Anulare act. Decizia 1216/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1216
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.294 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, - și intimații reclamanți () și --, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat și intimatul pârât, lipsind intimata pârâtă - și intimații reclamanți () și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă a susținut că reclamanta deși a făcut dovada, cu toate probele administrate în cauză, că testamentul a fost încheiat de autoare sub imperiul violențelor fizice exercitate de către intimați, în mod eronat ambele instanțe de judecată, au respins atât acțiunea, cât și apelul.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond admiterii acțiunii și constatarea nulității testamentului încheiat de autoarea C, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată instanței la data de 23.02.2007, reclamantele, și -- au chemat în judecată pe pârâții și -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea testamentului încheiat de autoarea lor C la data de 16 septembrie 2005, prin care pârâții au fost instituiți legatari universali.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantele au susținut că prin testamentul autentificat sub nr.3408/16.09.2005, autoarea lor Cad ispus ca întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va afla în patrimonial ei la data decesului să fie stăpânită de pârâți, arătând că a făcut acest testament "datorită afecțiunii", pe care le-o poartă.
A menționat că în anul 1997, autoarea lor a încheiat cu pârâții un contract de întreținere care a fost rezoluționat din culpa pârâților, prin sentința civilă nr. 16491/1999 pronunțată de Judecătoria Craiova.
S-a reținut de către instanță că autoarea nu numai că nu a fost întreținută, însă a fost și agresată în nenumărate rânduri de pârât, astfel că prin sentința civilă nr.1245/2000 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul proprietatea autoarei.
Cu toate acestea, pârâții au reintrat in imobil, au izolat-o pe autoarea lor, interzicându-le totodată reclamantelor să o viziteze, determinând-o astfel să încheie acest testament a cărui anulare o solicită, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.948 cod civil.
În apărare pârâții au depus întimpinare prin care a arătat că autoarea a întocmit testamentul datorită afecțiunii pe care o avea față de aceștia, pentru aoî ngriji și a se ocupa de înmormântarea sa.
Prin sentința civilă nr.13763 din 22 octombrie 2007 Judecătoria Craiovaa respins acțiunea formulată de reclamante și a dispus obligarea acestora în solidar către pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că reclamanții nu au făcut dovada că autoarea testatoare C, în momentul întocmirii testamentului, era lipsită de discernământ și nu avea capacitatea de a dispune.
În acest sens, s-a avut in vedere adresa nr.6087/2007 emisă de Spitalul Clinic de C, din care rezultă că numita C nu figurează ca fiind internată în cursul anului 2005 și nici din declarațiile martorilor nu rezultă că aceasta ar fi fost lipsită de discernământ la data întocmirii testamentului prin care i-a instituit legatari universali asupra averii sale pe pârâți, ori că aceștia ar fi exercitat acte de violență asupra sa in vederea încheierii acestui act.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe, a fost soluționat de Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr.273 din 26 mai 2008, dispunându-se admiterea acestuia, desființându-se sentința atacată și trimițându-se cauza pentru rejudecare primei instanțe.
S-a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispoz.art.297 alin.1 pr.civ. întrucât, deși reclamantele și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.953, 955 civ. ce se referă la vicierea consimțământului prin violență, instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a acțiunii pe analiza discernământului și a capacității de a dispune a testatoarei, situație în care s-a apreciat că nu s-a cercetat în fond cauza de nulitate relativă întemeiată pe violență, ca viciu de consimțământ.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal au declarat recurs pârâții și -, invocându-se motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 și 9 pr.civ. în sensul că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Intimatele reclamante au formulat întâmpinare, arătând că nu există motive de nelegalitate a deciziei Tribunalului și solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.833 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea Apel, în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de pârâți, dispunându-se casarea deciziei menționate și trimițându-se cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dolj.
S-a constatat că în speță, instanța de apel a făcut aplicarea dispoz.art.297 alin.1 teza I pr.civ. reținând că prima instanță nu a cercetat fondul litigiului cu privire la cauza de nulitate relativă întemeiată pe violență ca viciu de consimțământ, deși, din considerentele sentinței, rezultă fără echivoc faptul că acțiunea a fost examinată și sub acest aspect, motivându-se în mod expres în considerentele sentinței, că din declarațiile martorilor nu rezultă că pârâții ar fi exercitat acte de violență asupra testatoarei, în vederea încheierii testamentului.
