Anulare act. Decizia 1228/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1708/2009)
Completul 2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 1228
Ședința publică de la 05.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 503 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
are ca obiect - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenții - pârâți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță.
Curtea procedează la legitimarea doamnei cu card 12233 X/2009, avocat stagiar în cadrul cabinetului de avocatură, care îl reprezintă pe recurenții - pârâți și, aceasta solicitând lăsarea cauzei la sfârșitul listei de recursuri, deoarece avocatul ales nu este prezent în sala de judecată la acest moment.
Curtea având în vedere cele menționate de doamna avocat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal au răspuns recurenții - pârâți și, personal, ambii reprezentați de avocat cu împuternicire avocațială nr. 43125/2009 emisă de Baroul București (fila 11) și intimatul - reclamant prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 71406/2009 emisă de Baroul București.
Apărătorul recurenților - pârâți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 13,00 lei - chitanța seria - nr. -/5.10.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea procedează la anularea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cât și la legitimarea recurentului - pârât cu CI seria - nr. - CNP - eliberată de biroul nr. 5 la 20.02.2008.
Recurentul - pârât, personal, la interpelarea instanței, învederează că este vorba de apartamentul 40 și nu 4 cum este menționat în mod greșit în motivele de recurs, ca de altfel, și în cele de apel.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus sau administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de propus sau administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților - pârâți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, apreciind că în funcție de motivele invocate, se poate vorbi de casarea deciziei, trimiterea cauzei spre rejudecare sau modificarea acesteia.
Arată cu privire la primul motiv de recurs, art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, că apreciază că instanța de apel în mod greșit a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 294 al. 1 teza I, aspect care în judecarea apelului, este inadmisibil.
Având în vedere cele de mai sus, schimbarea obiectului primului capăt de cerere, care a dus la anularea contractului de vânzare-cumpărare, apreciată în opinia sa, ca inadmisibilă, constată că instanța a calificat capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, ca o nulitate relativă, față de probele administrate în cauză, deși s-a cerut constatarea nulității absolute. Dispozițiile art. 84 Cod procedură civilă referitoare la calificarea corectă nu pot fi aplicate decât în fața primei instanțe de judecată.
Mai arată că apelul ca o cale devolutivă, este delimitat de două reguli, una dintre ele fiind că instanța de apel nu poate lărgi cadrul procesual stabilit de prima instanță, limitele fiind stabilite doar de reclamant, aspecte care conduc la aprecierea că sunt încălcate dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă.
Precizează că instanța de apel a greșit la momentul modificării capătului de cerere din nulitate absolută în nulitate relativă, făcând aplicarea dispozițiilor art. 84 cod procedură civilă, aspect care conduce la nașterea unei confuzii în ceea ce privește înțelesul dat de legiuitor articolului mai sus menționat, deoarece apreciază că instanța de fond trebuia să îi pună în vedere reclamantului să își precizeze acțiune sub toate aspectele.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, menționează că față de modificarea făcută de instanța de apel, acesta trebuia să se pronunțe și cu privire la cererea reconvențională, formulată la instanța de fond, prin care a solicitat acordarea unui drept de retenție, față de împrejurarea că acțiunea formulată în fond, a fost respinsă.
În continuare, cu privire la cel de al treilea motiv invocat în motive, respectiv excepțiile inadmisibilității și insuficientei timbrări, invocate în cele două cicluri procesuale, menționează că acțiunea este inadmisibilă, având în vedere că din modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată, apreciază că aceasta este o acțiune în realizarea dreptului ce duce la restituirea prestațiilor, așa încât se poate face aplicarea dispozițiilor art. 111 Cod civil.
Cu privire la excepția insuficientei timbrări, apreciază că prezenta acțiune trebuia timbrată la valoare și nu cu sumă fixă, pentru fiecare dintre capetele acțiunii, urmând a fi obligat și dat în debit, intimatul - reclamant pentru plata taxei de timbru, în cazul în care se va admite excepția. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, având în vedere că prin acțiune a fost solicitată constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, dar motivele indicau atât nulitatea absolută, cât și nulitatea relativă, respectiv lipsa consimțământului, lipsa discernământului, pentru care au fost administrate probe în toate fazele procesuale de ambele părți, motiv pentru care tribunalul a calificat nulitatea ca nulitate relativă, ca urmare a lipsei discernământului. Fiind indicate mai multe motive de nulitate, era firesc să fie indicată sancțiunea cea mai drastică.
