Anulare act. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la 15.06.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr.125
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta " VAGOANE" A împotriva Sentinței civile nr.380 din 3 decembrie 1997, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.1787/1996, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect drepturi autor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, personal și consilier juridic în reprezentarea pârâtei apelante.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 9.05.2008, reclamantul intimat a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii ca prescrisă; depune concluzii scrise. Cu privire la solicitarea reclamantului intimat, formulată în cuprinsul concluziilor scrise, de a i se acorda despăgubirile actualizate cu rata inflației, pune concluzii de respingere a acestui petit, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței și acordarea despăgubirilor actualizate cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.380 din 3 decembrie 1997, pronunțată în dosarul nr. 1787/1996, Tribunalul Arada admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta "Astra Vagoane" A, pentru pretenții și, în consecință, a stabilit că drepturile bănești ce-i revin reclamantului din aplicarea brevetului de invenție nr.91587/1985, pe perioada 1986-1996, sunt în sumă de 2.508.291.237 lei (ROL) și a obligat pârâta la plata acestei sume - venit impozabil cuvenit inventatorului.
Prin aceeași sentință, prima instanță a interzis pârâtei aplicarea invenției, fără acordul titularului de brevet și a obligat pârâta la plata sumei de 1.743.000 lei (ROL) către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, luând act de renunțarea reclamantului la drepturile ce i se cuvin din aplicarea acestui brevet.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții și sunt autorii brevetului de invenție nr.91587 din 11 decembrie 1986, acordat de OSIM pentru invenția cu titlul " pentru vagoane de cale ferată", cu valabilitate din 10 mai 1985 până la 10 mai 2000.
Că, brevetul de invenție a fost aplicat de către pârâta "Astra Vagoane" A în procesul de fabricare a vagoanelor, iar din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul rezultă că, pe perioada 1986-1996, reclamantului i se cuvin, în calitate de autor al invenției, drepturi bănești în sumă de 2.809.798 lei (ROL), din care impozit la bugetul de stat urmează a se reține 1.049.197.800 lei (ROL), însă reclamantul a solicitat, cu acest titlu, obligarea pârâtei la 2.508.291.237 lei (ROL).
Pentru aceste considerente, ținând seama de faptul că, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991 cu privire la brevetele de invenție, drepturile bănești cuvenite inventatorului, parțial recompensate, nu au fost negociate cu unitatea care a aplicat invenția, Tribunalul a apreciat că, în temeiul art.66 alin.1 coroborat cu art.61 din Legea nr. 64/1991, se impune admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2.508.291.237 lei (ROL), drepturi bănești ce i se cuvin acestuia din aplicarea brevetului de invenție nr.91587/1985 pentru perioada 1986-1996.
În temeiul art.34 din legea mai sus-menționată, Tribunalul a interzis pârâtei aplicarea invenției în procesul de producție, fără acordul titularului de brevet, iar în baza art.247 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea reclamantului la drepturile ce i se cuvin în calitate de titular de brevet.
Împotriva sentinței Tribunalului a declarat apel pârâta "Astra Vagoane" A, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare, pârâta apelantă a arătat că prima instanță nu a luat în considerare faptul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești cuvenite inventatorului, expertul, în raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit la data de 04.09.1997, nu a ținut cont de parametrii reali, adică prețul vagonului cu vechiul tampon și prețul vagonului cu noul tampon, fapt ce reprezintă o greșeală gravă, care a dus la stabilirea unei sume exorbitante, care nu corespunde realității.
Apelanta a mai învederat că, la calculul avantajelor economice, trebuia avut în vedere prețul vechiului tampon executat în țară, până la înregistrarea invenției, și prețul tamponului executat în țară, după înregistrarea pretinsei invenții.
Totodată, a susținut că prima instanță nu a ținut cont de existența unui proces pendente, la Tribunalul Municipiului B, având ca obiect anularea certificatului de inventator nr.91587/1985, pe considerentul că soluția tehnică nu prezintă caracterul de noutate, proces a cărei soluție are un rol hotărâtor în prezentul litigiu.
