Anulare act. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 130/
Ședința publică din 28 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu Ifrim
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.343 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr.2098/2004.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal prin anularea timbrului judiciar în sumă de cu 0,15 lei și a chitanței nr.81716 din 21 martie 2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, din care rezultă că s-a achitat suma de 6,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 21 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1737 din 19 aprilie 2004, Judecătoria Piteștia respins acțiunea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții G și HG, având ca obiect anularea procesului-verbal de punere în posesie eliberat acestora sub nr.612/2000 cu privire la suprafața de 250. teren situat în Pitești- județ A, reprezentând teren aferent curții sale.
A fost admisă în parte cererea reconvențională completată formulată de pârâții-reclamanți, iar reclamantul-pârât a fost obligat să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 250. ce face parte integrantă din suprafața de 360. situată pe raza aceleiași localități: - str. - - (fost nr.68), cu vecinătățile indicate în dispozitivul sentinței și să desființeze gardul construit de-a lungul suprafeței de teren revendicat.
A fost respinsă cererea pârâților-reclamanți de autorizare de către instanță pentru demolarea gardului construit de reclamantul-pârât, ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut a terenul în litigiu face parte din suprafața de 3224 ce a fost înstrăinată de vânzătoarea mai multor cumpărători, printre care - și (autorii reclamantului) și (autorul pârâților), vânzare care, datorită imposibilității părților de a plăti în timp util prețui vânzării, nu a mai fost perfectată în formă autentică, convenția părților fiind materializată doar într-un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 20.07.1960, depus în copie la dosar, în mai multe variante de redactare.
S-a mai reținut că din terenul dobândit de la, - a înstrăinat reclamantului prin înscris sub semnătură privată o suprafață de 1900 pentru care acesta a formulat cerere de reconstituire, prin Ordinul Prefectului județului A nr.36/2000 fiind validat cu suprafața de 210, pentru care i-a fost eliberat și procesul-verbal de punere în posesie nr.70/07.03.2000 cu schiță anexă, în prezent deținând titlul de proprietate nr. l 13554/23.01.2002 pentru 1690 în str. - - și titlul de proprietate nr. -/03.04.2000 pentru 210 teren în-, deci pentru întreaga suprafață de 1900 cât i-a fost transmisă de tatăl său.
Deși copiile actului din 1960 conțin numai semnăturile autorilor reclamantului, adeverința nr.341/28.07.1993 eliberată de RA Pitești atestă faptul că Gap lătit suprafața de 360 teren cu care, urmare cererii formulate, pârâții au fost validați prin același ordin, fiindu-le eliberat procesul-verbal nr.612/07.03.2000 pentru terenul în suprafață de 360 în str. - - și adeverința de proprietate nr.612/07.03.2000, fără ca însă punerea în posesie să fie realizată efectiv, întrucât terenul în cauză este împrejmuit, fapt constatat prin procesul-verb al din 06.06.2000 întocmit de membrii comisiei.
Prin Decretul nr.31/1988 a fost expropriată numai suprafața construită de 139,78 din- (imobilul construcție fiind demolat, nu și terenul), în timp ce terenul pârâților de 360 de la nr.68 a fost expropriat, casa de locuit fiind supusă demolării, iar litigiul a fost determinat de modul în care s-a realizat punerea în posesie a proprietarilor, reclamantul contestând chiar dreptul pârâților.
Prima instanță a concluzionat, în raport cu probatoriul administrat în cauză - înscrisuri și declarații de martori contradictorii - și cu atitudinea procesuală a reclamantului-pârât care s-a opus la efectuarea expertizei tehnice că acesta nu a făcut dovada că pe terenul în litigiu a construit o casă ce a făcut obiectul demolării în anii 1987 - 1988 și că este proprietarul terenului, în timp ce pârâții au făcut dovada acestui drept în conformitate cu dispozițiile art.480 Cod civil, procesul-verbal de punere în posesie nr.612/07.03.2000 fiind eliberat cu respectarea dispozițiilor art.36 din Legea nr.18/1991.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 1484/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, instanța de fond a arătat că nu poate fi reținută, întrucât în acel proces reclamantul-pârât s-a judecat cu alte părți, iar situația de fapt în prezenta cauză conține elemente noi precizate de pârâții-reclamanți care, în calitate de titulari ai dreptului de proprietate în temeiul art.492 alin.2 cod civil sunt îndreptățiți să solicite obligarea reclamantului-pârât să desființeze gardul realizat cu rea-credință pe terenul în litigiu.