În continuare, arată că la momentul judecării apelului formulat pe toate motivele invocate de instanța de fond, s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice medico-legale, din care a rezultat că vânzătorul la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu avea discernământ, motiv pentru care instanța de apel nu a mai analizat și celelalte motive invocate care conduceau la nulitatea absolută, așa încât apreciază acest motiv ca neîntemeiat, nefiind vorba de vreo schimbare a obiectului cauzei.
Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, apreciază că prin decizie, tribunalul s-a pronunțat pe toate capetele apelului, iar nepronunțarea asupra cererii reconvenționale, poate duce la casarea cel mult în parte, a deciziei în acest sens.
În continuare, cu privire la cele două excepții invocate, respectiv excepția inadmisibilității, solicită respingerea acesteia, deoarece acțiunea este admisibilă având în vedere că se solicită evacuarea recurenților - pârâți ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, respectiv inexistenta titlului de proprietate. Cu privire la excepția insuficientei timbrări, solicită respingerea și a acestei excepții, față de împrejurarea că este vorba de nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Depune concluzii scrise, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța 10/2009.
Apărătorul recurenților - pârâți, având cuvântul în replică, învederează că instanța de apel nu s-a pronunțat deloc cu privire la cererea reconvențională, deși s-a făcut vorbire de aceasta și în fața primei instanțe.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 07.05.2004, reclamantul reprezentat de curator a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4048/8562/15.08.2003 de BNP și să se dispună evacuarea pârâților din apartamentul nr.102, situat în B, str.-.- nr.5, - 3,.6, parter, sector 3, pentru încălcarea flagrantă a condițiilor de validitate a actului juridic, respectiv consimțământul vânzătorului, cauza morală și ilicită, plata prețului.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul este fiul defunctului - vânzător și unicul său moștenitor conform certificatului de moștenitor nr.45/27.10.2003, iar contractul de vânzare - cumpărare sus-menționat s-a încheiat de către defunct în calitate de vânzător în timp ce se afla în Spitalul Sf. cu diagnosticul "metastază osoasă cu punct de plecare neprecizat cu tetraplegie" - boală ireversibilă ce a determinat decesul o lună mai târziu, iar pârâtul a profitat de această stare de boală și a adus un notar la spital care a autentificat contractul de vânzare - cumpărare nr.4048/2003, vânzătorul semnând prin aplicarea amprentei digitale, deși știa să citească, menționându-se că este în imposibilitate de a semna și faptul că acesta este în deplinătatea capacităților mintale, or contractul este un fals, defunctul nefiind în măsură să-și dea consimțământul la încheierea unui astfel de act, dată fiind boala de care suferea, prețul apartamentului nefiind nici achitat.
În drept, s-au invocat prevederile art.948, 966 și 480 din Codul civil.
La data de 21.06.2004 pârâții și au depus întâmpinare și cerere reconvențională la dosar, prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii și insuficienței timbrării, solicitând totodată, să se constate că ei au un drept de retenție asupra imobilului în cauză reprezentat de cheltuielile necesare și utile, precizate ulterior la 70.000.000 lei.
S-a încuviințat și administrat părților, probele cu înscrisuri între care, contractul de vânzare - cumpărare în cauză, acte medicale, certificat de moștenitor, acte de stare civilă, adrese privind situația juridică a imobilului, interogatoriu și declarații de martori.
Prin încheierea de ședință din 10.09.2004, instanța a respins excepțiile de insuficientă timbrare a acțiunii și a inadmisibilității.
