Anulare act. Decizia 1341/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1341/2008-
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamantul domiciliat în O,-, județul B, precum și de pârâții, domiciliați în O,-,. 3, județul B, "" - cu sediul în O,-, județul B și respectiv CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în O, nr. 1, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți B - cu sediul în O,-, - 6, județul B și citat din, PO 4. - Israel, împotriva deciziei civile nr. 788 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6066 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 4853/2004, având ca obiect: anularea actelor de proprietate.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 23 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 30 septembrie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6066/14.11.2005 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta B; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Primăria municipiului
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților, -, -, Consiliul local O, Primăria municipiului O și
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare invocată de reclamantul pârât reconvențional.
S-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali, și în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional, (în nume propriu și în calitate de moștenitor al def. ) și cu pârâtul reconvențional SC SA
S-a constatat nulitatea dezmembrării parcelei cu nr. top 521 în suprafață de 1307. p., înscrisă în 2546 O în parcelele nou formate cu nr. top 521/1 în suprafață de 210. și p. 521/2 în suprafață de 1201.
p.A dispus rectificarea colii 73198 O în sensul radierii inscripțiilor de sub 1 și 2 cu nr. top 520 și 521/2 și a dreptului de proprietate al pârâtei reconvenționale SC SA asupra acestor parcele (intabulat sub 1).
S-a dispus rectificarea de 2546 O în sensul radierii înscrierilor de sub 23-24 și restabilirii situației anterioare de
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.403/17.09.1996 încheiat între RAGCL O în calitate de vânzător și și în calitate de cumpărători.
Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea reconvențională. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că imobilul cu nr. top 520 și 521 din 2546 O, în natură reprezentând casă și grădină a constituit proprietatea numiților și în cote de parte fiecare, cu titlu de cumpărare în baza încheierii 4070/1921.
Prin sentința civilă nr.6471/1992 a Judecătoriei Oradeas -a constatat că între def. în calitate de vânzător și pârâtul în calitate de cumpărător a intervenit la data de 29.12.1943 o convenție prin care proprietarul tabular i-a înstrăinat pârâtului cota de parte din imobilul înscris în 2546 O cu nr. top 520,521 și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtului în
A mai reținut instanța, că prin decizia nr.366/11.10.1949 a Ministerului Agriculturii s-a dispus rechiziționarea imobilului situat în O str. - (- - nr.15) la dispoziția acestui minister, Direcția Generală, Statul Român intrând în posesia imobilului la data de 16.10.1949.
La data de 11.01.1992 numiții și au chemat în judecat Ministerul Agriculturii și Consiliul local O pentru a se constata încetarea condițiilor care au stat la baza emiterii Deciziei nr.366/11.01.1949 și a se dispune scoaterea imobilului de sub efectul rechiziționării, acțiunea fiind admisă prin decizia civilă nr.1251/R/2000 a Curții de APEL ORADEA.
De asemenea, Curtea de apel a reținut că imobilul a fost preluat de Stat fără titlu și a fost supus restituirii la cererea titularilor de drepturi, pe calea dreptului comun, nefiind aplicabile disp. Legii 112/1995 și s-a constatat că Statul român a avut calitatea unui detentor precar, iar efectele rechiziției au încetat.
Față de cele reținute cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă 1251/R/2000 a Curții de APEL ORADEA și având în vedere și dispozițiile Decretului 511/1955 nu s-a putut constituit temei legal de trecere a imobilului proprietatea statului, fiind în coliziune vădită cu principiile care au guvernat și au ocrotit dreptul de proprietate privată conform Constituției din anul 1952 sub care a fost adoptat, iar instanța a respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a Statului Român cu titlu de rechiziționare, statul nu a fost niciodată proprietar al imobilului.
Cu toate că imobilul nu a intrat sub incidența Legii 112/1995, prin contractul de vânzare cumpărare nr.403/17.09.1996, RAGCL Oaî nstrăinat imobilul reclamantului și soției acestuia.
Instanța a apreciat că acest contract a fost lovit de nulitate absolută în baza art. 966 din Cod civil, iar la încheierea lui ambele părți au fost de rea credință, cunoscând că imobilul aparține unor alte persoane. Mai mult acesta a fost încheiat cu fraudarea legii.