Cererea de autorizare a pârâților-reclamanți de a demola același gard a fost respinsă ca prematur formulată, nefiind făcută dovada cerută de dispozițiile art.5802Cod procedură civilă, respectiv a faptului că în termen de 10 zile de la primirea somației debitorul a refuzat executarea de bună voie a obligației de a face.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul-pârât -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- prima instanță nu a manifestat rol activ, nu a clarificat instituția
juridică de care a înțeles să se prevaleze reclamantul-pârât pentru valorificarea
drepturilor legitime și nu a dispus administrarea probelor necesare aflării
adevărului, în raport cu specificul cauzei, ce impunea și efectuarea unei
expertize tehnice cu obligația de plată a onorariului de expert, în sarcina
pârâților - reclamanți;
- în mod greșit prima instanță a respins acțiunea;
Reclamantul-pârât solicitat constatarea nulității,absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr.612/2000 și implicit a Ordinului Prefectului nr.36/2000, pentru fraudă la lege, fiind eliberat pentru o suprafață de teren care în realitate reprezintă curtea sa, teren dobândit în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 și în baza hotărârilor judecătorești aflate la dosar.
Pârâții-reclamanți nu au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, constatările instanței privind plata prețului vânzării, întemeiate pe mențiunile adeverinței eliberată de RA Pitești sub nr.341/1993, fiind contrazise de celelalte probatorii administrate în cauză din care rezultă că terenul a fost cumpărat de autorii reclamantului, - și -.
Instanța trebuia să ia în considerare sentința civilă nr. 1484/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. De altfel, asupra acestei excepții prima instanță nici nu s-a pronunțat.
- în mod greșit prima instanță a admis cererea reconvențională;
Cu probele administrate în cauză, reclamantul-pârât a făcut dovada că este proprietarul terenului în litigiu, probe ce au fost ignorate de prima instanță care și-a întemeiat soluția pe considerente contradictorii.
Prin decizia civilă nr.292 din 14 martie 2006, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a respins ca nefondat apelul reținând următoarele:
Prima instanță a fost investită în principal cu o acțiune în constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr.612/07.03.2000 eliberat pârâților cu privire la suprafața de 360 teren. în aplicarea dispozițiilor art.36 alin.5 din Legea nr. 18/1991 ce reglementează modul de restituire a terenurilor trecute abuziv în proprietatea statului.
Obiectul cererii este clar precizat prin petitul cererii de chemare în judecată, în susținerea căreia reclamantul-pârât a arătat că actul nu este valabil întrucât în realitate terenul este proprietatea sa, fiind aferent curții și gospodăriei ce i-a fost demolată, situată în Pitești-.
Chiar dacă reclamantul nu a indicat temeiul juridic al acțiunii, prima instanță nu a schimbat obiectul cauzei dedusă judecății și s-a pronunțat asupra celor solicitate de reclamant, procedând în raport cu dispozițiile art.948 Cod civil și art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 la analizarea titlurilor de proprietate opuse de părți, dată fiind investirea, pe cale incidentală și cu o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil.
Instanța de fond a manifestat rol activ și a ordonat administrarea probelor necesare pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, inclusiv efectuarea unei expertize tehnice cu obiectivele menționate în încheierea din data de 17.11.2003. Numai că la efectuarea expertizei tehnice reclamantul-pârât s-a opus, astfel că sancționând atitudinea procesuală a acestuia, prin încheiere motivată (124 dosar fond), prima instanță 1-a decăzut din proba încuviințată, la administrarea căreia inițial a consimțit (78 dosar fond) și chiar a avansat o parte din cheltuieli (89 dosar fond) și în aceste condiții s-a pronunțat asupra cauzei în raport cu celelalte dovezi existente la dosar.
Modul de aplicare a sancțiunii decăderii nu a fost criticat prin motivele de apel, iar în aplicarea dispozițiilor art.295 alin.2 Cod procedură civilă, proba cu expertiză tehnică a fost administrată în apel.
Atâta vreme cât ambele părți în litigiu au pretins un drept de proprietate asupra aceluiași imobil, revine instanței investită cu soluționarea cererii obligația de a compara titlurile de proprietate ce se opun pentru a da preferință celui mai caracterizat.
