Anulare act. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.132 /
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.1313/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL și cu intervenientul, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată - SRL avocat, iar pentru pârâta recurentă se prezintă avocat, lipsă fiind intervenientul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul
în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Reprezentantul reclamantei intimate - SRL avocat solicită respingerea recursului ca inadmisibil, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin decizia civilă nr.1313/5.11.2008 Tribunalul Timiș a admis recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.3482/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a modificat în parte sentința primei instanțe în sensul că a respins acțiunea reclamantei ,a înlăturat obligația de plată a cheltuielilor de judecată către reclamantă, a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță formulată de pârâtă și a menținut în rest dispozițiile sentinței civile nr.3482/2008 a Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a pus în discuție recalificarea căii de atac exercitată de pârâta - SRL din apel în recurs, raportat la valoarea imobilului, valoare ce este dată de prețul înscris în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicita a se constata.
Tribunalul a apreciat, ținând seamă și de îndrumările deciziei nr.32/2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, că potrivit art.2821pr.civ. calea de atac ce poate fi exercitată de părți împotriva sentinței civile nr.3482/2008 a Judecătoriei Timișoara nu poate fi decât recursul, deoarece prețul din contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită este de 37.852.574 lei vechi, în prezent 3785,25 lei noi, deci sub valoarea de 100.000 lei prev. de art.2821.pr.civ.
In atare situație, tribunalul analizând motivele recursului declarat de - SRL T, a admis recursul acesteia și a modificat sentința pronunțată de Judecătoria Timișoara, în sensul că, a respins acțiunea reclamantei, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1309/29.03.2005 la BNP și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Inițial Judecătoria Timișoaraa admis această acțiune și a anulat contractul de vânzare-cumpărare indicat mai sus, reținând că, reclamanta este proprietara unui teren în suprafață de 2,88 ha în comuna sat, conform titlului de proprietate nr.2/9/26.04.2004, iar la data de 24.09.2001 reclamanta l-a mandatat pe numitul, să vândă în numele ei și pentru ea acest teren, să stabilească prețul vânzării, să semneze contractul de vânzare-cumpărare, să încaseze prețul vânzării și să dea chitanță descărcătoare.
Mandatarul la 28.06.2004 a încheiat cu pârâta - SRL un antecontract prin care se obliga să vândă acestei firme terenul proprietatea reclamantei, în schimbul sumei de 1037 euro, apoi la data de 29.03.2005 se încheie un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru vânzarea acestui teren câtre pârâta - SRL T, din cuprinsul căruia rezultă că, reclamanta în calitate de vânzătoare este reprezentată de numitul.
Judecătoria a reținut v că reclamanta nu a mandatat această persoană să vândă terenul proprietatea sa și nici pe mandatarul să încredințeze unei alte persoane dreptul de a se prezenta la notar pentru vânzarea terenului proprietatea reclamantei în calitate de submandatar.
Judecătoria a avut în vedere prev.art.1546 Cod civil, care stabilesc limitele mandatului și a reținut că este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare, întrucât reclamanta nu și-a dat consimțământul la vânzarea terenului proprietatea sa, prin reprezentarea sa la notar de câtre o altă persoană în afară de.
Tribunalul însă a apreciat, față de recursul declarat de - SRL că, mandatarul nu a depășit limitele mandatului încredințat și din cronologia actelor desfășurate între părți, a reținut că, mandatarul inițial, a acționat în limitele mandatarului acordat de reclamantă, respectiv a găsit un cumpărător, a stabilit prețul, a încasat prețul și a substituit pe numitul în calitate de submandatar numai pentru întocmirea actului în formă autentică, acesta neavând un drept de dispoziție asupra stabilirii prețului pentru vânzarea imobilului.
Tribunalul a reținut că mandatarului, chiar dacă nu i s-a conferit dreptul de substituire, dar nici nu i-a fost interzis în mod expres acest drept, actul încheiat de substitut în limita puterilor conferite prin mandat, produce efecte față de mandant, întrucât substitutul îl reprezintă.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta nu a invocat o cauză de nevalabilitate a mandatului, sau înțelegere frauduloasă dintre mandatar și terț, care să conducă la desființarea mandatului și implicit a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în baza art.312 pr.civ. recursul reclamantei și a modificat hotărârea primei instanțe, în sensul că a respins acțiunea reclamantei.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând decizia recurată prin prisma prev.art.304 pct.9 pr.civ. susținând că în mod greșit a fost calificată calea de atac din apel în recurs, de către tribunal.
Se mai arată că obiectul prezentului litigiu îl formează constatarea nulității unui contract de vânzare-cumpărare, dar nu a solicitat și rectificarea cărții funciare, astfel că, acțiunea sa nu este evaluabilă în bani și prev.art.282 sunt aplicabile și nu prev.art.2821pr.civ. care stabilesc căile de atac în raport de valoarea obiectului litigiului.
Pentru aceste considerente recurenta solicită casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, în conformitate cu art.315 pr.civ.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, făcând trimitere la disp.art.299 și 377 alin.2 pct.4 pr.civ.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, se reține următoarele:
Recursul declarat de reclamanta este îndreptat împotriva unei decizii pronunțate tot în recurs de Tribunalul Timiș.
La recalificarea căii de atac din apel în recurs, tribunalul a aplicat în mod corect legea, în sensul că raportându-se la criteriul valoric instituit de art.2821.pr.civ. care stabilește căile de atac ale hotărârilor judecătorești în raport de criteriul valoric și unde se prevede că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie succesorală.
Ținând seama și de prevederile deciziei 32/2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, tribunalul în mod corect a aplicat dispozițiile legale și raportându-se la obiectul acestui litigiu ce se referă la constatarea nulității unui contract de vânzare-cumpărare al unui imobil cu prețul de 3785,25 lei, a reapreciat calea de atac exercitată de - SRL T din apel în recurs, și a pronunțat decizia civilă nr.1313/5.11.2008.
Prin urmare, în temeiul art.299 pr.civ. reclamanta nu mai putea formula cerere de recurs împotriva unei alte decizii pronunțate în recurs, acest text de lege indicând ca fiind susceptibile de atac prin recurs doar hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege hotărâri ale altor organe cu activitate jurisdicționale.
Intrucât ne aflăm în situația în care reclamanta a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă, urmează ca în baza art.312 alin.1 și 299.pr.civ. recursul acesteia să fie respins ca inadmisibil.
In ceea ce privește cerere de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de - SRL urmează ca în baza art.274 alin.3 pr.civ. onorariul de avocat să fie micșorat de la suma de 2100 lei la suma de 1.000 lei în raport de valoarea pricinii de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.1313/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenta să achite intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./18.02.2009
Dact.GK/2 ex./18.02.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.; C;
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu, Daniela