Având în vedere că Statul Român nu a fost proprietarul imobilului și că acest lucru era cunoscut de reclamantul cumpărător întrucât în au fost intabulați ca proprietari ai imobilului înstrăinat numiții și, la dobândirea dreptului de proprietate și cumpărătorul a fost de rea credință, întrucât a știut că imobilul aparține unor alte persoane și a achiziționat bunul pe riscul său.
De asemenea, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității invocată de reclamantul pârât reconvențional, întrucât actul de înstrăinare încheiat în speță nu a intrat sub incidența art.46 din Legea 10/2001, fiind supus regimului nulității de drept comun. Nu au fost incidente în cauză prevederile art.46 întrucât actul de înstrăinare nu a avut ca obiect un imobil ce cade sub incidența prevederilor Legii 10/2001, imobilul a fost restituit persoanelor îndreptățite pe calea dreptului comun, înainte de apariția Legii 10/2001, în temeiul deciziei civile 1251/R/2001 a Curții de APEL ORADEA.
Astfel, în baza art.966 și 968 din cod civil, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărarea nr.403/17.09.1996.
Întrucât B nu a fost parte în contractul de vânzare cumpărare nr.403/1996, acesta fiind încheiat cu RAGCL O, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această instituție și în consecință a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
A mai respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primăria municipiului O - Direcția Imobiliară ca nefondată, întrucât această instituție este succesoarea în drepturi și obligații a RAGCL în temeiul protocolului încheiat la data de 02.07.1998 între cele două instituții.
A mai constatat instanța că în anul 1997 pârâta reconvențională SC SA. a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 3 nr.3863 pentru suprafața de 2767. intabulându-se în nou înființată 73198
Conform mențiunilor din 2546 O sub 23, imobilul cu nr. top 521/2 a provenit din nr. top 521 proprietatea numiților și, prin dezmembrarea acestuia în noile parcele 521/l și 521/2, dezmembrarea făcându-se fără acordul proprietarilor terenului.
A mai reținut instanța că în baza HG834/1991 nu a operat transmiterea dreptului de proprietate de la proprietarul de la o altă persoană juridică. Potrivit anexei 2 la HG 834/1991 stabilirea terenurilor cu capital de stat se face pe baza titlului asupra terenurilor, iar certificatul de atestare a constatat dreptul de proprietate și nu îl constituie, astfel s-ar încălca principiul inviolabilității proprietății.
În consecință, s-a constatat că certificatul de atestare nu a constituit un act translativ al dreptului de proprietate asupra terenului și că, dezmembrarea nr. top 521 înscris în 2546 O s-a efectuat fără acordul proprietarilor terenului, astfel că în baza art.22 din Legea 7/1996 a constatat nulitatea absolută a acestei dezmembrări.
Întrucât actul depus de pârâta SC. SA. la intabulare nu a îndeplinit condițiile de fond, respectiv nu conținea consimțământul proprietarilor terenului, instanța a apreciat că acesta nu era de intabulare și deci, intabularea dreptului de proprietate a pârâtei SC SA asupra nr. top 521/2 și 520 fost nelegală.
Astfel, în baza art.35 și 36 din Legea 7/1996 instanța a dispus rectificarea colii de 73198 O în sensul radierii inscripțiilor de sub 1 și 2 (nr. top 520 și 521/2) și a dreptului de proprietate al pârâtei reconvenționale SC. SA. asupra acestor parcele.
De asemenea, a dispus și rectificarea 2546 O în sensul radierii înscrierilor de sub 23-24 și restabilirea situației anterioare de
Instanța a apreciat ca nefondate susținerile reclamanților reconvenționali în sensul că imobilul a aparținut Firmei și, iar din actele depuse la dosar s-a dedus faptul că în imobilul respectiv a funcționat un atelier de reparații radio, nu și că imobilul a constituit proprietatea tabulară a societății.
De asemenea, contractul de vânzare cumpărare depus la dosar la fila 100 și încheierea de intabulare nr.4403/1937 se referă la alte imobile decât cele în litigiu, respectiv nr. top 522/1 și 523/6 înscrise în 1587 Aceste imobile au fost dobândite la data de 10.04.1937 de firma și, nu imobilele cu nr. top 520 și 521 asupra cărora dreptul de proprietate al numiților și a fost intabulat încă din anul 1921 în baza încheierii nr.4070.