Prin sentința civilă nr.2081/09.03.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr.5846/2004 s-au respins ca neîntemeiate acțiunea principală și cererea reconvențională, reținându-se că dimpotrivă, contractul în cauză a fost valabil încheiat, potrivit probelor administrate, iar reclamantul nu s-a înscris în fals împotriva pârâților cu privire la actul juridic spre a proba falsul constatărilor personale ale agentului constatator - notarul public, acestea făcând dovada până la înscrierea în fals. Nu s-a putut reține nici lipsa consimțământului vânzătorului datorită lipsei de discernământ și nici scopul urmărit la încheierea contractului, contrară moralei ori ordinii publice, din actele medicale nerezultând că vânzătorul avea afecțiuni psihice, fiind dimpotrivă, conștient la data perfectării actului juridic.
Referitor la neplata prețului, s-a reținut că aceasta constituie o cauză de rezoluțiune a contractului, iar nu de constatare a nulității.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât reclamantul, cât și pârâții și.
1) În apelul declarat de reclamant s-a arătat că prima instanță de judecată n-a avut în vedere starea gravă de boală a tatălui său, care era aproape muribund la data încheierii contractului, neavând reprezentarea asupra naturii actului, neexistând nici un indiciu privind intenția sa de vânzare a apartamentului, acesta având reprezentarea că eventual prestația pârâților constă în întreținerea sa și nu a plății prețului pentru imobil, așadar vânzătorul aflându-se într-o eroare - obstacol ce atrage nulitatea absolută.
2) În apelul declarat de pârâții - reclamanți s-a criticat soluția de respingere a excepțiilor invocate, întrucât acțiunea trebuia timbrată la valoare, întrucât constatarea nulității contractului presupune și restabilirea situației anterioare, astfel că acțiunea trebuia anulată ca insuficient timbrată, respectiv ca inadmisibilă, întrucât acțiunea prin care se solicită nulitatea contractului de vânzare - cumpărare fără restituirea prestațiilor este inadmisibilă, iar instanța nu se poate pronunța din oficiu asupra restituirii prestațiilor, întrucât s-ar încălca principiul disponibilității.
În apel s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul apelanților - pârâți și două expertize medico-legale psihiatrice care să constate dacă defunctul a avut discernământ la data încheierii actului juridic în speță.
Prin decizia civilă nr.1397/A/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- (3244/2005) s-au admis apelurile reclamantului și pârâților - reclamanți, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4048/2003, s-a admis excepția inadmisibilității pe capătul de cerere având ca obiect evacuarea, care a fost respins ca inadmisibil și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul Bucureștia reținut că din concluziile celor două rapoarte de expertiză medico-legală rezultă că defunctul a avut scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social - juridice ce decurg din actul juridic semnat prin amprentă digitală, urmare a afecțiunilor pentru care se afla în spital, prin urmare, defunctului i-a lipsit discernământul necesar pentru a-și exprima valabil consimțământul, aspect ce nu conduce la lipsa consimțământului, ci la vicierea acestuia - caz de nulitate relativă a actului juridic, reclamantul având un interes legal în promovarea acțiunii, fiind moștenitorul vânzătorului, în termenul legal de prescripție extinctivă, drepturile sale fiind vătămate prin încheierea, în împrejurările arătate, a contractului în litigiu.
Tribunalul Bucureștia primit și apelul pârâților ca fiind fondat, pe aspectul inadmisibilității capătului de cerere privind evacuarea, reținându-se că prima instanță a soluționat în mod corect excepția inadmisibilității acțiunii, în sensul respingerii ei, doar pe capătul de cerere privind constatarea nulității contractului, întrucât faptul că prin această cerere nu s-a solicitat și restituirea prestațiilor, nu o face inadmisibilă, dar a lăsat nesoluționată excepția inadmisibilității capătului de cerere privind evacuarea, care este într-adevăr inadmisibilă, în condițiile în care lipsesc raporturile juridice locative între părți, calea deschisă pentru reglementarea situației reclamantului fiind revendicarea.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâții - reclamanți și, criticând-o pentru nelegalitate.
1) În recursul reclamantului s-a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, prin faptul că, deși nu s-a susținut de către apelanții - pârâți și inadmisibilitatea acțiunii în evacuare, ea s-a pronunțat pe acest aspect, fără a pune în discuția părților, în prealabil, această problemă de drept, ignorându-se prevederile art.129 Cod procedură civilă privind rolul activ al judecătorului. S-au invocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.6, 7 Cod procedură civilă.
