Anulare act. Decizia 1360/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1360/

Ședința publică din 18 septembrie 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții, și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, M C, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva deciziei civile nr.2 din 16 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.3273/2006.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 septembrie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 11 septembrie 2008, iar apoi pentru data de 18 septembrie 2008.

CURTEA

Prin acțiunea înaintată la 18 octombrie 2004 la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, reclamanta din, a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului O S, SC""SA M C, și Ministerul Finețelor Publice, solicitând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate între pârâții de rând 1 și 2, pentru apartamentele situate în O S,-, înscrise în CF 213 și transcrise ulterior în CF nou 507 O Se mai solicită radierea dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice (cumpărătorii), restabilirea situației anterioare de CF în favoarea Statului Român și obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii, reclamanta a relevat că imobilul din cauză a constituit proprietatea Colegiului O S, de la care a fost preluat abuziv în baza Decretului 167/1948 fiind transcris pe numele Statului Român. Că, în baza /1995 s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare cu cei 4 pârâți persoane fizice, acte lovite de nulitate absolută, respectiv cu încălcarea dispozițiilor legale imperative a legilor în vigoare la data înstrăinării. În acest sens, s-a relevat că legea sus citată nu viza imobilele aparținând cultelor religioase, situația acestora fiind reglementată prin alte legi speciale, astfel că s-au încălcat dispoziții de ordine publică prin încheierea actelor de înstrăinare.

Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâții cumpărători au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsa de interes legitim a acesteia, tardivitatea introducerii acțiunii, solicitând în final respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată. Pârâții cumpărători invocă faptul că au fost de bună credință la data cumpărării apartamentelor și, totodată, s-au aflat într-o eroare comună și invincibilă asupra obiectului vânzării.

Prin sentința civilă nr.2228/16.12.2005 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținându-se buna credință a părților contractante precum și faptul că s-au aflat în eroare comună și invincibilă asupra obiectului vânzării, imobilul fiind transcris într-o altă carte funciară cu destinația de locuință, în care Statul Român apărarea ca proprietar tabular.

Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr.2 din 16.01.2007, a admis apelul declarat de către reclamantă și a schimbat în tot soluția instanței de fond, admițând acțiunea civilă introductivă de instanță, conform solicitării.

Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut că Legea nr.112/1995 vizează imobilele cu destinația de locuințe având ca proprietari persoane fizice deposedate abuziv de către stat după data de 6 martie 1945. Că, în aceiași lege se prevede reglementarea situației juridice a imobilelor aparținând cultelor religioase, situație reglementată prin OUG nr.94/2000. Potrivit acestei ordonanțe, actele juridice de înstrăinare ale imobilelor aparținând cultelor religioase sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Instanța de apel a mai reținut faptul că mențiunile din cartea funciară sunt publice și chiar dacă imobilul a fost retranscris în altă cate funciară, analiza în detaliu a acesteia duce la concluzia că imobilul a fost naționalizat de la Colegiul O S, reclamanta fiind succesoarea în drepturi a acestuia.

Împotriva sentinței civile menționate pârâții, și, au înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă. În subsidiar se solicită casarea deciziei civile a instanței de apel, rejudecarea apelului și anularea acestuia în condițiile art.287 pr.civ.

În drept, recurenții s-au prevalat de motivele prev. de art.304 pct.5 și 6 din pr.civ. relevând că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cauză și tribunalul a refuzat punerea în discuție a părților a acestei excepții. De asemenea, cererea de apel a reclamantei nu cuprinde mențiunile imperative și expres prev.de art.287 pr.civ. care justifica anularea apelului și nu judecarea lui pe fond. În plus, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât intimata (reclamanta) nu a solicitat radierea dreptului de proprietate al recurenților și restabilirea situației anterioare de carte funciară, prin reînscrierea imobilului pe numele Statului Român.

Pe fondul pricinii s-a arătat că persoanele fizice cumpărătoare au fost de bună credință și, totodată, raportat la înscrierile din cartea funciară s-au aflat într-o eroare comună și invincibilă, cu privire la proprietarul imobilului și destinația acestuia. Fiind cumpărători de bună credință, recurenții nu pot fi sancționați pentru cumpărarea apartamentelor din litigiu, în condițiile în care au achitat integral prețul și au făcut investiții în imobilele cumpărate în calitate de proprietari de fapt și de drept. În fine, întregul imobil din litigiu are 6 apartamente din care două apartamente au fost restituite în natură reclamantei, mai puțin cele 4 apartamente cumpărate de persoanele fizice, iar reclamanta nu a contestat în justiție retrocedarea parțială în termen de 30 de zile de la emiterea deciziei administrative de către persoana juridică deținătoare.

DGFP H, în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a deciziei instanței de apel și menținerea ca legală a soluției instanței de fond, cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ.

În opinia recurentei contractele de vânzare cumpărare a căror nulitate absolută s-a dispus prin decizia atacată de instanța de apel, au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995, cazurile de nulitate fiind prevăzute expres în art.11 din această lege. De asemenea, se arată că în ipoteza în care imobilele ce intră sub incidența OUG 94/2000 au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta numai pentru măsuri reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr.10/2001.

Recursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art.1 din Legea nr.112/1995, foștii proprietari, persoane fizice, ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului după 6 martie 1945, cu titlu, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege. De prevederile aliniat menționat, beneficiază și moștenitorii foștilor proprietari, potrivit legii. titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta, după expirarea termenului prev, de art.14 din lege, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.(art.9 din lege). Art.11 din legea sus citată menționează că actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art.9 alin.6 și ale art.10, sunt lovite de nulitate absolută. Din cele expuse, rezultă fără echivoc faptul că este vorba de imobile cu destinația de locuințe, preluate de stat cu titlu, iar beneficiarii măsurilor reparatorii sunt foștii proprietari (persoane fizice) sau moștenitorii acestora.

Situația imobilelor preluate abuziv de către stat și care au aparținut cultelor religioase din România a fost reglementată prin OUG nr.94 din 29 iunie 2000, la art.1 din ordonanță prevăzându-se expres că imobilelor care au aparținut cultelor religioase și preluate abuziv de către stat, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile ordonanței de urgență. Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul ordonanței de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării (art.6 alin.2 din ordonanță).

Prin decizia nr.535 din 13 mai 2008 Curții Constituționale a României s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.6 alin.2 din OUG nr.94/2000, invocate de recurenții, și, în dosarul nr- al acestei instanțe.

Pe fondul pricinii, imobilul din litigiu a fost înscris în CF 213 O S și înainte de naționalizare imobilul a constituit proprietatea Colegiului de Credință O S, al cărui succesor în drepturi este din. Având în vedere că imobilul litigios înainte de trecere în proprietatea statului a constituit proprietatea unui cult religios, acesta a fost vândut recurenților - persoane fizice cu încălcarea dispozițiilor legii nr.112/1995, în vigoare la data vânzării, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile art.6 alin.2 din OUG nr.94/2000, astfel cum corect a reținut instanța de apel.

În ceea ce privește susținerea recurenților (cumpărători), în sensul că din cauza retranscrierii imobilului într-o altă carte funciară în care a figurat ca proprietar numai Statul Român s-au aflat într-o eroare comună și invincibilă, este de consemnat că aceștia avea posibilitatea de a consulta cartea funciară care este publică și a se asigura că imobilul nu a fost naționalizat de la persoană fizică ci de la un cult religios, astfel cum s-a relevat mai sus.

Astfel, prin încheierea celor patru contracte de vânzare cumpărare din speță, s-au încălcat atât dispozițiile imperative prev. de art.11 din Legea nr.112/1995 cât și disp.art.6 alin.2 din OUG nr.94/2000, cazul de nulitate absolută invocat fiind imprescriptibil.

Nu este de omis nici faptul că persoanele fizice cumpărătoare au solicitat în fața instanței de apel, ca în subsidiar, să se constate că actele de vânzare cumpărare sunt convertite în antecontracte de vânzare cumpărare, iar reclamanta să fie obligată să încheie contracte de înstrăinare în formă autentică sau hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. Însă, cumpărătorii nu au formulat în fața primei instanțe cerere reconvențională în acest sens, iar în fața instanței de apel nu se pot face alte cereri noi, conform art.294 pr.civ.

Din examinarea petitelor formulate de către reclamantă prin cererea introductivă de instanță, rezultă că s-a solicitat a se constata nulitatea celor patru contracte de vânzare cumpărare privind apartamentele din litigiu, restabilirea situației anterioară de carte funciară și radierea dreptului de proprietate al persoanelor fizice cumpărătoare, situație în care nu ne află în prezența motivului prev. de art.304 pct.6 pr.civ. (plus petita).

Legat de motivul prev. de art.304 pct.5 pr.civ. prin care cumpărătorii au solicitat anularea cererii de apel, pentru nerespectarea dispozițiilor prev. de art.287 pr.civ. este de consemnat faptul că cererea de apel cuprinde mențiunile prevăzute de lege, a fost înaintată de reclamantă, semnată și ștampilată de către aceasta și reprezentată în instanță de către avocat. Motivarea detaliată a apelului a avut loc separat ca o completare a cererii de apel semnată, iar nesemnarea motivelor - în această situație - nu atrage nicio sancțiune, întrucât textul de lege menționat se referă la cererea de apel. În aceiași idee, lipsa semnăturilor de pe delegația avocațială poate fi confirmată de apelant și nu constituie un motiv de anulare.

Privitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, este de relevat faptul că aceasta a fost pusă în discuția părților în fața instanței de fond și respinsă prin sentința pronunțată. În atare situație, SC""SA H trebuia să uzeze de calea de atac a apelului și nu să reitereze aceiași excepție prin întâmpinarea depusă în fața instanței de apel.

Față de cele ce preced, nefiind incident motivele prev. de art.304 pct.5,6 și 9.pr.civ. invocate de recurenți, iar curte nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a fi respins ca nefondate recursurile declarate și a se menține ca legală și temeinică decizia instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții, domiciliat în OSs tr.- nr.16.2, domiciliat în OSs tr.- nr.16.5, domiciliat în OSs tr.- nr.16.3, și de H cu sediul în M C-, județul H, în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva deciziei civile nr.2 din 16 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr.3273/2006.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2008.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp.

08.10.2008.

Jud.fond:

Jud.apel: -

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: