Anulare act. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 132/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Șolea Luminita
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor civile declarate de pârâtele PRIMARIA ORASULUI P- PRIN PRIMAR și DIRECTIA FOCSANI împotriva sentinței civile nr.185 din 04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.04.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.04.2009, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr-, la Judecătoria Panciu reclamanta, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Primăria orașului P și Direcția Silvică V constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1117/24 iunie 2004, cu repunerea în situația anterioară în vederea restituirii imobilelor adevăratului proprietar.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractul contestat încheiat între pârâte au fost înstrăinate imobilele teren în suprafață de 9534 mp. curți construcții și trei construcții aflate în stare avansată de uzură situate în orașul P,-.
Contractul este lovit de nulitate absolută pentru că vânzătorul Primăria orașului P nu avea nici un drept de proprietate iar bunurile obiect al acestui act erau de drept indisponibilizate prin art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Contractele ce au cauze false și ilicite sunt sancționate cu nulitatea absolută.
Deși Primăria orașului Paf ost notificată în mod corespunzător aceasta le-a înstrăinat cu încălcarea art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta - - Romsilva - Direcția Silvică F, prin reprezentant legal a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că actul juridic contestat este valabil încheiat cu bună credință și cu respectarea prevederilor art. 45 alin.1 din Legea nr. 10/2001 și a principiului că buna credință se prezumă.
Pârâta a invocat excepția lipsei competenței materiale motivat de faptul că obiectul cauzei se află sub incidența disp.art. 45 din Legea nr. 10/2001 iar în conformitate cu prevederile art. III din Titlul I al Legii nr. 2/2005 competența aparține secției civile a Tribunalului Vrancea.
Pe același temei juridic al art. 45 din Legea nr. 10/2001 pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001 până la data de 14 august 2002.
Ulterior prin art. III al Titlului nr. 1 din Legea nr. 247/2001 s-a dat posibilitatea persoanelor îndreptățite să atace în instanță actele de înstrăinare a imobilelor aflate sub incidența art. 45 din Legea nr. 10/2001 în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Pârâta, Primăria orașului P prin reprezentant legal, a depus întâmpinare prin care a arătat că pentru terenul ce face obiectul contractului nu s-a depus nici un fel de notificare, reclamanta aflând-se într-o regretabilă eroare cu privire la amplasamentul conacului "", cunoscut fiind faptul că acest punct se află la o distanță de 3 km de oraș.
Prin sentința civilă nr. 1148 din 25 octombrie 2007 Judecătoria Panciua declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, dosarul fiind înregistrat la nr-.
Prin încheierea din 6 februarie 2008 instanța astfel investită a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune cu motivarea termenului de 1 an reglementat de art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost prelungit succesiv privește actele juridice încheiate până la data intrării în vigoare a legii speciale.
Pe de altă parte prin art. III din anexa 2 din Legea nr. 247/2005 a fost reglementată situația specială a termenului de prescripție de 12 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru contestarea actelor juridice de înstrăinare care au ca obiect imobile cu destinație de locuințe încheiate după data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din OUG nr. 40/1999.
Cu această motivare și sub incidența art. 20 alin.4 din Legea nr. nr. 10/2001 prin care s-a interzis sub sancțiunea nulității absolute înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune a bunurilor terenuri și/sau construcții care au fost notificate potrivit Legii nr. 10/2001, instanța a concluzionat că este aplicabil termenul de prescripție general reglementat de Decretul nr. 167/1958.
Prin sentința civilă nr.185/2008 a Tribunalului Vranceas -a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
In fapt, în cauză se contestă împrejurarea că imobilul teren obiect al contractului de vânzare-cumpărare nu a fost notificat, iar pe de altă parte că pârâta cumpărătoare este de bună credință care se prezumă.
Prin adresa din 23 februarie 2003 reclamanta a solicitat Primăriei orașului P relații privind situația juridică a diferite suprafețe de teren între care și terenuri situate în intravilanul orașului
Anterior acestei date reclamanta a notificat la 7 februarie 2002 entitatea investită prin lege cu restituirea prin 6 acte distincte înregistrate la executor judecătoresc de la numărul 25 la numărul 30, cu privire la proprietățile revendicate de pe urma autorilor săi între care și imobilul în litigiu care nu se confundă cu pct. "" așa cum se apără pârâta.
Ordonanțele nr. 572/1934, 1773/1934, procesul verbal din anul 1953, Planul orașului P din anul 1941 acte depuse de reclamantă precum și actele dosarului nr- verificate de pronunțarea prezentei cauze probează că reclamanta are calitatea de persoană îndreptată la susținere și dovedește dreptul pretins.
Potrivit actelor moșia cuprindea conacul, crama precum și alte construcții denumirea fiind generică iar susținerea pârâtei nedovedită față de Planul orașului P din anul 1941, opus de reclamantă.
In drept, prin art. 20 din Legea nr. 10/2001 au fost indisponibilizate de la vânzare imobilele pentru care s-a depus notificare.
Prin normele de aplicare a actelor normative privind retrocedarea proprietăților entitățile investite cu obligația să aducă publicității regimul juridic al terenurilor ce fac obiect al reconstituirii, astfel că buna credință invocată de pârâta cumpărătoare depășește limita bunei credințe atât timp cât a cumpărat un bun indisponibilizat.
In acest caz special vânzătoarei îi era interzis prin lege să înstrăineze un imobil indisponibilizat prin notificare cu privire la un drept de proprietate garantat prin Constituție și prin protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca și prin art. 6, 14 și 37 din acest act normativ european.
Prin urmare, contractul contestat a fost încheiat între părțile pârâte cu încălcarea dispozițiilor art. 20 și 21 din Legea nr. 10/2001.
Impotriva sentinței civile nr.185/2008 a Tribunalului Vrancea au declarat apel ambele pârâte.
Primăria Orașului Pai nvocat faptul că potrivit art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 termenul până la care s-a putut solicita anularea actelor de înstrăinare a fost 14.08.2002. Cum prezenta acțiune a fost înregistrată ulterior acestui termen consideră că ar fi trebuit respinsă ca prescrisă (primul motiv).
Al doilea motiv de apel constă în aceea că s-a încălcat art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 potrivit căruia sunt lovite de nulitate absolută actele de înstrăinare a bunurilor imobile notificate potrivit prevederilor legale. Intimata reclamantă a depus la Primăria Orașului P mai multe notificări în baza Legii 10/2001, din care pretinde reclamantă că terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare e prins în notificarea 30/2002.
Instanța de fond a apreciat greșit probele din dosar și nu a reținut că:
a) terenul din cauză nu a aparținut niciodată familiei, ci familiei;
b) acest imobil nu e vizat de notificarea 30/2002.
In drept și-a întemeiat apelul pe disp.art.282 și următoarele din Codul civil.
Pârâta Direcția Silvică F are ca prim motiv de apel aceeași excepție a prescrierii dreptului la acțiune ca și apelanta-pârâtă Primăria Orașului
Al doilea motiv de apel constă în primirea excepției lipsei calității procesuale active a intimatei pentru că aceasta nu a depus notificare în baza Legii 10/2001 cu privire la terenul ce face obiectul disputei dintre părți.
Pe fond, aceeași apelantă, susține că acțiunea nu e fondată pentru că imobilul revendicat nu este situat pe raza "Moșiei " pentru care intimata a depus notificare în baza Legii 10/2001. Intimata nu a făcut în cadrul procesului dovada amplasamentului "Moșiei " și contrar aprecierii instanței de fond susținerea intimatei nu a fost dovedită în condițiile în care datele topografice anterioare anului 1948 relevă ca proprietar al suprafeței în cauză pe.
