
Reclamanții au formulat și revizuire împotriva Deciziei civile nr. 118/2006 dată în recurs de Curtea de APEL ORADEA în dosar - respinsă, conform Deciziei civile nr. 1008/2006 -
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare mai sus menționat, invocând ca temei juridic art. 17 alin. 1 și 4 din Decret Lege nr. 115/1938, criticându-l pentru neînscrierea lui în CF. ca atare neputând transmite proprietatea, iar în prezent nu mai poate fi valorificat întrucât dreptul la acțiune pentru prestație tabulară fiind prescris extinctiv conform art. 1890 și urm. Cod civil.
Prin concluziile scrise reclamantul arată că terenul cu nr. top. 6/1 din CF. 152 nu face obiectul contractului atacat, precum și faptul că prețul menționat în acest act este neserios.
În raport de înscrisurile depuse și de susținerile părților, instanța de fond a constatat neîntemeiate criticile invocate de reclamanți pentru următoarele motive:
Potrivit art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938 în sistemul de carte funciară drepturile reale se pot dobândi numai prin înscriere în cartea funciară.
Lipsa înscrierii în CF. cum este cazul în speță, împrejurare necontestată de părți, nu constituie un motiv de nulitate absolută. Nulitatea absolută este o sancțiune civilă impusă de lege ca urmare a încălcării unei dispoziții legale imperative, cu referire la condițiile esențiale ce trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic și nu la momente ulterioare. Neînscrierea în CF. privește executarea convenției și nu constituie motiv de nulitate absolută așa cum susțin reclamanții.
De altfel, încheierea contractului atacat, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 17 din Decret Lege 115/1938 întrucât prevederile acestui act normativ s-au pus în aplicare doar prin Legea nr. 241/1947 deoarece prin Decretul Lege nr. 389/1943 în Transilvania s-a extins aplicarea prevederilor Codului civil. Desigur că și în sistemul anterior de CF. drepturile reale se puteau dobândi numai prin înscriere în cartea funciară, dar neînscrierea nu exonera părțile contractante de obligațiile asumate prin actul de vânzare cumpărare, cumpărătorul dobândind un drept de proprietate extratabular, opozabil vânzătorului, cu excepția terților.
În ceea ce privește critica privind lipsa de obiect și a prețului neserios, critici care n-au făcut obiectul dezbaterilor fiind invocate doar prin concluziile scrise formulate de reclamantul, s-au apreciat ca neîntemeiate. Într-adevăr, conform art. 948 Cod civil, obiectul unei convenții constituie o condiție esențială de validitate acesteia, lipsa obiectului determinat sau determinabil este sancționată cu nulitatea absolută a actului. Din examinarea actului, rezultă că în conținutul său, la obiect apare menționat un nr. de CF. respectiv 152, lipsind mențiunea privind nr. top. (6/1) acesta fiind menționat doar pe verso-ul înscrisului.
Reclamanții susțin că această mențiune este ulterioară și cu o altă mașină de scris, dar ei deși susțin acest lucru nu s-au înscris în fals, împrejurare constatată și de instanțele care s-au pronunțat asupra legalității adeverinței de proprietate nr. 489/28.11.2002 și implicit asupra legalității actului de vânzare-cumpărare atacat putând aprecia chiar că această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat. Instanțele de fond funciar acordând eficiență juridică actului atacat, lipsind de eficiență testamentul pe care reclamantul îl consideră valabil și în privința terenului din prezenta cauză (La ) și care fac obiectul atât a contractului de vânzare cumpărare atacat cât și a testamentului. Existența dreptului de proprietate extratabular este demonstrată și de faptul că terenul cu nr. top. 6/1 în suprafață de 1594 stânjeni, ulterior încheierii contractului și înainte de apariția registrelor agricole figurează menționat pe numele lui a lui, soțul numitei căs. și tatăl pârâților, așa cum rezultă din fișa cadastrală nr. 278.
