Anulare act. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 13/
Ședința publică din 8 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
La ordine fiind judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr.293/R din 8 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr-, formulată de contestatorul, domiciliat în G str. - - -/2 B.38.
La apelul nominal a răspuns intimatul G, asistat de avocat, lipsă fiind contestatorul și intimata Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatului G, solicită respingerea contestației în anulare formulată, ca nefondată. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra contestației formulată de contestatorul, prin care a solicitat anularea deciziei civile nr.293/R din 8 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 511 din 15 ianuarie 2006 (nr. unic -) pe rolul Judecătoriei Galați, reclamantul a solicitat ca în baza probelor ce va administra în contradictoriu cu pârâții - prin moștenitor G și Primăria municipiului G să se
constate prin hotărârea ce se va pronunța nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 20945/26.02.1997 și a actului adițional nr. 4/18.01.1999 încheiat între părți având ca obiect imobilul situat imobilul situat în G,-.
In motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamantul a precizat că în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1609/1937 autorii săi și au cumpărat imobilul situat în G,- (actuală nr. 20). In anul 1941 imobilul a revenit în totalitatea sa lui în urma decesului coproprietarului, de la care a fost preluat de stat în baza decretului 92/1950.
După apariția Legii nr.112/1995 autoarea sa împreună cu ceilalți moștenitori ai lui și au solicitat restituirea în natură a imobilului. Prin hotărârea nr.556/22.03.1999 Comisia locală G le-a respins cererea.
După apariția legii 10/2001 aceștia au formulat din nou cerere pentru restituirea imobilului iar Primăria G prin Dispoziția nr.116/SR/24.04.2003 le-a admis în parte cererea și le-a restituit imobilul în natură parțial, mai puțin camere și anexele vândute anterior pârâtei - în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 20945/26.02.1997,
Reclamantul precizează că pârâta Primăria G nu putea vinde imobilul cât timp asupra acestuia era depusă cerere de restituire, considerent pentru care solicită pe calea prezentei acțiuni constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 20945/1997 și să le fie restituit imobilul integral în natură.
Reclamantul în dovedirea acțiunii a depus înscrisuri.
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile nr.HG20/1996 și ale Legii nr.112/1995.
Legal citată Primăria mun. Gad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului invocând excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că titularul dreptului de a sta în instanță în prezenta speță o are Municipiul G prin Primar în temeiul dispozițiilor Legii nr.215/2001
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată precizând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr.20945/1997.
G, moștenitorul lui - în baza CM 19/26.04.2004 a depus de asemeni întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul invocând pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune (conform dispozițiilor art. 46 alin. 1 și 5 din Legea 10/2001).
Prin sentința civilă nr.1830/2007 Judecătoria Galația respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesule pasive a Primăriei G, iar pe fondul cauzei a respins acțiunea.
A reținut în motivare că în baza Contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr.1609/1937 numiții și au devenit proprietari în indiviziune asupra imobilului situat în G- actual 20. În urma decesului lui imobilul a devenit proprietatea exclusivă a lui de la care a fost trecut în proprietatea statului în baza deciziei nr. 92/1950.
Descendenții lui au formulat cerere de restituire în natură a imobilului situat în G- în baza Legii nr.112/1995 la data de 25.07.1996 care a fost soluționată de Comisia pentru aplicarea legii prin hotărârea nr. 325/27.02.1997 prin acordarea de despăgubiri pentru imobil. Această decizie a rămas definitivă nefiind contestată de petiționari în termenul legal de 30 de zile.
La data de 13 august 1996 -, autoarea pârâtului G, care ocupa o parte de imobil în calitate de chiriașă a formulat cerere de cumpărare a imobilului pe care îl avea închiriat, cerere aprobată de Primăria G și concretizată prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 20945/26.02.1997, avându-se în vedere și faptul că autorii foștilor proprietari nu au contestat decizia de acordare despăgubiri pentru imobil.
Autorii proprietarilor au formulat o nouă cerere de restituire a imobilului în natură tot în baza Legii nr.112/1995 către Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 care de data aceasta prin hotărârea nr.556/22.03.1999 le-a respins-o, hotărâre care nefiind contestată în termen a rămas definitivă.
La data de 1 august 2001 autoarea pârâtului G împreună cu ceilalți moștenitori au formulat notificare nr. 390N/2001 în baza legii 10/2001 către Primăria G prin care au solicitat din nou restituirea imobilului în natură. Prin dispoziția nr.166/24.04.2003 s-a dispus restituirea parțială în natură a imobilului, mai puțin partea înstrăinată lui -.
Nulitatea absolută se poate invoca de oricine și oricând pentru cauzele precizate în dispoziția Codului civil și enumerate de pârâta Primăria G în întâmpinare, fapt pentru care instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului.