2) În recursul pârâților - reclamanți s-a arătat că instanța de apel s-a pronunțat "plus petita", întrucât reclamantul și-a susținut acțiunea, invocând nulitatea absolută a contractului și nu nulitatea relativă, ori cadrul juridic, temeiul de drept este cel menționat de titularul acțiunii, potrivit principiului disponibilității, și a cărui schimbare, cel puțin, în prealabil, nu s-a pus în discuția părților, încălcându-se și principiul contradictorialității și dreptul la apărare.
Or, lipsa discernământului conduce la nulitatea relativă a actului juridic, iar nu la nulitatea absolută, astfel că acțiunea întemeiată pe constatarea nulității absolute trebuia respinsă ca nefondată.
Recursul a conținut și critici pe fondul cauzei, greșit reținându-se lipsa discernământului, în condițiile în care toți martorii audiați, dar și notarul au constatat că defunctul - vânzător era lucid la momentul încheierii contractului.
S-a solicitat în baza art.304 pct.6 Cod procedură civilă admiterea recursului, cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr.1210/17.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-au admis recursurile părților, a fost casată decizia din apel, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
În decizia de casare s-a constatat că cele două recursuri sunt fondate, din perspectiva art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, fără a se formula o astfel de cerere de către apelanți, în plus fără punerea în discuția prealabilă a părților a acestei excepții.
Mai mult, s-au încălcat prevederile art.84 Cod procedură civilă schimbându-se obiectul dedus judecății în apel, din nulitate absolută în nulitate relativă, or, pentru a fi constatată valabilă acțiunea, instanța avea, potrivit art.129 alin.4 Cod procedură civilă, obligația de a pune în discuția părților, recalificarea nulității absolute în nulitate relativă, încălcându-se astfel principiile disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare.
În rejudecarea apelului reclamantului, instanța de apel, respectând decizia de casare potrivit art.315 Cod procedură civilă, a pus în discuția părților problema de drept a calificării nulității contractului invocată de către reclamant privitoare la lipsa discernământului, din nulitate absolută în nulitate relativă, luându-se concluziile părților pe acest aspect, în ședința publică din 18.03.2009.
În aceeași ședință s-a pus în discuția părților și excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare - din oficiu.
În apelul în rejudecare nu s-au administrat noi probe.
Prin decizia civilă nr.503/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr- s-a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr.2081/09.03.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis acțiunea principală și s-a anulat contractul de vânzare - cumpărare nr.4048/8562/18.08.2003, s-a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, s-a înlăturat obligația reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, s-a respins ca nefondat apelul pârâților - reclamanți și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel - în rejudecare - Tribunalul București - prin respingerea mai întâi a excepției privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare, a constatat că acțiunea în evacuare potrivit art.480 cod civil este, dimpotrivă, admisibilă, fiind mijlocul procedural utilizat de titularul dreptului de proprietate, în scopul ocrotirii uneia din prerogativele acestui drept, respectiv dreptul de folosință a bunului.
Privitor la calificarea nulității contractului, s-a reținut că potrivit art.84 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greșită.
Astfel, tribunalul a calificat nulitatea contractului în litigiu ca fiind o nulitate relativă, interesele protejate fiind doar ale persoanei interesate, reclamantul justificând interes în invocarea nulității contractului de vânzare - cumpărare nr.4048/8562/15.08.2003 autentificat la BNP, în calitatea sa de unic moștenitor al autorului său, iar acțiunea a fost formulată cu respectarea termenului de prescripție extinctivă.
Privitor la criticile vizând soluționarea fondului litigiului prin sentința primei instanțe, Tribunalul Bucureștia constatat că apelul reclamantului este fondat, întrucât în mod greșit instanța de fond a apreciat că defunctul avea discernământ la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Astfel, din concluziile celor două rapoarte medico-legale efectuate în cauză, rezultă că defunctul, la momentul încheierii contractului, avea scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social - juridice ce pot decurge din actul civil semnat prin amprenta digitală, neavând capacitate psihică de exercițiu, altfel spus defunctul nu avea discernământul în exprimarea voinței necesare unui consimțământ valabil pentru încheierea actului juridic, lipsa discernământului neconducând la inexistența consimțământului, ci la vicierea acestuia, care constituie caz de nulitate relativă.
