Anulare act. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 13
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții International SA cu sediul ales la cabinet avocat R în municipiul C,-, jud. C și în com., Șoseaua B - Tîrgoviște nr. 20, jud. I, în municipiul C, SC SRL C, SC Com SRL C, SC Oltenia SRL C și SC SRL C toate cu sediul ales la cabinet avocat R în municipiul C-, județul C, împotriva deciziei nr. 106 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 15 ianuarie 2009, ora 13,00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Constanța, reclamantele International SA C, SC SRL C, SC Com SRL C, SC Oltenia SRL C și SC SRL C au chemat în judecată pârâții Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a municipiului C, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C și, și solicitând anularea titlului de proprietate nr. 1677/2003 emis pe numele moștenitorilor defunctului G, pentru suprafața de 4,5 ha teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin decizia nr. 10539 din 12 decembrie 1992, în baza art. 26 și 93 alin. 3 din Legea 18/1991, s-a stabilit în favoarea pârâtelor persoane fizice calitatea de acționari la SC SA pentru valoarea de 1,5 milioane lei aferentă suprafeței de 5 ha teren. În anul 1995, în baza Legii nr. 16/1994, pârâții, împreună cu alți 13 acționari, și-au exprimat opțiunea de a deveni locatori la SC SA, fiind încheiat în acest sens contractul nr. 240 din 26 iunie 1998, dar întrucât prin Hotărârea Comisiei județene s-a stabilit că poate fi realizată punerea în posesie a acționarilor cu suprafața totală de 45,8 ha, cu plata contravalorii în echivalent a din investiții, s-a procedat la eliberarea titlurilor de proprietate. Anterior eliberării titlurilor în baza procesului verbal nr. 80/2003 SA a predat Comisiei locale C suprafața de 54 ha din care 45,8 ha teren acoperit cu construcții sere și 8,5 ha teren arabil. În anul 2002, în temeiul Legii nr. 268/2001, ADS Baa rendat societăților reclamante terenul ocupat de sere, contractele fiind transformate ulterior în contracte de concesiune pe o perioadă de 49 ani. Cum pârâții, persoane fizice, nu au solicitat în mod expres decât reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorilor lor, fostul amplasament nefiind în administrarea SC SA, s-a solicitat anularea titlului de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Legea nr. 1/2000, art. 6 din Legea nr. 18/1991 și art. 41din Legea nr. 1/2000.
Prin întâmpinare, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a municipiului Cas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că pârâții persoane fizice au avut teren anterior cooperativizării pe amplasamentul în litigiu și și-au exprimat în timp util opțiunea de a intra în posesia acestuia, precum și disponibilitatea de a plăti contravaloarea investițiilor.
La termenul din 26 aprilie 2004, fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de ADS B, cerere prin care s-a invocat nulitatea absolută a terenului pentru care a fost emis titlul de proprietate contestat, arătând că terenul cu destinație agricolă ce s-a aflat în proprietatea SC SA a fost preluat de către intervenientă în baza Protocolului nr. 416/2000, astfel că în mod greșit comisiile locale și județene au emis titluri de proprietate pentru acest teren.
Prin sentința civilă nr. 7260 din 13 iulie 2004, Judecătoria Constanțaa admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1677/2003 pentru suprafața de 4,5 ha teren, emisă în favoarea moștenitorilor defunctului
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că pârâții persoane fizice au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren ce a aparținut autorului lor, preluat de Ap. în 1950, titlul de proprietate fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 41din Legea nr. 1/2000 modificată, potrivit cărora terenurile pe care sunt amenajate sere în funcțiune nu pot fi restituite în natură, urmând ca reconstituirea să se facă pe un alt amplasament. De asemenea s-a reținut că terenul nu putea face obiectul reconstituirii pe amplasamentul în litigiu, întrucât terenul s-a aflat în proprietatea intervenientei la data emiterii titlului de proprietate, predarea terenului de la SC SA către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C nefiind legală.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a municipiului C și pârâții, și.
Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a municipiului Cac riticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 41din Legea nr. 1/2000 modificată prin OUG nr. 102/2001, modificată la rândul său prin Legea nr. 400/2002, privind imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile pe care se află sere în funcțiune, întrucât din raportul de expertiză rezultă că la data emiterii titlului serele nu mai erau în funcțiune. De asemenea, s-a susținut că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 4 din OUG nr. 198/1999 privind predarea terenului către ADS B, în sarcina intervenientei fiind dată doar inventarierea, delimitarea și înscrierea terenurilor în CF, obligații nedovedite a fi fost îndeplinite de aceasta. Totodată s-a criticat motivarea anulării titlului prin raportarea la nelegalitatea reconstituirii dreptului de proprietate justificat de faptul că pârâții nu au deținut teren pe aceste amplasamente, terenul având statut de comunal, situația de fapt invocată nefiind dovedită de reclamanți.
Pârâtele persoane fizice au criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate, invocând excepția lipsei interesului reclamantelor și intervenientei în promovarea acțiunii, precum și pentru netemeinicie, susținând că au făcut dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru amplasamentul în litigiu și a legalității emiterii titlului.
Prin încheierea nr. 6969 din 23 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Suceava, prin încheierea din 29 octombrie 2007, Tribunalul Constanța procedând la scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la instanța desemnată.
Prin decizia nr. 106 din 25 martie 2008, Tribunalul Suceavaa admis apelul pârâților, a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca nefondate, respingând cererea de intervenție în interes propriu, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că reclamantele au calitatea de proprietar al construcțiilor pe care le-au dobândit în urma licitației, astfel că justifică interes în soluționarea cauzei având ca obiect clarificarea situației juridice a terenului pe care aceste construcții sunt edificate. Intervenienta ADS nu a făcut dovada preluării terenului în litigiu, întrucât Hotărârea nr. 427/2001 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Caf ost anulată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 780/2003 a Judecătoriei Constanța. În ceea ce privește fondul acțiunii formulată de reclamante, instanța a reținut că în cauză titlul de proprietate emis în favoarea pârâților persoane fizice respectă dispozițiile legale, inclusiv art. 4 din Legea 400/2002, întrucât la data emiterii serele care justificau pretențiile reclamantelor nu mai erau funcționale. Susținerile acestora din urmă, privind utilizarea serelor doar în perioada anotimpului cald, au fost înlăturate de instanță întrucât o asemenea utilizare contravine scopului pentru care aceste construcții au fost edificate, recondiționarea ulterioară a instalațiilor fiind lipsită de relevanță în cauză. Cum pârâtele au dovedit că sunt îndreptățite la reconstituire, aspectele vizând amplasamentul nejustificând interesul reclamantelor în anularea titlului de proprietate, iar celelalte motive nu se încadrează în nici un motiv de nulitate dintre cele prevăzute de art. III din Legea 169/1997, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantelor și cererea de intervenție în interes propriu ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele International SA C, SC SRL C, SC Com SRL C, SC Oltenia SRL C și SC SRL C care au susținut nelegalitatea acesteia întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă. Reclamantele au susținut că hotărârea criticată cuprinde motive străine de natura pricinii, instanța nefăcând o analiză a tuturor motivelor de nelegalitate invocate de către reclamante, respectiv a înscrisurilor ce au fost depuse la dosarul cauzei. Reclamantele au susținut că instanța s-a pronunțat în baza înscrisurilor fără valoare juridică depuse de către pârâtă, ignorând dispozițiile legale în vigoare, fiind menținut un titlu de proprietate emis pentru suprafața de teren pe care se găsesc în funcțiune sere, teren intabulat în favoarea statului și aflat în administrarea intervenientei ADS, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 247/2005 și nr. 400/2002, interzic în mod expres atribuirea în favoarea persoanelor fizice a unor astfel de terenuri. Terenurile solicitate a fi reconstituite conform Legii 18/1991 erau situate pe un alt amplasament decât cel înscris în titlul de proprietate, acest aspect fiind recunoscut de instanță, dar înlăturat în mod nejustificat.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța îl constată a fi întemeiat pentru următoarele considerente:
Atât prin acțiunea formulată inițial cât și prin cererea de recurs, reclamantele International SA C, SC SRL C, SC Com SRL C, SC Oltenia SRL C și SC SRL C au criticat legalitatea titlului de proprietate emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C emis în favoarea moștenitorilor defunctului G, având nr. 1677/2003.
Deși reclamantele recurente au contestat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha teren agricol în favoarea pârâtelor, și, în mod corect instanța de apel a reținut că interesul reclamantelor este limitat la stabilirea amplasamentului ce urmează a fi atribuit acestor pârâte, în condițiile în care acestora le-a fost stabilit prin titlul de proprietate un alt amplasament decât cel pe care l-a avut autorul acestora anterior cooperativizării. În măsura în care reclamantele nu au contestat în mod distinct reconstituirea dreptului de proprietate, pe parcursul etapelor prealabile din cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea 18/1991, astfel cum a fost aceasta modificată și completată succesiv, instanța apreciază că în prezentul litigiu reclamantele pot formula critici la adresa titlului de proprietate emis doar în ceea ce privește amplasamentul concret ce a fost atribuit pârâtelor. Astfel, formularea și depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, dobândirea și recunoașterea calității de acționar la SC SA puteau fi contestate de persoanele interesate și cărora legea le recunoaște calitatea procesuală activă la momentul parcurgerii fiecărei etape din procedura administrativă prevăzută de legea în vigoare. Interesul reclamantelor în a contesta aceste măsuri s-a născut în momentul în care s-a atribuit pârâtelor suprafața de teren în litigiu. Atribuirea terenului s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 8 din OUG nr. 102/2001 care prevăd că "Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol, indiferent dacă au încheiat sau nu contracte de locațiune, li se restituie în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți."