A mai fost respins și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a sentinței civile 6471/1992 a Judecătoriei Oradea ce a ținut loc de contract autentic de vânzare cumpărare ca nefondat, întrucât la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare dintre def. și pârâtul, proprietar al cotei de parte din imobil era promitentul vânzător (și nu Statul Român așa cum susține reclamantul).
Calitatea de coproprietar al pârâtului asupra imobilului în litigiu a fost recunoscută de antecesorul reclamanților reconvenționali, și promovând împreună acțiunea în revendicare; pe parcursul celor 7 ani de procese au utilizat coala 2546 O așa cum aceasta a fost reconstituită și nu au invocat neconcordanța dintre actele pe care le dețin și situația de F, iar în motivarea acțiunii în revendicare și a căilor de atacat, cei doi și-au recunoscut calitatea de coproprietari ai imobilului revendicat.
Apelanta prin apelul formulat a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței civile apelate în sensul menținerii valabilității dezmembrărilor și intabulărilor efectuate în favoarea acesteia în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriei și Comerțului în baza HG834/1991.
În dezvoltarea motivelor de apel această apelantă a reiterat motivarea expusă în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe arătând în esență că intabularea dispusă în favoarea sa prin încheierea nr. 8445/30.04.1998 precum și transcrierea acestora în nou 73198 Oaa vut loc cu respectarea actelor normative incidente în deplină legalitate pe baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate legal emis conform HG834/1991.
A mai arătat că foștii proprietari au la dispoziție prevederile 10/2001, pentru a redobândi dreptul de proprietate asupra imobilului și că ei nu se opun restituirii imobilului în cauză în măsura în care se va face dovada preluării abuzive a acestuia, și se va face dovada că la data preluării imobilului au avut calitatea de proprietari asupra imobilului respectiv.
A subliniat în continuare apelanta că în mod greșit instanța de fond a reținut că Statul Român nu a avut calitatea de proprietar asupra imobilului, așa încât aceasta a devenit proprietar al imobilului prin efectul legii.
Au mai arătat că reclamanții împreună cu au mai încercat să obțină o hotărâre judecătorească privind radierea înscrierilor de sub -24 din 2546 O și rectificarea colii de 73198 însă prin sentința civilă nr. 2391/1999 acțiune a fost respinsă, cu motivarea că încheierile de intabulare au fost date în temeiul unor acte perfect valabile și care nu au fost contestate de către reclamanți.
Apelanta a considerat că intabularea dispusă în favoarea sa precum și dezmembrarea sânt perfect legale, neexistând nici un motiv pentru a se dispune anularea acestora, operațiunile efectuându-se în baza unui titlu valabil, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a cărui valabilitate nu a fost contestată.
Apelantul prin apelul formulat a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile apelate în sensul dispunerii radierii înscrierilor făcute sub, în 2546 O în favoarea numitului și intabularea dreptului de proprietate asuprea imobilului cu nr. top. 521/1 cu titlu de cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 403/1996 și să fie respinsă acțiunea reconvențională formulată de către reclamanții.
În dezvoltarea motivelor de apel și acest apelant a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod cu totul eronat a reținut judecătoria faptul că la încheierea contractului de vânzare cumpărare acesta a fost de rea credință, sens în care a învederat că la momentul apariției 112/1995 a deținut imobilul cu titlu de chiriaș al Statului Român, care s-a comportat ca un adevărat proprietar, achitând în permanență chiria.
De asemenea a subliniat că litigiul purtat cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului nu este de natură să facă dovada relei sale credințe, de vreme ce nu a fost purtat în contradictoriu cu acesta, neputând fi făcut astfel responsabil de faptul că acestea erau în derulare pe rolul instanțelor.
S-a mai arătat că decizia civilă nr. 1251/R/2000 a Curții de APEL ORADEAa fost pronunțată după momentul la care acesta a devenit proprietar extratabular asupra imobilului cu titlu de cumpărare. Astfel că instanța a stabilit viciul titlului abia după momentul la acare acesta cumpărase imobilul, iar până la acel moment Statul s-a aflat în posesia unui titlu fie chiar aparent valabil, de natură a-i crea convingerea că imobilul se află în proprietatea extratabulară a Statului Român.
A susținut apoi că la momentul la care acesta a cumpărat imobilul exista o hotărâre și anume decizia civilă nr. 854/R/1995 a Curții de APEL ORADEA, hotărâre ce nu a fost analizată de instanță în ansamblul materialului probator prin care s-a stabilit că Statul Român a devenit proprietar asupra imobilului prin efectul emiterii deciziei de rechiziționare și a Decretului 511/1955.