Astfel, reclamantul-pârât a opus titlurile de proprietate nr. -/2002 și nr. -/2000 și sentința civilă nr.1484/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care s-a constatat în baza art. 111 Cod procedură civilă că este proprietarul suprafeței de 250. situată în Pitești-, teren dobândit în baza unei pretinse convenții încheiate cu autorul său - în anul 1990. Această hotărâre judecătorească nu este opozabilă pârâților-reclamanți, cum corect a reținut prima instanță, iar în cauză, în raport cu sentința civilă nr. 1484/2003, nu există autoritate de lucru judecat, dat fiind că respectiva sentință are putere relativă și produce efecte numai între părțile din proces.
De altfel, dincolo de faptul că înscrisurile ce atestă pretinsa convenție, provenind de la autorul -, sunt contradictorii, iar conținutul lor este infirmat chiar de cererea înregistrată sub nr.29823/1997 prin care reclamantul-pârât a solicitat numai atribuirea terenului în suprafață de 1900 mp precizând clar că pe acest teren a avut ridicate două construcții, o asemenea convenție trebuia încheiată în formă autentică, condiție cerută ad validitatem pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor.
Titlul opus de pârâții-reclamanți îl reprezintă procesul-verbal de punere în posesie nr.612/07.03.2000, eliberat ca urmare a atribuirii în condițiile art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, prin Ordinul Prefectului nr.36/14.02.2000, a terenului în suprafață de 360 ce a fost expropriat pârâtului-reclamant G prin Decretul nr.31/1988.
Ca atare, reclamantul-pârât nu a făcut dovada că dreptul de proprietate i-a fost transmis în patrimoniu, în timp ce în patrimoniul pârâților-reclamanți există un veritabil drept de proprietate dobândit de la lege.
S-a reținut astfel că titlul de proprietate al pârâților-reclamanți este preferabil, expertiza tehnică efectuată în apel confirmând că terenul revendicat este fosta proprietate a acestora.
S-a arătat în considerentele deciziei, în legătură cu expertiza efectuată în apel, că reclamantul-pârât a înțeles să-i conteste legalitatea, solicitând cercetarea ei pe calea procedurii falsului și suspendarea judecății, cereri întemeiate pe dispozițiile art.183 și art.244 Cod procedură civilă și care au fost respinse de tribunal, având în vedere că raportul de expertiză nu consemnează acte și fapte juridice care să cuprindă drepturi și obligații, ci este numai un mijloc de probă care poartă asupra elementelor de fapt ale judecății și a cărui forță probantă se analizează pe o altă cale și nu pe calea procedurii falsului prevăzută de art.180 - 184 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr.292/14 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamantul-pârât - S, care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
Instanța de apel nu și-a motivat hotărârea pronunțată și de asemenea a folosit termeni contradictorii în combaterea criticilor enunțate de reclamantul-pârât, fără a răspunde în mod concret la aceste motive.
De asemenea, instanța de apel nu a manifestat rol activ și nu a administrat probele necesare adevărului, respectiv expertiză tehnică care să lămurească situația de fapt.
Se considera că tot nemotivată este decizia tribunalului și sub aspectul menținerii sentinței instanței de fond privind admiterea cerem reconvenționale, instanța de apel invocând chiar actul contestat de reclamantul-pârât și anume procesul-verbal de punere în posesie a pârâților-reclamanți.
Tot recurentul - reclamant-pârât a arătat că instanța de apel nu a verificat actele primare ale părților și a dispus atribuirea unui teren fără să se convingă dacă pârâții-reclamanți au dovedit că au fost proprietarii acelui imobil.
Se menționează în conținutul motivelor de recurs că recurenții reclamant-pârât a formulat plângere penală împotriva expertului care a întocmit expertiza tehnică, considerând că acesta nu a menționat adevărul în conținutul expertizei.
- tribunalul a încălcat și dispozițiile art.480 Cod civil pentru că a considerat titlul de proprietate al pârâților-reclamanți ce a fost contestat de reclamant, ca fiind preferabil, deși se spune că nu a pus bază pe expertiză, acest titlu contestat fiind preferabil în mod nelegal.
Recurentul - reclamant-pârât - și-a întemeiat în drept recursul declarat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
In concluzie, recurentul - reclamant-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize care în baza actelor primare să stabilească cui i-a aparținut terenul, la ce număr de pe str. - - se află în prezent terenul în litigiu, cine este îndreptățit să primească și dacă acest teren este aferent casei de locuit a reclamantului-pârât.