Contractul de vânzare-cumpărare întocmit pentru fiind întocmit la rubrica vânzător de Primăria G de pârâtă a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Pe fond instanța constată că autorilor petentului le-au fost acordate despăgubiri pentru partea de imobil vândută lui, decizie rămasă definitivă prin necontestare, iar numai pentru restul imobilului le-a fost admisă cererea de restituire în natură, ca urmare cererea acestuia este nefondată cât timp pentru aceeași parte de imobil beneficiază de dispoziția definitivă pentru acordare de despăgubiri nu i se mai poate acorda același imobil fiind vorba de o dublă compensație.
Ca parte căzută în pretenții instanța l-a obligat pe reclamant să achite pârâtului G și cheltuielile de judecată efectuate de acesta cu soluționarea prezentului litigiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând schimbarea în totalitate a ei și admiterea acțiunii.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a analizat respectarea condițiilor de eficacitate la momentul încheierii actului contestat, mulțumindu-se să constate că reclamantul beneficiază deja de o dispoziție de despăgubire, care nu a fost contestată și nu poate beneficia de o dublă reparație.
Consideră că nici în acest caz nu se poate vorbi de o dublă compensație, atât timp cât despăgubirea nu este încasată la acest moment.
Prin decizia civilă nr.594 din 15 noiembrie 2007 Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1830 din 1 martie 2007 Judecătoriei Galați.
S-a reținut în motivarea deciziei că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției iar acțiunea trebuia respins ca prescrisă fără a se mai analiza fondul cauzei.
S-a apreciat că deși soluția Judecătoriei Galați nu este legală conform art.296 cod pr. civilă apelantului nu i se poate crea o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată care a cercetat fondul cauzei deși acest lucru nu era necesar.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive;
- greșit s-a analizat de către instanța de apel doar aspectul prescripției dreptului la acțiune față de motivele de apel invocate pe fondul cauzei.
- pe fondul cauzei trebuie să se constate că respectivul contract de vânzare cumpărare este nul absolut întrucât imobilul a fost preluat fără titlu și nu putea face obiectul unei înstrăinări în baza legii nr.112/1995.
Prin decizia civilă nr.293/R din 8 mai 2008, Curtea de Apel Galația respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu motivarea că instanța de apel în mod corect a reținut că acțiunea în constatarea nulității absolute este prescrisă în raport de dispozițiile art.45(5) din Legea nr.10/2001, cu modificările ulterioare, în condițiile în care excepția a fost invocată de către pârât la fond iar instanța de control judiciar poate să o reanalizeze din oficiu conform art.295 cod pr.civilă chiar dacă prima instanță s-a pronunțat asupra acestei excepții.
Impotriva deciziei civile mai sus menționate a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art.138 teza II-a cod pr, civilă.
In motivarea contestației s-a arătat că singurul aspect invocat în recurs a fost acela că respingând apelul ca nefondat, instanța de control judiciar a menținut hotărârea instanței de fond prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, în condițiile în care instanța de apel nu a analizat nici un moment fondul cauzei.
Contestatorul susține că instanța nu a analizat acest motiv de recurs, limitându-se a face analiza prescripției acțiunii în condițiile în care acesta era motivul invocat.
Deoarece instanța de recurs nu a analizat și nu a răspuns motivului invocat, solicită admiterea contestației în anulare.
Analizând și verificând aspectele invocate de contestator prin prisma dispozițiilor art.318 teza II -a cod pr. civilă, se reține că, contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente;
Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art.318 alin.1 teza II-a cod pr.civilă, trebuie îndeplinite următoarele condiții;
- instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare;
- această omisiune să se fi produs din greșeală ceea ce în speță nu este cazul.
Instanța de recurs, nu a făcut altceva decât să confirme soluția instanței de apel care a reexaminat din oficiu potrivit art.295 cod pr. civilă excepția prescrierii acțiunii invocată de pârâtul In aceste condiții celelalte motive invocate în mod justificat nu au mai fost analizate de instanța de recurs.
In consecință neanalizarea tuturor motivelor invocate de recurent nu se datorează unei omisiuni săvârșite din greșeală de instanță, ci a avut un caracter deliberat.
Astfel, instanțele de control judiciar au păstrat soluția fondului care a respins acțiunea pe fond și nu pe excepție, pentru a nu crea reclamantului o situație mai grea în propria cale de atac.
In consecință, critica formulată de contestator nu este fondată, urmând ca instanța să respingă ca atare contestația în anulare.
In baza dispozițiilor art.274 cod pr. civilă, va fi obligat contestatorul să plătească intimatului suma de 714 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei civile nr.293/R din 8 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr.-, formulată de contestatorul, domiciliat în G str. - - -/2 B.38.
Obligă contestatorul la 714 lei cheltuieli de judecată către intimatul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /2.02.2009
Tehn.
2 ex./3.02.2009
fond -
apel - -
recurs - - - - -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu, Elena