Pe de altă parte a arătat că contractul s-a încheiat cu respectarea tuturor condițiilor 112/1995, așa încât nu se poate reține reaua lor credință la încheierea contractului, subliniind că proprietarii nu au depus nici o diligență în vederea atenționării asupra vreunui drept de proprietate invocat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IB, a arătat apelantul, că în mod greșit a fost admisă sens în care subliniază că această unitate este una din succesoarea în drepturi a
A arătat apoi că sunt contrare legii și dispozițiile privitoare la dezmembrarea imobilului și rectificarea situației de carte funciară, întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este anulat iar asupra acestuia competentă să se pronunțe este instanța de contencios administrativ.
Apelantul Consiliul Local al Municipiului O, prin apelul formulat a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile apelate în sensul menținerii ca valabil al contractului de vânzare cumpărare încheiat de reclamantul.
Acest apelant a susținut că imobilul a intrat în proprietatea Statului Român cu titlu de rechiziționare fiind legal înstrăinat în baza 112/1995, buna credință cumpărătorilor la încheierea contractului fiind prezumată.
Prin decizia civilă nr.788/A din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanții -, - și -, toți cu domiciliul ales în O-,.3, din O-, Consiliul Local al Municipiului O în contradictoriu cu intimații Primăria municipiului O, B din O bd. - nr.108, -6 și (decedat pe parcursul procesului) prin succesor din Israel, 4. împotriva sentinței civile nr.6066/14.11.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții s-a constatat ca nefondată cea dintâi critică invocată de aceștia, ce vizează faptul că în mod nelegal s-au respins capetele de cerere formulate prin acțiunea reconvențională referitoare la rectificarea înscrierii de sub 20-21.
Eronat au susțiut astfel apelații că prin probațiunea administrată în cauză s-a dovedit că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a aparținut Firmei și și nu numiților și, astfel cum aceștia apar intabulați sub 21 în 2546 reconstituită. Corect arătat judecătoria cu privire la acest aspect, că contractul de vânzare cumpărare depus în acest sens în probațiune la dosar precum și încheierea de intabulare nr. 4403/1937 privește cu totul alte imobile decât cele în litigiu, respectiv imobilele cu nr. top. 522/1, 523/1înscrise în 1587 O.
Prin urmare apare ca nefondată și critica acelorași apelanți referitoare la faptul că dreptul de proprietate al pârâtului dobândit în urma pronunțării sentinței civile nr. 6471/1992, nu se putea intabula în cartea funciară, în condițiile în care așa cum s-a arătat titularul dreptului de proprietate asupra cotei de parte din imobilul în litigiu, ce a făcut obiect al transmisiunii în favoarea pârâtului s-a dovedit a fi numitul, astfel cum acesta apare intabulat în și nu firma mai sus arătată.
În mod temeinic prima instanță a reținut deplina concordanță existentă între înscrierile din cartea funciară 2546 O de sub 20,21 22 și situația juridică imobiliară reală, cu consecința respingerii acțiunii în rectificare formulată sub acest aspect de reclamanții reconvenționali.
Nici criticile invocate de apelantul nu au fost reținute și au fost astfel înlăturate, cu consecința respingerii apelului declarat de acesta.
Acest apelant a încheiat contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare se solicită de către reclamanții reconvenționali în temeiul dispozițiilor Legii 112/1995, în calitatea acestuia de chiriaș.
Problema referitoare la dobândirea dreptului de proprietate al Statului asupra imobilului în litigiu, a fost pe deplin lămurită prin decizia civilă nr. 1251/R/2000 dată de C a de APEL ORADEA care a dispus scoaterea de sub efectul rechiziționării a acestui imobil, statuând cu putere de lucru judecat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu și este supus restituirii la cererea titularilor de drepturi pe calea dreptului comun, Statul având doar calitatea unui detentor precar, și nu face obiectul 112/1995.
Referitor la buna credință invocată în apărare de către reclamantul apelant s- constatat că art. 1898 al. 1 din codul civil, prevede că buna credință este credința posesorului că cel de la care a dobândit bunul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea.