Referitor la prețul de 12.000 lei, element esențial al oricărei convenții pe care reclamantul îl consideră neserios, chiar dacă ar fi așa, sancțiunea aplicabilă este nulitatea relativă și nu absolută, așa cum el susține.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, solicitând desființarea soluției atacate și admiterea cererii în sensul de a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.05.1945 între G și ( ), motivat de următoarele:
Instanța de fond a reținut, în mod eronat, că lipsa înscrierii dreptului în cărțile funciare nu ar constitui un motiv de nulitate absolută a contractului. Dimpotrivă, potrivit normelor în vigoare la data încheierii actului, în sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare, înscrierea dreptului avea efect constitutiv și nu se efectua doar pentru opozabilitate față de terți - așa cum greșit s-a reținut, în lipsa înscrierii dreptului în cartea funciară raportul juridic rămâne în sfera obligațională, dând naștere unui drept al cumpărătorului de a cere realizarea convenției în forma cerută de lege (autentică) ori de a cere în justiție pronunțarea unei hotărâri care să țină loc acesteia.
Soluția mai este criticabilă sub aspectul că instanța reține că asupra validității actului justiția s-ar mai fi pronunțat, reținându-se chiar autoritatea de lucru judecat în acest sens, ceea ce este total eronat. Autoritatea de lucru judecat se referă exclusiv la dispozitivul unei sentințe, nu și la motivele pe care acesta se sprijină. Or, în speța invocată instanța s-a pronunțat asupra validității unei adeverințe de proprietate iar nu asupra prezentului act, care a fost vizat doar spre neschimbare.
Un alt aspect de natură să atragă desființarea sentinței este acela că instanța a încălcat în mod grav principiul rolului său activ prin aceea că la data la care s-a dezbătut fondul cauzei au invocat împrejurarea că înscrisul contestat conține un fals prin adăugire, respectiv că unele clauze contractuale au fost scrise pe verso la o dată ulterioară și cu o altă mașină de scris.
Aceste aspecte necesitau verificări de fapt și în primul rând prezentarea înscrisului original, ceea ce instanța trebuia să dispună din oficiu în realizarea principiului cuprins în art. 129-130.proc.civ. în schimb se reproșează că nu au cerut înscrierea în fals a unui înscris pe care nu l-au putut studia în mod direct întrucât se găsește în posesia pârâților-intimați.
În fine, instanța respinge cererea pârâtului-intimat pentru obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, însă omite să se pronunțe asupra cererii acestora în acest sens, deși au solicitat cheltuieli atât prin cererea introductivă, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar, ceea ce constituieminus petitași este de natură să atragă desființarea sentinței.
Prin întâmpinarea formulată (fila 14), pârâții G, și solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că instanța de fond în mod legal, în urma verificării probelor din dos ar a reținut că terenul din locul numit "" în suprafață de 1594 stânjeni aferent cotei de 1/3 parte din întregul nr. topo 6 așa cum se regăsește în fișa cadastrală nr. 278 lui a lui împreună cu toate parcelele de la 1 la 8 în cotă de 1/3, au fost cumpărate de bunicul lor G de la vânzătorul a lui în anul 1925, respectiv în anul 1929.
În contractul de vânzare-cumpărare la data de 16 mai 1945 vânzătorul precizează că vinde din locul numit "" numai terenul de nu și lemnele la care rămânecompetentpentru a le împărți celor trei copii în părți egale (, și ) deoarece erau lemne de stejar pentru construirea a trei case.
În testament, notarul precizează că pentru și este vorba de "competență ", iar pentru utilizează cuvântul "imobil" pentru a nu fi în drept la teren așa cum doresc reclamanții (trebuia să fie în testament același cuvânt pentru toți copii). Precizează că bunicul lor, G, nu a păstrat acel teren de 57 ari teren de în fișa cadastrală nr. 130, în care are peste 28 ha. în timpul vieții din anii 1950 până la colectivizare, și le-a precizat că mamei lor nu i-a făcutparte de pământcu frații ei și numai într-un singur loc în "", pe care în anul 1975 l-au defrișat și împreună cu tatăl lor l-au plantat cu pomi.