Imobilul folosit de Romsilva Direcția Silvică F - se află situat pe un teren pentru care nu s-a depus vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Proprietarul terenului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare era Primăria P, fapt ce naște prezumția de bună credință a sa. edificate pe terenul în cauză nu au aparținut lui, acestea fiind edificate ulterior preluării terenurilor în proprietatea statului. La aceste clădiri lăsate în paragină au fost aduse îmbunătățiri și construite noi spații de către apelantă având în prezent destinația de centru de colectare fructe de pădure.
Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea cererii formulate de intimată ca neîntemeiată.
In drept și-au întemeiat susținerile pe disp.art.282-298 Cod procedură civilă, art.967 Cod civil, art.45 din Legea 10/20901 și art.III al Titlului I din Legea nr.247/2005.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelurilor pentru că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru că termenul special de 1 an prev. de art.50 alin.5 din Legea nr.10/2001 privește actele încheiate până la data intrării în vigoare a legii și anume până la 14.02.2001.
Prin introducerea alin.41la art.20 din Legea nr.10/2001 s-a interzis înstrăinarea imobilelor ce fac obiectul legii pe toată durata derulării procedurii, iar acțiunile de anulare a unor astfel de acte de înstrăinare nu cad sub incidența termenului special de prescripție mai sus enunțat, ci a termenului general de 3 ani reglementat de Decretul 167/1958.
In ceea ce privește apartenența acestui imobil la unul sau altul dintre autorii petentei (G, sau autorii sau pe ramura ), acest lucru invocat de apelante nu face altceva decât să dovedească faptul că au cunoscut la momentul vânzării respectiv cumpărării faptul că acest imobil face obiectul legii 10/2001, situație care ar fi trebuit să le determine pe apelante să nu perfecteze contractul în discuție astăzi 1117/2004.
Pe fond, intimata consideră că acest contract este lovit de nulitate absolută, întrucât vânzătorul, în speță Primăria P nu avea nici un drept de proprietate asupra acestor imobile, dovada că nu se face vorbire de nici un fel de act de proprietate prin care vânzătorul să fi făcut dovada proprietății.
De altfel, reprezentantul pârâtei Primăria Par ecunoscut faptul că aveau cunoștință la momentul vânzării despre faptul că aceste imobile aparțineau familiei, Primăria făcând însă precizarea că acestea ar proveni de la un alt autor al reclamantei și anume. Chiar dacă s-ar accepta această susținere, intimata precizează că are calitate de moștenitoare și de pe urma acestui autor (fapt menționat în sentința civilă pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Focșani ).
Nu poate fi primită susținerea pârâtei Primăria P cu privire la faptul că nu ar fi formulat notificare, întrucât pentru toate imobilele revendicate au fost emise notificări în termenul reglementat de Legea nr.10/2001, acestea fiind analizate în cadrul dosarului civil nr- al Tribunalului Vrancea, obiectul acestui dosar nefiind doar conacul, ci și cramele dar și întregul domeniu al moșiei, cu toate terenurile și construcțiile aferente.
Subliniază că-n speță în mod corect s-a constatat nulitatea absolută a contractului atâta vreme cât actul juridic nu are cauză, transmițătorul nefiind proprietarul bunului.
Bunurile înstrăinate nelegal de Primăria P, aparțin în realitate familiei, intimata în calitate de moștenitoare atât legal dar și testamentară de pe urma soțului, conform sentinței civile pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Focșani, sentința definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
In apel s-a administrat proba cu expertiză tehnică de specialitate având ca obiectiv: identificarea suprafeței de 9534 mp. teren din cauză și să se stabilească dacă această suprafață de teren a făcut parte din Moșia sau alte proprietăți ale familiei sau.
Expertul a concluzionat că nu există nici un document la dosarul cauzei din care să reiasă că acest teren a făcut parte din Moșia.
In Ordonanța nr.1773/1934 terenul în litigiu apare ca făcând parte dintr-o suprafață de 6 ha aparținând lui.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că apelurile sunt fondate.