Ca atare, s-a reținut că instanța a examinat și s-a pronunțat asupra fondului litigiului, fiind irelevant sub aspectul incidenței dispoz.art.297 alin.1 teza I pr.civ. dacă motivarea hotărârii este exhaustivă și clară, sau deficitară, întrucât art.297 alin.1 teza 1 pr.civ. se referă numai la necercetarea fondului, iar nu la modul în care a fost cercetat fondul cauzei.
Constatându-se așadar că Tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispoz.art.297 alin.1 pr.civilă, Curtea de APEL CRAIOVA, în baza art.312 alin.5 pr.civ. a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru examinarea pe fond a apelului declarat de pârâți.
În rejudecare, instanța de apel administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba cu martori, fiind audiați - -, C, ale căror depoziții au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei, în dovedirea susținerilor privind actele de violență, respectiv în combaterea acestor susțineri.
De asemenea, s-au solicitat relații autorităților locale, la dosarul cauzei fiind depusă ancheta socială întocmită la domiciliul autoarei C și adresa nr.9031/560/24.04.2009 a Postului de Poliție.
Prin decizia civilă nr.294 din 12 mai 2009, Tribunalul Dolja respins apelul formulat de apelantele reclamante, () și --, împotriva sentinței civile Judecătoriei Craiova, obligând apelantele la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că prin cererea formulată, precum și pe parcursul întregului proces, reclamanții au susținut că autoarea a fost constrânsă prin violență fizică și psihică să încheie testamentul cărei nulitate solicită; totodată, au susținut că aceasta fost lipsită de consimțământ și nu avea capacitatea de dispune.
A constatat instanța că în raport de probele administrate în cauză reclamanții nu au făcut dovada cauzelor de nulitate invocate, din depozițiile martorilor audiați atât în primul ciclu procesual, cât și în apel, nerezultând lipsa consimțământului și capacității de dispune, sau că testamentul a fost încheiat sub imperiul violențelor fizice și psihice la care ar fi fost supusă testatoarea, martorii relatând existența unei stări tensionate între părți, ce se deduce, de altfel, și din raporturile juridice existente între aceștia de-a lungul timpului.
Tribunalul a reținut că din coroborarea depozițiilor martorilor rezultă, dincolo de orice dubiu, că autoarea era bătrână, suferindă, că în ultima parte a vieții trăia destul de retrasă, că nu avea vizitatori permanenți și că apelantele nu aveau acces în imobilul proprietatea autoarei, însă din niciunul din mijloacele de probă administrate nu se poate desprinde concluzia lipsei discernământului autoarei la data întocmirii testamentului și nici nu se poate aprecia că s- făcut dovada existenței celor două condiții impuse de art.956 civ. respectiv amenințarea cu un rău considerabil pentru autoare sau averea sa, de natură să o determine să încheie testamentul a cărui anulare se cere.
Ca atare, apreciind că în cauză nu subzistă nici un motiv de schimbare sau desființare a sentinței atacate, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 cod procedură civilă, a respins apelul, ca fiind neîntemeiat, dispunând obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată către intimați, conform dovezilor anexate în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs în termen reclamanta considerând-o ca fiind nelegală, invocând aplicabilitatea art. 304 pct.7 și 8 cod pr.civilă.
susținut că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, arătând că acțiunea introductivă în instanță și-a întemeiat-o numai pe motivul că testamentul a cărui anulare s-a solicitat a fost încheiat de testatoare ca urmare a violențelor exercitate de către intimați asupra acesteia.
Recurenta precizează că nici ulterior nu a făcut vreo afirmație în sensul că autoarea era lipsită de discernământ și nu avea posibilitatea de a dispune de bunurile sale, ci a susținut că testamentul s-a încheiat de autoare sub imperiul violențelor fizice și psihice exercitate de intimați, care au izolat-o în ultima parte a vieții, aspect pe care susține că l-a dovedit cu probele administrate în cauză.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele și lucrările cauzei, prin prisma criticilor invocate de recurenta reclamantă se constată că prin hotărârea pronunțată instanța de apel a dat o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății, nefiind incidente motivele de modificare invocate de recurentă, prevăzute de art. 304 pct.7 și 8 cod pr.civilă.