Ori în condițiile în care la data încheierii contractului, dreptul de proprietate al statului nu era intabulat în cartea funciară, apelantul reclamant era obligat să depună diligențele necesare pentru a se convinge că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar pentru a evita încheierea unui act juridic păgubitor pentru interesele legitime ale adevăraților proprietari, și perfectarea pe riscul asumat de acesta.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta susținerea apelantului cum că nu a avut cunoștință de procesele promovate de foștii proprietari în vederea redobândirii dreptului de proprietate, buna credință tot nu ar putea fi reținută, întrucât însăși omisiunea acestora se constituie într-o gravă neglijență, ceea ce înseamnă rea credință.
Faptul că decizia civilă nr. 1251/R/2000 a Curții de APEL ORADEAa fost pronunțată după 4 ani de la momentul la care s-a încheiat contractul, nu prezintă relevanță de vreme ce acțiunea care a stat la baza pronunțării acestei hotărâri a fost promovată încă din anul 1993. Tot în același sens, apelantul nu poate invoca în apărarea sa nici decizia civilă nr. 854 /R/2005 a Curții de APEL ORADEA, întrucât prin aceasta nu s-a statuat asupra fondul raportului juridic litigios, dispunându-se doar admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 745/21octombrie 1995 pronunțată de Tribunalul Bihor, hotărâre prin care s-a desființat hotărârea apelată cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță de fond pentru o nouă judecare.
Împrejurarea că în considerentele deciziei se menționează că Statul Român a devenit proprietar asupra imobilului prin efectul rechiziționării și al Decretului 511/1995, nu poate fi reținută ca având autoritate de lucru judecat, știut fiind că de autoritatea de lucru judecat beneficiază numai dispozitivul hotărârii nu și considerentele pentru care aceasta a fost pronunțată.
Pentru considerentele mai sus expuse au fost înlăturate și criticile apelantului Consiliul Local AL Municipiului O.
Nefondate s-au constatat a fi și criticile apelantei A, temeinic reținând judecătoria faptul că prin G nr. 834/1991 nu a operat transferul dreptului de proprietate de la proprietarul de carte funciară la altă persoană juridică, precum și faptul că operațiunea de dezmembrare s-a efectuat fără acordul proprietarilor de carte funciară, fiind astfel lovită de nulitate.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul - recurent, solicitând admiterea acestuia în sensul radierii înscrisurilor făcute sub B 22 din CF. 2546 în favoarea numitului și totodată întabularea dreptului de proprietate al recurentului asupra imobilului top 521/1 înscris în CF. 2546 cu titlu de cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare nr.403/1996, urmând a se respinge totodată ca nefondată acțiunea reconvențională formulată de și alții.
În motivarea recursului se arată că "reaua credință" a recurentului - reținută de instanță - nu a fost dovedită, ci dimpotrivă.
Astfel, recurentul la data apariției Legii 112/1995 deținea imobilul anterior anului 1990, cu titlu de chiriaș al Statului Român, achitând acestuia în permanență chiria aferentă imobilului.
Cât privește litigiul privitor la proprietatea imobilului, acest litigiu nu a fost purtat în contradictoriu cu recurentul și ca atare nu poate fi făcut responsabil de necunoașterea faptului că acesta era în derulare pe rolul instanțelor.
Mai mult de atât, instanța a stabilit viciul titlului Statului Român doar ulterior momentului perfectării contractului de vânzare cumpărare, până la acel moment Statul Român aflându-se în posesia unui titlu, fie chiar unul aparent, de natură a-i crea recurentului convingerea că imobilul se află în proprietatea extratabulară a Statului.
Mai mult, la momentul încheierii contractului, exista o hotărâre a instanței (decizia civilă nr.854/1995 a Curții de APEL ORADEA ) irevocabilă, prin care s-a stabilit că Statul Român a devenit proprietar asupra imobilului, prin efectul emiterii deciziei de rechiziționare și a Decretului nr.511/1995, fiind irelevantă împrejurarea că în coala de CF. nu s-a operat transferul de proprietate.
Mai arată totodată că "proprietarii" imobilului nu au depus nici o diligență în vederea atenționării recurenților asupra vreunui drept de proprietate pe care să-l fi invocat.
Cât privește lipsa calității procesuale pasive invocată de. apreciază că decizia instanței este nefondată, având în vedere faptul că B este unul din succesorii RAGCL.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă.