Obiectul prezentei cauze este nulitatea contractului autentificat sub nr.1117/24.06.2004 la BNP act încheiat între Primăria orașului P și Romsilva - Direcția Silvică Obiectul actului juridic îl reprezintă 9534 mp. teren și construcții situate în intravilanul orașului P, T 38, P 2400, 2402, 2403, 2405.
Temeiul juridic al acțiunii e art.21 din Legea 10/2001 precum și art.948, 966, 967 cod civil.
Potrivit disp.art.137 cod procedură civilă excepțiile invocate de părți urmează a fi analizate cu prioritate.
Astfel, excepția prescrierii dreptului la acțiune în mod corect a fost respinsă de instanța de fond pentru că temeiul juridic al prezentei acțiuni e art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, situație pentru care nu e menționat nici un termen special de prescripție fapt ce determină aplicabilitatea dreptului comun în materie.
Art.46 din Legea 10/2001 la care fac trimitere apelantele Decretul 167/1954 vizează actele de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a legii și nu a actelor ulterioare ca-n speță.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei motivată de faptul că aceasta nu ar fi depus notificare în condițiile art.20 din Legea 10/2001 urmează a se analiza odată cu fondul cauzei pentru că se constată că una din condițiile admiterii unei astfel de acțiuni e tocmai aceasta a demarării procedurii administrative prev. de Legea 10/2001 în legătură cu imobilul respectiv.
Pe fond, conform disp.art.21 alin.5 din legea nr.10/2001 până la soluționarea procedurilor administrative și judiciare generate de acest act normativ, este interzisă înstrăinarea bunurilor imobile notificate sub sancțiunea nulității.
Apelantele pretind că pentru bunul în cauză nu s-a depus notificare, iar intimata se apără afirmând că "pentru toate imobilele au fost depuse notificări acestea fiind analizate în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Vrancea, obiectul acestui dosar nefiind doar conacul, ci și cramele și întregul domeniul al moșiei, cu toate terenurile și construcțiile aferente (a se vedea fila 3 dosar - al Judecătoriei Panciu, fila 49 dosar Tribunalul Vrancea, fila 31 dosar Curtea de APEL GALAȚI ).
Expertiza efectuată-n cauză a relevat clar că nici un document de la dosar nu atestă clar că terenul în suprafață de 9543 mp. ce face obiectul contractului nr.1117/2004 a făcut parte din Moșia.
In plus, însuși autorul intimatei - - în cererea adresată Primăria P în 04.02.1998 (179-dosar Curtea de APEL GALAȚI ) menționează că terenul ce făcea parte din Moșia este-n prezent parte componentă din S și Crucea de.
Toate aceste elemente determină concluzia că terenul din cauză nu a făcut parte din Moșia. Cum intimata a pretins că ne aflăm sub incidența art.21 din Legea nr.10/2001 pentru că acest teren a fost indisponibilizat ca urmare a notificării prin care a pretins această moșie, se constată că-n speță nu e îndeplinită una din condițiile pretinse de legiuitor pentru aplicarea implicită a sancțiunii prev. de art.21 din Legea nr.10/2001.
Celelalte temeiuri de drept invocate de intimată 948, 966, 967 cod civil - dreptul comun în materie, de asemenea, nu pot conduce la nulitatea contractului pentru că-n acest caz în primul rând intimata trebuie să-și dovedească interesul prin prisma calității sale de proprietar. Ori la dosar nu există o astfel de dovadă (potrivit dreptului comun). De menționat că Ordonanța 1773/1934 în care e menționat terenul în litigiu nu face dovada unui astfel de drept.
Față de considerentele de mai sus, prin prisma disp.art.296 teza II Cod procedură civilă a se admite apelurile, a se schimba sentința în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelulcivil declarat de pârâta PRIMARIA ORASULUI P- PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.185 din 04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Schimbă-n tot sentința civilă nr.185/2008 a Tribunalului Vrancea și-n rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-22.05.2009
Dact.MH-22.05.2009/5 ex.
Fond: C-
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Șolea Luminita