Referitor la prima critică susținută de recurenta reclamantă se constată că este lipsită de temei legal, pricina dedusă judecății fiind soluționată de instanța de apel cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.129 alin.6 cod proc. civilă, instanța hotărând numai asupra obiectului cererii de investire.
Or, din examinarea acțiunii introductive, precum și din conduita adoptată pe parcursul întregului proces rezultă neechivoc faptul că reclamanții au susținut că testamentul a cărui nulitate s-a solicitat, a fost încheiat de autoare pe fondul violențelor exercitate de pârâți asupra sa, testatoarea suferind de ateroscleroză cerebrală, actul fiind deci încheiat cu încălcarea prevederilor art.948 cod civil.
Ca atare, cauza a fost rezolvată prin prisma acestor susțineri ale reclamanților, pornindu-se de la cerința înscrisă în art.948 pct.2 din cod civil, în sensul că pentru formarea valabilă a oricărui act juridic, nu este suficient să existe consimțământul părților, ci se cere în plus ca acest consimțământ să fie liber și dat în cunoștință de cauză, adică să nu fie viciat.
Corect s-a reținut de instanță că în cazul în care hotărârea de a încheia un act juridic este luată sub imperiul unei constrângeri, consimțământul nu poate fi considerat și liber, nefiind valabil și drept urmare nu poate să producă efecte juridice, prin dispozițiile art.953 din Codul civil, prevăzându-se printre alte condiții și pe aceea a nevalabilității consimțământului, atunci când este smuls prin violență.
În continuarea motivării tribunalul a examinat cauza potrivit susținerilor reclamanților vizând violențele fizice și psihice ce ar fi fost exercitate de intimații pârâți asupra autoarei, reținând că violența reprezintă o atingere adusă consimțământului, una dintre condițiile esențiale de valabilitate a convențiilor, constând în faptul de a insufla unei persoane, prin amenințarea cu un rău, o temere, sub imperiul căreia ea își dă consimțământul la încheierea actului juridic, victima fiind conștientă că nu ar trebui să încheie actul juridic, dar preferând să o facă pentru a nu i se pricinui un rău, temerea trebuind să prezinte o anumită gravitate pentru a vicia consimțământul.
Dar, pentru a stabili dacă temerea a fost determinantă, aprecierea trebuie făcută în concret, în raport cu persoana victimei, și cu împrejurările în care s-a încheiat actul juridic.
Pe de altă parte, în raport de susținerile reclamanților, respectiv a faptului că autoarea suferea de ateroscleroză cerebrală, examinarea cauzei s-a făcut, alături de analizarea acestei condiții esențiale pentru valabilitatea actelor juridice -a existenței consimțământului valabil al părții care se obligă- și prin prisma capacității autoarei de a contracta care de asemenea reprezintă o condiție esențială pentru valabilitatea convenției, potrivit dispozițiilor art.948 cod civil și ale prevederilor explicite din Decretul nr.31/1954, lipsa oricăreia din aceste condiții fiind sancționată cu nulitatea.
Și a doua critică susținută de recurenta reclamantă se constată că este nefondată, nefăcându-se dovada că încheierea actului s-ar fi făcut cu încălcarea art.948 cod civil, condițiile prevăzute de art.955 alin.1 cod civil, respectiv ca între temerea inspirată prin violență și actul de voință să existe o strânsă legătură, în sensul că, fără presiunea psihică exercitată asupra sa, partea în cauză nu ar fi consimțit la încheierea actului, negăsindu-și incidența.
Mai mult, testamentul a fost încheiat de autoare în forma autentică, în fața unui notar public, situație în care acesta avea posibilitatea să observe starea de sănătate a testatoarei în exprimarea consimțământului sau la încheierea actului, așa încât în mod corect s-a apreciat de către instanțe că reclamanții nu au făcut dovada susținerilor invocate, neexistând motive de nulitate a testamentului încheiat de autoarea acestora.
În raport de aceste considerente, urmează ca potrivit art.312 alin.1 cod proc. civilă, recursul declarat de reclamantă să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.294 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, - și intimații reclamanți () și -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Data red.:17.11.2009
Red.jud.-
2 ex/MC/
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