Intimații - pârâți-reclamanți G și au HG formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 1384/R/26.10.2006 Curtea de APEL PITEȘTI a admis recursul declarat de reclamantul pârât -, a casata decizia civilă cu nr. 292/14.03.2006 a Tribunalului Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal reținând în considerente următoarele
Prin sentința civilă nr.1484 din 16 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Piteștis -a admis acțiunea formulată de reclamantul - și s-a constatat că acesta este proprietarul suprafeței de teren de 250. situată în Municipiul Pitești, str. - -, cu următoarele vecinătăți: N - și, E --, S - rest proprietate -, V -, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert și s-a respins acțiunea față de reclamantul - (43-44 dosar).
Tribunalul Argeș - Secția Civilă prin decizia civilă nr.155 din 17 februarie 2004 admis apelul declarat de reclamantul -, a schimbat în parte sentința în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat că apelantul este proprietarul terenului în suprafață de 160. situat în Pitești,-, menținând în rest sentința (128-129 dosar).
Din referatul grefierului rezultă că dosarul civil nr.3072/2003 al Tribunalului Argeș în care s-a pronunțat decizia civilă nr.155/17 februarie 2004, s-a soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.546/R/28.10.2004 de către Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2418/2004, în sensul că s-a admis recursul și s-a modificat decizia recurată prin respingerea apelului.
Rezultă că față de reclamantul-pârât -, sentința civilă nr.1484 din 16 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Piteștia rămas irevocabila, astfel că față de acesta s-a constatat că este proprietarul suprafeței de teren de 250 situată în Municipiul Pitești, str. - -, cu următoarele vecinătăți: N - și, E --, S - rest proprietate -, V -, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert.
Instanța de apel, când a comparat titlurile de proprietate ale părților procesuale, a menționat că titlul pârâților-reclamanți este preferabil, având în vedere și expertiza tehnică efectuată în apel care a transpus în teren actele de proprietate eliberate părților în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și că terenul în litigiu nu este aferent casei reclamantului-pârât, constatând că terenul revendicat este fosta proprietate a pârâților-reclamanți.
Trebuie precizat faptul că instanța de apel, neavând la dispoziție posibilitatea să cerceteze actele primare care au stat la baza eliberării procesului-verbal de punere în posesie nr.612 din 7 martie 2003 și a Ordinului Prefectului nr.36 din 14.02.2000 și nici dispozitivul sentinței civile nr.1484 din 16 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă irevocabilă, nu putea compara, neavând toate elementele esențiale, titlurile de proprietate ale părților și să constate care este mai preferabil.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu se poate cerceta fondul și să se verifice dacă au fost încălcate sau nu dispozițiile art.480 Cod civil, astfel că se impune ca în baza art.312 și art.315 procedură civilă, să fie admis recursul declarat de reclamantul-pârât - și pe cale de consecință se va casa decizia civilă nr.292 din 14 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și se va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice următoarele obiective: să se identifice terenul în litigiu și să s4 menționeze unde este situat acesta, pe ce stradă și la ce numai; să. se menționeze cui a aparținut terenul în litigiu înainte de anul 1989; să se aibă în vedere dispozitivul sentinței civile nr.1484 din 16 aprilie 21". pronunțată de Judecătoria Pitești, hotărâre rămasă irevocabilă și să se verifice actele primare ale pârâților-reclamanți care au stat la baza eliberări procesului-verbal de punere în posesie nr.612 din 7 martie 2003 și Ordinului Prefectului nr.36 din 14.02.2000; să se verifice dacă terenul în litigiu este aferent casei și curții reclamantului-pârât - S; să se verifice daca există gard împrejmuitor al terenului revendicat și dacă acesta există, daca încalcă proprietatea părților procesuale și să se stabilească valoarea lucrare de demolare a gardului.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
În raport de limitele rejudecării stabilite de către instanța de recurs în temeiul art. 315.pr.civ. tribunalul a încuviințat proba cu 2 martori pentru apelant,fiind audiați în acest sens martorii și ( filele 80,81),precum și completarea raportului de expertiză cu obiectivele stabilite prin decizia de casare, lucrare efectuată de către expertul numit în cauză
După administrarea acestor probatorii prin decizia civilă nr.343 din 15.11.2007, Tribunalul Argeșa dispus respingerea apelului ca nefondat, obligând pe apelant la 700 lei cheltuieli de judecată către intimați.