Față de această situație, instanța apreciază că reclamantele justifică interesul de a contesta valabilitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtelor doar în ce privește identificarea concretă a amplasamentului terenului atribuit pârâtelor.
În ceea ce privește acest amplasament, instanțele au fost sesizate cu verificarea incidenței dispozițiilor art. 41din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 102/2001, respectiv dacă pe terenul atribuit pârâtelor se găseau la momentul punerii în posesie și al emiterii titlului de proprietate sere în funcțiune, întrucât existența unor astfel de amenajări făcea imposibilă atribuirea terenului în litigiu către pârâte. Astfel cum a constatat prima instanță, din probele administrate, raportul de expertiză agricolă și adresele privind producția agricolă - legumicolă - obținută efectiv de reclamante, a rezultat că la momentul emiterii titlului de proprietate pe terenul în litigiu existau în funcțiune amenajate sere, utilizarea acestora impunând ulterior efectuarea lucrărilor de înlocuire a geamurilor, dezinsecție a solului, foraje pentru asigurarea debitului de apă necesar și repararea instalațiilor de apă. În cursul anului 2002, au fost înființate culturi specifice, în trei cicluri de producție, aspecte care confirmă aprecierea instanței privind funcționarea serelor de pe terenul în litigiu. Este lipsită de relevanță calificarea serelor ca fiind sere reci sau sere calde, art. 41din OUG nr. 102/2001 dispunând că "Pentru terenurile foștilor proprietari, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, pentru terenurile pe care sunt amenajate sere sau plantații de hamei, viticole și pomicole, în funcțiune, restituirea se face pe alt amplasament dacă există suprafețe suficiente sau se acordă despăgubiri în condițiile legii." Prin Legea nr. 400/2002 a fost modificat cuprinsul acestui articol, noua redactare stipulând că " Pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei în funcțiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă există suprafețe suficiente, sau se acordă despăgubiri în condițiile legii." Rezultă astfel că singura condiție prevăzută de textul legal este aceea de a fi funcțională amenajarea, tipul de seră neprezentând relevanță în aplicarea interdicției de atribuire a terenului.
Față de această situație de fapt, instanța apreciază că în apel nu s-a justificat reținerea unei alte situații de fapt, în cuprinsul deciziei atacate nefiind menționate în mod expres înscrisurile care au dovedit inexistența pe terenul disputat a serelor în funcțiune. În consecință, în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41din Legea nr. 400/2002, apreciind că pârâtele aveau posibilitatea de a dobândi reconstituirea dreptului de proprietate pe terenul înscris în titlul de proprietate contestat.
În temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în totalitate decizia în sensul respingerii apelurilor și va menține în totalitate sentința civilă nr. 7260 din 13 iunie 2004 Judecătoriei Constanța. În ceea ce le privește pe pârâtele, și, respectiv pârâții, și în calitate de cesionari ai dreptuirlor litigioase, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1677/2003 vizează doar amplasamentul terenului înscris în acest titlu, instanța nedesființând îndreptățirea acestora la reconstituirea dreptului de proprietate ce a aparținut autorului lor, instituțiile și organele abilitate urmând a verifica în ce măsură acestora li se poate atribui un alt amplasament în natură sau li se vor acorda măsuri reparatorii în conformitate cu titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimații apelanți Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a municipiului C și pârâții, și vor fi obligați să plătească recurentelor suma de 6900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs și apel, reprezentând onorari de expert și apărător.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții International SA cu sediul ales la cabinet avocat R în municipiul C,-, jud. C și în com., Șoseaua B - Tîrgoviște nr. 20, jud. I, în municipiul C, SC SRL C, SC Com SRL C, SC Oltenia SRL C și SC SRL C toate cu sediul ales la cabinet avocat R în municipiul C-, județul C, împotriva deciziei nr. 106 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă nr. 106 din 25 martie 2008 a Tribunalului Suceava în sensul că:
Respinge apelurile ca nefondate.
Menține sentința civilă nr. 7260 din 13 iulie 2004 a Judecătoriei Constanța.
Obligă intimații apelanți să plătească recurentelor suma de 6900 lei (șase mii nouă sute lei) cheltuieli de judecată din recurs și apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Jud. apel:
2ex/13.02.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