În fine, apelanta a arătat că a cerut primei instanțe o nouă expertiză pentru a se stabili corect eventualele drepturi bănești, însă aceasta în mod nejustificat i-a respins această cerere, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize în apel, care să stabilească în mod corect suma ce se cuvine inventatorului.
Prin întâmpinare (fila 8 dosar 829/com/1998), reclamantul intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că cele două expertize, una contabilă și una tehnică, efectuate la prima instanță, au dovedit obligația legală a pârâtei apelante "Astra Vagoane" A de a recompensa autorii invenției.
Intimatul a mai precizat că prima expertiză tratează drepturile bănești cuvenite pentru primii cinci ani de la publicare, iar a doua expertiză tratează drepturile ce se cuvin inventatorilor pentru toată perioada 1985-1996, cuantumul drepturilor bănești fiind stabilit în funcție de avantajele economice pe care le-a avut pârâta, prin aplicarea invenției, iar metoda de calcul a fost similară cu cea folosită de pârâtă pentru primul an de aplicare, astfel că nu mai este necesară efectuarea unei a treia expertize.
Reclamantul intimat a mai învederat că sumele datorate inventatorilor stabilite prin expertize au ca bază de calcul metodele de calcul stabilite de Legea nr. 64/1991 și nr.HG152/1992, care sunt reparatorii și nu contravin Decretului nr. 383/1984 (abrogat în prezent), ce menționează că sumele retribuțiilor nu sunt plafonate.
Apelul a fost înregistrat la Secția Comercială și de contencios Administrativ a Curții de APEL TIMIȘOARA iar prin Încheierea de ședință din 15 decembrie 1999 s-a suspendat judecarea cauzei, în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea de către Tribunalul Municipiului Bac auzei ce face obiectul dosarului nr. 4318/1998, având ca obiect anularea brevetului de inventator.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 07.03.2007 iar prin Încheierea nr.152 din 5 iunie 2007, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Curții de APEL TIMIȘOARA, în temeiul art.137 alin.1, art.159 pct.3 Cod procedură civilă și art.62 din Legea nr. 64/1991, a scos cauza de pe rol și a trimis-o Secției civile.
În apel s-a efectuat o contraexpertiză contabilă iar prin notele și concluziile scrise (filele 211-213 și 418-429) pârâta apelantă a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că dreptul la acțiune s-a născut începând cu data de 11.01.1992 iar primirea cererii de chemare în judecată de către judecătorul de serviciu s-a făcut în data de 24.01.1995.
Prin scriptul de la fila 3 (dosar -), reclamantul intimat a solicitat în temeiul art.294 Cod procedură civilă indexarea drepturilor bănești stabilite de prima instanță.
În urma examinării sentinței atacate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.296 și art.38 din Legea nr. 62/1974, art.61 și art.66 alin.2 din Legea nr. 64/1991, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial nr.212/21.10.1991, și art.5, 36, 71 alin.3 din Legea nr. 64/1991 republicată, Curtea apreciază că este nefondat apelul declarat de pârâta "Astra Vagoane" A, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
În legătură cu excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta apelantă, Curtea reține că această excepție este neîntemeiată, întrucât art.70 din Legea nr. 64/1991, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial nr.212 din 21 octombrie 1991, prevede că această lege intră în vigoare la 3 luni după data publicării în Monitorul Oficial al României.
Astfel, termenul de trei luni a început să curgă la 21 octombrie 1991 și s-a împlinit la 21 ianuarie 1992, conform art.101 alin.3 Cod procedură civilă.
În consecință, Legea nr. 64/1991 a intrat în vigoare la data de 21 ianuarie 1992, dată la care a început să curgă termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art.3 din Decretul nr. 167/1958, termen care s-a împlinit la data de 21 ianuarie 1995, potrivit art.101 alin.3 Cod procedură civilă.