Recurs au declarat și petenții, și, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reconvenționale a acestora.
În motivarea recursului se arată că, dreptul de proprietate asupra acestui imobil nu a fost niciodată al unor persoane fizice, ci doar al unei societăți comerciale, în care singur acționar a rămas antecesorul recurenților, defunctul.
Ca urmare, chiar dacă există o sentință prin care se constată dreptul de proprietate al intimatului asupra unei cote de 1/2 - a parte, această sentință nu putea să se întabuleze, dat fiind faptul că defunctul nu a avut niciodată calitatea de proprietar ca persoană fizică, astfel sentința nu se putea întabula, încheierea de CF. fiind lovită de nulitate absolută.
Recurs a declarat și intimata SA. O, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii situației juridice existente a imobilului în litigiu.
În motivarea recursului se arată că Statul Român - contrar susținerilor instanței de fond - a fost proprietarul imobilului în virtutea Decretului nr.511/1955, astfel încât SA. înființată în baza Legii nr.15/1990 a devenit proprietarul imobilului prin efectul legii, numai astfel fiind posibilă obținerea certificatului de proprietate asupra terenurilor unității și întabularea acestora pe SA.
În fine, prin recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului O și Primăria O se solicită modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii contractului de vânzare cumpărare nr.403/1996, ca fiind temeinic și legal încheiat.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect au reținut instanțele de fond și apel situația juridică a imobilelor în litigiu.
Astfel, din contractul de vânzare cumpărare din 10 aprilie 1937 aflat la dosarul de fond (fila 100) și încheierea de întabulare nr.4403/1937, rezultă că firma și a dobândit dreptul de proprietate asupra altor imobile (top.522/1, 523/6 din CF. nr.1587 O) decât cele în litigiu (top. 520, 521 din CF. 2546 O), așa încât neexistând nici o neconcordanță între înscrierile din CF. nr.2546 O, nr.top.520, 521 și situația juridică reală a imobilului, nu se impunea nici o rectificare de carte funciară în sensul celor solicitate de recurenții.
Pe cale de consecință, este pe deplin validă și transmisiunea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului asupra cotei de - a parte din imobil, în condițiile în care titularul dreptului de proprietate asupra acestei cote s-a dovedit a fi numitul și nu firma mai sus evocată.
De altfel, calitatea de coproprietar a numitului a fost implicit recunoscută de antecesorul reclamanților reconvenționali, acesta promovând împreună cu acțiunea în revendicare împotriva Statului Român.
Referitor la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de către Statul Român, Curtea de APEL ORADEA printr-o decizie anterioară (nr.1251/R/2000) a statuat irevocabil că imobilul a fost preluat fără titlu, Statul având doar calitatea de detentor, astfel că imobilul nu putea face obiectul Legii nr.112/1995.
Faptul că această hotărâre a fost pronunțată după încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.403/17.09.1996, nu are relevanță în ceea ce privește pretinsa bună credință a cumpărătorilor, în condițiile în care acțiunea a fost pornită încă din anul 1993, iar dreptul de proprietate al Statului nu era întabulat în CF. la data încheierii contractului.
În ceea ce privește decizia nr.854/2005 a Curții de APEL ORADEA, invocată în apărare de recurentul, nici această hotărâre nu are relevanță privitor la buna credință a acestuia, câtă vreme prin ea nu s-a statuat asupra fondului cauzei, desființându-se doar hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare, considerentele deciziei nebeneficiind de autoritate de lucru judecat.
Pe baza considerentelor de mai sus, urmează a fi înlăturate și criticile recurenților Consiliul Local O și Primăria Municipiului
Referitor la recursul declarat de SA. O, în mod corect au reținut instanțele de fond și apel că certificatul de atestare obținut de această societate nu este un act translativ de proprietate, iar actul de dezmembrare este lovit de nulitate, fiind făcut fără acordul proprietarilor de carte funciară.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 al.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursurile declarate ca nefondate și să compenseze cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de reclamantul domiciliat în O,-, județul B, de pârâții, domiciliați în O,-,. 3, județul B, "" - cu sediul în O,-, județul B și respectiv CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în O, nr. 1, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți B - cu sediul în O,-, - 6, județul B și citat din, PO 4. - Israel, împotriva deciziei civile nr. 788/A din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.- /06.10.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./10.10.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Trif Doina, Stan Aurelia