În adoptarea acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
Prima critică din apel, referitoare la lipsa de rol activ a instanței a rămas practic fără obiect, având în vedere că în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, cu obiectivele stabilite de către instanța de casare prin decizia civilă nr.1384/R/26.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, s-a reținut că terenul în litigiu a fost identificat prin expertiza întocmită în rejudecare, respectiv 360 mp situat în str. - -, teren ce la nivelul anului 1975 a aparținut lui, amplasamentul corespunzând numărului poștal nr.68.
Acest teren nu este aferent casei și curții reclamantului, ci fostei case de la nr.68, proprietatea autorului pârâților.
Deci, poziționarea terenului înaintea anului 1989 este corespunzătoare numărului poștal 68 și nu 70 unde deține reclamantul proprietatea sa.
Reclamantul a formulat cerere de reconstituire doar pentru 1100 mp, fără a solicita și suprafața de 250 mp, în timp ce pârâții au solicitat suprafața de 540 mp de la fostul nr.68 de pe strada - -.
Reclamantul a fost pus în posesie cu suprafața de 210 mp în-, iar pârâților li s-a eliberat Ordinul Prefectului pentru 360 mp, pentru care au făcut dovada că l-au dobândit prin autorul lor, în anul 1957 de la.
S-a reținut astfel că pârâții au făcut dovada că sunt proprietarii terenului în litigiu și în atare situație procesul verbal de punere în posesie nr.612/2000 a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.36 din Legea nr.18/1991.
Cu privire la sentința civilă nr.1484/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a reținut că aceasta nu este opozabilă pârâților, atâta vreme cât s-a avut în vedere raportul juridic ce a luat naștere în baza unei pretinse convenții încheiate cu autorul său - în 1990 potrivit înscrisului sub semnătură privată.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art.480 Cod civil, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a analizat și comparat titlurile invocate de către părți, apreciind că pârâții au dovedit dreptul de proprietate pentru 250 mp, ce face parte din suprafața de 360 mp, ce a fost expropriată pârâtului G prin Decretul nr.31/1988 și pentru care s-a emis ulterior Ordinul Prefectului nr.36/2000 și respectiv procesul verbal de punere în posesie nr.612/2000 în condițiile art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, în timp ce reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate în patrimoniul autorului său și nici că terenul este aferent casei de locuit.
S-a conchis de către tribunal că reclamantul nu are reconstituire și pentru terenul în suprafață de 250 mp și deci nu este îndreptățit să solicite anularea actelor de reconstituire emise în favoarea pârâtului care și-a dovedit dreptul de proprietate.
Apelul a fost respins în baza disp.art.296 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul -, care o critică pentru nelegalitate, invocând motivele de modificare prev. de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului, reclamantul arată că au fost încălcate dispozițiile art.480 Cod civil, întrucât nu s-a făcut o comparare a titlurilor de proprietate sau mai exact nu a fost posibilă o astfel de comparare, din moment ce procesul verbal de punere în posesie al pârâților este contestat și mai înainte de a rămâne definitivă și irevocabilă acțiunea pentru anularea acestuia, instanța a admis acțiunea în revendicare.
În compararea actelor instanța face o gravă greșeală, în sensul că în loc să aibă în vedere chitanța în care se află semnăturile autorului său, compară această chitanță cu adeverința nr.341/93 a Pitești, care este eliberată pro causa.
Trebuia admisă cererea de constatare a nulității procesului verbal și pentru considerentul că punerea în posesie nu s-a realizat efectiv, întrucât terenul este împrejmuit.
Procesul verbal a fost emis cu fraudă la lege, deoarece se face confuzie între numere.
Instanța a omis să analizeze declarațiile martorilor săi, care au arătat corect vecinii terenului și că a aparținut autorilor săi.
Instanța a ignorat și sentința civilă nr.1484/2003 care a statuat că este proprietarul terenului, iar excepția autorității de lucru judecat nu fost pusă în discuția părților.
Decizia este nelegală și în raport de disp.art.394 pct.8 Cod procedură civilă, deoarece instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată n-ar fi constatarea nulității titlului de proprietate, deși este clar că a solicitat constatarea nulității procesului verbal de punere în posesie nr.612/2000.
În continuare se critică motivarea deciziei de către instanța de apel și faptul că nu s-au respectat îndrumările date prin decizia de casare.
În fine, se arată că, deși instanța de apel a respins acțiunea ca inadmisibilă, în sensul că, neavând reconstituit dreptul de proprietate și pentru terenul de 250 mp, nu poate cere anularea procesului verbal de punere în posesie, instanța nu a pus în discuția părților această excepție.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului pricinii, cu cheltuieli de judecată.