Dar, întrucât data de 21 ianuarie 1995 fost într-o zi de sâmbătă (zi nelucrătoare), termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare, adică până la 23 ianuarie 1995 (într-o zi de luni), când reclamantul a introdus acțiunea, astfel încât excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține că, potrivit art.66 alin.2 din Legea nr. 64/1991, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial nr.212/21.10.1991, (devenit art.71 alin.3 din Legea nr. 64/1991 republicată), "Drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se vor negocia între inventator și unitatea care a aplicat invenția. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet".
În sensul recunoașterii drepturilor patrimoniale ale inventatorului sunt și dispozițiile art.67 din Legea nr. 64/1991 (astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial nr.212/21.10.1991) text în vigoare la data pronunțării sentinței, potrivit cărora:
"Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unității și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate.
Unitatea care aplică această realizare are obligația să ateste calitatea de autor.
Încălcarea prevederilor alin.1 și 2 atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate".
În același sens, art.36 din Legea nr. 64/1991 republicată în Monitorul Oficial nr.638 din 18 septembrie 2007, prevede că "Pentru invențiile create și realizate în condițiile art.5 alin.(1) cu clauză contrară și, respectiv, ale art.5 alin.(2) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului.
Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției".
În speța de față, în raport de dispozițiile legale mai sus enunțate, în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata sumei de 2.508.291.237 lei (ROL), respectiv 250.829 lei (RON) cu titlu de despăgubiri, în condițiile în care pârâta a refuzat negocierea drepturilor bănești cu reclamantul, potrivit art.66 alin.2 din Legea nr. 64/1991.
În acest sens, nu pot fi însușite susținerile inițiale, din cererea de apel, ale pârâtei apelante, potrivit cărora sumele stabilite de prima instanță ar fi exorbitante, întrucât raportul de contraexpertiză efectuat în cauză confirmă cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, stabilind în varianta I, pe care Curtea o are în vedere deoarece are la bază memoriul justificativ (fila 37 dosar -) că valoarea drepturilor nete cuvenite sunt în sumă de 316.404 lei.
Nici susținerile apelantei, bazate pe opinia separată a expertului și formulate prin concluziile scrise, potrivit cărora acțiunea este neîntemeiată, în raport de art.40 din Legea nr. 62/1974 care conferă premii în condițiile existenței unui contract de cercetare doar pentru primul an de aplicare a invenției, nu pot fi însușite, întrucât, conform Memoriului calculului justificativ privind economiile postcalculate generate în anul I de aplicare a dosarului OSIM nr.- " pentru vagoane de cale ferată" și conform adresei OSIM nr.13973/23.05.1995 "realizarea invenției nu a făcut obiectul unui contract de cercetare-proiectare", situație în care erau aplicabile,tempus regit actum,dispozițiile art.38 și nu 40 din Legea nr. 64/1972, așa cum s-a reținut și prin raportul de contraexpertiză.
Așa fiind, Curtea apreciază că toate criticile formulate sentinței apelate sunt neîntemeiate, astfel încât, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul pârâtei.
Văzând că de la data pronunțării hotărârii primei instanțe a trecut o perioadă îndelungată de timp, în temeiul art.294 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite cererea reclamantului intimat pentru reactualizarea sumelor stabilite de prima instanță cu titlu de despăgubiri și cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta " VAGOANE" A împotriva Sentinței civile nr.380 din 3 decembrie 1997, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.1787/1996.
Admite cererea formulată de reclamantul intimat privind reactualizarea sumelor acordate de prima instanță cu titlu de despăgubiri și cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
apel.p. " VAGOANE" A - Calea, nr.41-43, jud.
recl.int. - A,--7, -.B,.19
Red./26.05.2008
Tehnored. /4 ex./27.05.2008
Prima instanță: - Tribunalul Arad
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