Prin decizia civilă nr.12/Ap din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de domiciliat în O, nr. 53, împotriva sentinței civile nr. 935/2007, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, în contradictoriu cu intimații G domiciliat în O, nr. 483, G domiciliat în O, nr. 168, domiciliat în O, nr. 461 și domiciliată în O, nr. 490, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Actul juridic a cărui nulitate s-a solicitat a fost încheiat la 16 mai 1945, după extinderea aplicării Codului civil Român în de Nord prin Legea nr. 260/4 aprilie 1945.
Decretul -Lege nr. 115/1938 ale cărui dispoziții (art. 17) sunt invocate de reclamanți în fundamentarea în drept a acțiunii, a intrat în vigoare doar la 12 iulie 1947, prin Legea nr. 241/1947.
În consecință, cauzele de nulitate fiind contemporane încheierii actului juridic, temeiul de nulitate arătat de reclamanți nu poate fi primit, neputând consta în nerespectarea unor prevederi legale care nici nu intraseră în vigoare la data încheierii actului.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat s-a observat că judecătoria nu s-a pronunțat prin prisma admiterii acestei excepții, ci a precizat că valabilitatea adeverinței de proprietate și implicit efectele contractului au mai fost supuse dezbaterii contradictorii în cadrul unui proces între aceleași părți, bucurându-se de putere de lucru judecat în condițiile în care dezlegarea acestei probleme de drept a stat la baza pronunțării hotărârii judecătorești anterioare (Decizia civilă nr. 1008/2006 a Curții de APEL ORADEA ).
Critica privind lipsa rolului activ al instanței este vădit nefondată. Potrivit art. 129 alin. 6.proc.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, în limitele investirii instanței având obligația de a manifesta rol activ. Pe de altă parte, revine părților obligația, de asemenea în temeiul art. 129.proc.civ. de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului în condițiile legii, ceea ce presupune inclusiv formularea cererilor, de întregire a acțiunii sau de probațiune, în termenele stabilite prin normele de procedură.
Reclamanții apelanți au invocat împrejurarea alterării conținutului contractului prin fals doar prin concluziile scrise depuse la 12 septembrie 2007, în termenul de pronunțare, deci după ce instanța declarase închisă faza probatorie. La ultimul termen de judecată doar mandatarul reclamantului a menționat că suprafața de teren nu a fost trecută în contractul inițial, ci ulterior pe verso-ul actului, dar reclamantul prezent fiind, nu a solicitat înscrierea în fals și a declarat expres că nu are alte cereri de probațiune.
Judecătoria nu s-a pronunțat asupra cererii reclamanților de obligare a părții adverse la cheltuieli de judecată, însă dată fiind soluția de respingere a acțiunii, reclamanții nu puteau beneficia de dispozițiile art. 274.proc.civ. astfel că nu li s-a produs nici o vătămare. În situația în care apelul declarat ar fi fost admis, cheltuielile de judecată ar fi inclus și sumele suportate în prima fază procesuală.
În baza art. 274.proc.civ. apelanții nu sunt îndreptățiți să obțină restituirea sumei plătite cu titlu de cheltuieli de judecată de la intimați, iar aceștia din urmă, deși au solicitat obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, nu au făcut dovada suportării unor astfel de cheltuieli în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul recurent G, recurs netimbrat și nesemnat.
Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, recurentul reclamant G avea obligația ca pentru primul termen de judecată din 13.2008 să facă dovada achitării taxei de timbru în sumă de 9,5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, obligație pe care nu a onorat-o nici pentru următorul termen de judecată din 09.09.2008.
În ceea ce privește cererea depusă la dosar de petenta, aceasta nu poate fi considerată cerere de recurs, nefăcându-se dovada înregistrării la instanță, deși la termenul anterior i s-a pus în vedere acest lucru mandatarului acesteia.
Fiind în culpă procesuală, instanța va obliga pe petenții G și la 140 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea intimaților G și, reprezentând cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul civil declarat de reclamantul G, împotriva deciziei civile nr.12/Ap din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente G și să plătească părților intimate G și suma de 140 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /12.09.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./18.09.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