În speță, interesele reclamantului au fost vătămate prin încheierea contractului în aceste circumstanțe, imobilul fiind scos din patrimoniul defunctului și implicit din masa partajabilă.
În consecință, a anulat contractul și a dispus și evacuarea pârâților din imobil.
Privitor la apelul pârâților - reclamanți și, Tribunalul Bucureștia constatat că acesta nu este fondat.
Astfel, susținerea inadmisibilității acțiunii în constatarea nulității contractului dacă nu s-a formulat un petit având ca obiect restituirea prestațiilor, nu este fondată, cele două cereri putând exista în mod distinct și independent una de cealaltă, fără condiționare și cu respectarea principiului disponibilității.
S-a constatat, pe cale de consecință, că și excepția insuficientei timbrări a cererii a fost corect soluționată de către prima instanță.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs pârâții - reclamanți și, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art.304 pct.5, 6 și 9 Cod procedură civilă.
S-a arătat astfel, că s-au încălcat prevederile art.294 alin.1 teza I Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel a schimbat obiectul cauzei, din nulitatea absolută invocată de către reclamant în nulitate relativă, încălcând principiile disponibilității, dublului grad de jurisdicție, dreptului la apărare, părțile fiind surprinse într-o cale de atac cu un motiv de nulitate ce nu a făcut obiectul judecății la fond, fiind ignorate prevederile art.129 alin.6 Cod procedură civilă care permit judecătorului a se pronunța numai asupra obiectului cererii deduse judecății, în speță nefiind incidente prevederile art.84 Cod procedură civilă, practic instanța de apel pronunțându-se "plus petita" asupra unui capăt de cerere pe care reclamantul nu l-a formulat.
Or, lipsa discernământului nu conduce la inexistența consimțământului, ci doar la vicierea acestuia - caz clar de nulitate relativă pe care reclamantul nu l-a invocat.
Pe fondul soluției din apel, s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut lipsa discernământului defunctului la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare a imobilului în litigiu, ignorându-se declarațiile martorilor care au arătat că vânzătorul era lucid la data încheierii actului juridic, capacitățile mintale depline ale defunctului fiind constatate personal în contract, de către agentul instrumentar - notarul public, iar aceste constatări pot face dovadă deplină până la înscrierea în fals, or reclamantul nu s-a înscris în fals cu privire la acestea.
Pârâții au mai susținut în recurs că instanța de apel nu s-a pronunțat și pe cererea reconvențională prin care ei au solicitat să se constate că au un drept de retenție asupra imobilului, până la restituirea îmbunătățirilor adusei imobilului în sumă de 70.000.000 lei.
Or, instanța de apel trebuia să analizeze și să soluționeze și cererea reconvențională, dacă s-a pronunțat prin admiterea acțiunii în anularea contractului.
În mod greșit a apreciat instanța de apel că nu sunt fondate excepțiile invocate, privind inadmisibilitatea acțiunii în constatarea nulității contractului, fără formularea și a unei cereri privind restituirea prestațiilor, în condițiile în care, unul din efectele imediate ale nulității o constituie restituirea tuturor prestațiilor, în plus, ar însemna și o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, dacă s-ar proceda altfel, - pe cale de consecință și cea privind insuficienta timbrare, la valoarea contractului, potrivit art.2 alin.11din OUG nr.212/2008, actul normativ fiind de imediată aplicare.
S-a solicitat admiterea recursului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că prima critică vizând încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art.294 alin.1 teza I Cod procedură civilă și respectiv art.129 alin.6 Cod procedură civilă nu este fondată, întrucât în speță nu suntem într-un veritabil caz de schimbare a obiectului acțiunii din nulitate absolută în nulitate relativă, ci într-o cerere de constatare a nulității unui contract vizând în conținut mai multe cauze de nulitate privind condițiile de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art.948 Cod civil: consimțământul, cauza morală și licită și neplata prețului, calificată greșit de către reclamant - pentru situația lipsei de discernământ, viciu al consimțământului autorului aflat în spital grav bolnav - ca fiind o nulitate absolută și nu una relativă.