La data de 8.02.2008, recurentul a depus la dosar o completare a motivelor de recurs, prin care arată că, Comisia locală de fond funciar a făcut o gravă greșeală, în sensul că a suprapus terenul de la fostul nr.64, pe care a fost împroprietărit tatăl său peste cel de la fostul nr.66, cel de la fostul nr.66 l-a trecut peste fostul nr.68, unde în prezent locuiește, iar cel de la fostul nr.68 l-a trecut în curtea sa, la fostul nr.70, ude are o anexă, o pivniță, o temelie rămasă în urma demolării și un zid sub temelie, iar din această cauză au apărut suprapuneri nejustificate și neînțelegeri din partea pârâților.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă " în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În cauza de față, au fost nesocotite aceste dispoziții legale cu ocazia rejudecării apelului.
Astfel, prin decizia civilă nr.1384/R din 26.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a admis recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr.292 din 14.03.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
S-a reținut în considerentele acestei decizii, că nu se poate verifica dacă au fost aplicate în mod corect dispozițiile art.480 Cod civil, deci nu se poate cerceta fondul cauzei, întrucât instanța de apel nu a ținut cont de dispozitivul sentinței civile nr.1484 din 16.04.2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă irevocabilă și nici nu a cercetat actele primare care au stat la baza eliberării procesului verbal de punere în posesie nr.612 din 7.03.2003 și a Ordinului Prefectului nr.36 din 14.02.2000.
În concret, instanța de recurs a dispus ca instanța de apel, cu ocazia rejudecării să efectueze o expertiză tehnică cu următoarele obiective: să se identifice terenul în litigiu și să se menționeze unde este situat acesta, pe ce stradă și la ce număr, să se menționeze cui a aparținut terenul înainte de anul 1989, să se aibă în vedere dispozitivul sentinței civile nr.1484/16.04.2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, hotărâre irevocabilă, să se verifice actele primare ale pârâților care au stat la baza eliberării procesului verbal de punere în posesie nr.612 din 7.03.2003 și a Ordinului Prefectului nr.36/14.02.2000, să se verifice dacă terenul în litigiu este aferent casei și curții reclamantului, dacă există gard împrejmuitor al terenului revendicat și dacă acesta există, dacă încalcă proprietatea pârâților și să se stabilească valoarea lucrării de demolare a gardului.
Deși prin decizia de casare obiectivele expertizei ce urma să se administreze în apel au fost punctual stabilite de către instanța de control judiciar, cu ocazia rejudecării apelului, instanța a nesocotit aceste dispoziții obligatorii, în sensul că nu a ținut cont de dispozitivul sentinței civile nr.1484/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești.
Cu privire la aceasta, tribunalul a reținut că nu poate fi luată în considerare, întrucât nu este opozabilă pârâților.
Nesocotind această hotărâre irevocabilă, prin care, în contradictoriu cu Municipiul Pitești și Consiliul Local al Municipiului Pitești s-a constatat că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 250 mp situat în Pitești, str. - -, cu vecinătățile menționate în această sentință ( 43 și 44 dosar fond ), tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea prevederilor art.315 Cod procedură civilă, iar în acest mod nu a soluționat fondul cauzei.
Mai mult decât atât a reținut contrar celor stabilite și dispuse prin decizia de casare, că reclamantul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, aceasta și datorită neluării în discuție a sentinței civile nr.1484/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, respingând în final apelul cu motivarea că reclamantul nu este îndreptățit să solicite anularea procesului verbal de punere în posesie eliberat pârâtului, din moment ce nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren.
Chiar și într-o asemenea situație, nu putea fi soluționată acțiunea decât după ce, în prealabil, excepția ar fi fost pusă în dezbaterea părților, normă imperativă prevăzută de dispozițiile art.306 Cod procedură civilă.
În concluzie, se impune casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi respectate întocmai cele dispuse prin decizia de casare, după care se va trece la compararea titlurilor de proprietate exhibate de către părți, operațiune specifică acțiunii în revendicare.
Cu ocazia rejudecării apelului urmează a fi avute în vedere și celelalte critici invocate în recurs, ca apărări de fond.
Așadar, în baza dispozițiilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.343 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr.2098/2004, intimați fiind pârâții G și.
HGCasează decizia și trimite cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Fl.
Grefier,
Red. Fl.
Tehnored.
4 ex/02.04.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Corina Pincu Ifrim