Reclamantul a arătat în conținutul acțiunii că "vânzătorul nu putea să-și exprime în mod valabil consimțământul" - acest aspect conturând un caz de nulitate relativă și nu una absolută, calificarea greșită neputând fi imputată reclamantului care să atragă soluția respingerii acțiunii, întrucât o astfel de soluție nu ar ține seama de conținutul acțiunii, de motivele în fapt prezentate ca și cauze de nulitate, ar fi o soluție pur formală, echivalând cu un proces inechitabil în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dimpotrivă, Curtea constată că sunt incidente prevederile art.84 Cod procedură civilă, instanța având obligația ea însăși, în virtutea rolului activ, de a da calificarea corectă a nulității, într-un caz concret prezentat, în raport de datele supuse analizei din conținutul acțiunii - în nulitate absolută ori în nulitate relativă, potrivit art.129 Cod procedură civilă, punând în discuția părților acest aspect - fapt ce s-a și întâmplat, în rejudecarea apelului, după casarea primei decizii din apel.
Numai în situația în care, în acțiune nu ar fi existat elemente care să contureze un caz de nulitate relativă, critica apelanților ar fi fost corectă și numai atunci, s-ar fi încălcat prevederile art.294 alin.1 Cod procedură civilă și principiile invocate, inclusiv dreptul la apărare și principiul dublului grad de jurisdicție.
Criticile vizând soluția din apel privind fondul acțiunii principale nu sunt, de asemenea, fondate, în condițiile în care, concluziile celor două rapoarte medico-legale sunt în sensul că defunctul nu avea discernământ la data încheierii contractului.
Or, concluziile științifice medico-legale nu pot fi răsturnate prin declarațiile martorilor ori constatările notarului public, întrucât aceștia nu aveau abilitățile legale necesare pentru a face constatări personale ale stării psihice reale a bolnavului în cazul dat.
Iar înscrierea în fals ar fi fost relevantă, doar dacă s-ar fi făcut constatări de către notar, în actul juridic, privind doar situații de fapt, iar nu privind starea psihică a părților contractante, care ar fi putut să le altereze voința în exprimarea consimțământului lor la încheierea contractului.
Referitor la critica privind neanalizarea de către instanța de apel și nesoluționarea cererii reconvenționale, ca urmare a soluționării acțiunii principale, în sensul anulării contractului de vânzare - cumpărare, Curtea o constată, nefondată, întrucât înprimul recurs declaratde către recurenții - pârâți - reclamanți împotriva primei decizii din apel prin care, de asemenea, s-a admis cererea principală privind anularea contractului de vânzare - cumpărare, fiind menținută soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii reconvenționale, recurenții nu au formulat nicio critică, achiesând în acest fel, la menținerea acestei soluții în apel.
Or, rejudecarea apelului reclamantului s-a purtat în limita criticilor din acest apel și în limitele deciziei care a atras casarea cu rejudecare, fiind menținută soluția de respingere a cererii reconvenționale de la fond.
Criticile vizând neanalizarea cererii reconvenționale existente la momentul declarării primului recurs dar neformulate de către pârâți în primul recurs, nu pot face obiectul noului recurs,omisso medio.
Nici critica având ca obiect greșita soluționare a excepțiilor privind inadmisibilitatea acțiunii în constatarea nulității actului juridic, fără formularea și a unui petit vizând restituirea prestațiilor, respectiv privind insuficienta timbrare a acestei acțiuni, nu este fondată, astfel cum a reținut în mod legal și instanța de apel, întrucât cele două cereri sunt de sine stătătoare, ele pot fi formulate distinct și necondiționat, întrucât altfel s-ar încălca dreptul de acces la justiție în sensul art.6 - 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe cale de consecință, nu poate atrage sancțiunea insuficientei timbrări, iar OUG nr.213/2008 invocată nu are aplicabilitate retroactivă în pricină.
Pentru aceste considerente, potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimatul - reclamant din recurs, în cuantum de 2.500 lei conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr.503/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Obligă recurenții la plata către intimat a sumei de 2.500 lei cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I -
Red.
.
2 ex./19.10.2009
TB-5 -;
Jud.3 -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
