Anulare act. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 138
Ședința publică de la 09 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Valeria Stanciu
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de și G, împotriva deciziei civile nr.1040 din 27 aprilie 2007 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, R cu procură(fila 55 dosar fond) pentru recurentul G și intimata ; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată. Prin serviciul registratură, recurenții au depus la dosar un memoriu, iar intimata a depus cerere de amânare pentru lipsă apărare.
Prezentându-se raportul, se apreciază că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă.
Interpelat fiind, recurentul arată că cererea de recurs a fost semnată doar de către acesta.
Mandatara recurentului, precizând că și -. a înțeles să formuleze recurs împotriva deciziei civile nr.1040/27.04.2007 alături de, își însușește cererea și o semnează.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile titlului XIII din Legea nr.247/2005.
Recurentul nu are cereri de formulat, nesolicitând termen.
Având în vedere excepția pusă în discuție și faptul că recurenții nu solicită termen, se respinge cererea de amânare pentru lipsă apărare formulată de către intimata.
Nemaifiind formulate cereri, se dă cuvântul recurentului și intimatei pe excepția inadmisibilității; recurentul -. prin procurator putând depune la dosar concluzii scrise.
Recurentul, referitor la excepția invocată, consideră că avea deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr.1040/27.04.2007 a Tribunalului Iași.
Intimata, în ce privește excepția invocată, lasă soluția la aprecierea instanței.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Judecătoria Pașcani, județul I, prin sentința civilă nr. 1040 din 27.04.2007, a respins ca nefondate excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale active, invocate de către pârâții, și.
A respins ca neîntemeiată acțiunea introdusă de către reclamanții și G, domiciliați în sat, comuna Lespezi județu I, domiciliat în comuna, județul I, domiciliată în comuna, județul S, domiciliată în sat, comuna Lespezi, județuli și, domiciliată în sat, comuna, județul S, în contradictoriu cu pârâții:, domiciliată în comuna Lespezi, satul, județul I;, domiciliat în B,-, sector 4;, domiciliată în B,-, sector 4;, domiciliat în I, str. - -.4,.18, județul I, domiciliată în P, str. -, -9,.1,.1; Comisia Județeană I de fond funciar și Comisia comunală Lespezi de fond funciar.
A obligat reclamanții să plătească pârâților (cu excepția comisiilor de fond funciar) suma de 2265,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A obligat reclamanții să achite expertului suma de 400 lei, reprezentând onorariu restant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, G, și au chemat în judecată pârâții indicați în dispozitiv, solicitând a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 73827/1999 emis pe numele și nulitatea actelor de reconstituire premergătoare acestui titlu, a se constata nulitatea titlului de proprietate nr. 74384/2002 emis pe numele G și a fi obligată Comisia Locală să întocmească documentația pentru un nou titlu de proprietate pe numele pentru suprafața de 2,15 ha, iar Comisia Județeană I - să emită un nou titlu.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de succesori ai defunctei, că au fost înscriși în titlul nr. 74777/2004, iar actele de reconstituire ale părților, respectiv sentința civilă nr. 8059/1992 și hotărârea nr. 72/1999 au la bază actul de vânzare-cumpărare nr. 1965/1947 care este lovit de nulitate conform art. 42 din Legea nr. 203/1947 privind o înstrăinare făcută altor persoane decât descendenților până la gradul 3.
Mai arată reclamanții că suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr. 74384/2002 emis pe numele G anume de 1,94 ha este inferioară celei la care acesta era îndreptățit de 2,15, iar defalcarea terenurilor s-a realizat eronat.
Pârâții, și au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că solicitările reclamanților au făcut obiectul unor litigii anterioare, finalizate prin pronunțarea sentințelor 1068/2000 și 3921/2001 și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât aceștia nu justifică interes legitim.
Din înscrisurile cauzei și expertiza tehnică topografică efectuată de expertul, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții, G, și sunt descendenți de grad I ai defunctei și, în această calitate, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea titlului de proprietate nr.74777/05.08.2004, asupra unui teren de 1,44 ha, situat pe teritoriul satului, comuna Lespezi, județul
Reclamantului G i se stabilește în exclusivitate, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,94 ha, situată pe teritoriul satului, comuna Lespezi, județul I, eliberându-i-se titlul cu nr. 74384/08.11.2002. Autoarea reclamanților, a fost sora numitului.
a încheiat cu numitul G actul transcris la Tribunalul Baia sub numărul 1965 din 2 august 1947 prin care primul a vândut și al doilea a cumpărat mai multe terenuri, situate pe teritoriul satului, comuna Lespezi, jud. I (fost B), în suprafață totală de 10.848. astfel cum a fost identificată de către expertul (fila 228 dosar).
, fiul defunctului G, formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform sentinței nr.8059/15.12.1992 a Judecătoriei Pașcani și, la data de 17.05.1999, i se eliberează titlul de proprietate nr.73827/1999 pentru suprafața de 1,6988 ha, amplasată în satul, comuna Lespezi, jud. I, din care face parte și suprafața tranzacționată prin actul nr.1965/1947. După decesul numitului au dobândit calitatea de succesori, descendenții-pârâți, și.
Litigiul dintre părți izvorăște din nerecunoașterea de către reclamanți a validității actului de înstrăinare nr.1965/02.08.1947 și, în consecință, din invocarea de către aceștia a unui drept de proprietate ce le aparține privind terenul înstrăinat nelegal de către unchiul lor,.
Pentru a înlătura posesia abuzivă exercitată de către reclamanții din prezenta cauză autorul pârâților, a formulat o acțiune în revendicare ce a fost admisă prin sentința nr.1068/09.03.2000, pronunțată de Judecătoria Pașcani, devenită irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
Reclamanții și G au depus, în ziua de 08.02.2001, o cerere prin care au solicitat anularea titlului de proprietate nr.73827/17.05.1999 pe motivul că nu au fost respectate sentințele civile și hotărârea comisiei județene prealabile emiterii respectivului titlu.
Cererea reclamanților și Gaf ost respinsă prin sentința civilă irevocabilă nr.3921/20.09.2001 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr.1103/2001.
Analizând prioritar excepțiile invocate de către pârâți, respectiv, a autorității de lucru judecat, și a lipsei calității procesuale active, instanța le constată neîntemeiate.
Astfel, nu există identitate de obiect între prezenta cerere și cele ce au fost finalizate prin sentințele nr.1068/2000 și nr.3921/2001.
Dacă, prin cererea actuală, reclamanții invocă nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.73827/1999 ca fiind întemeiat pe un act translativ de proprietate lovit de nulitate absolută, în dosarul nr.1103/2001 al Judecătoriei Pașcani au invocat, doar, nulitatea relativă a titlului de proprietate ce ar fi avut drept cauză nerespectarea actelor premergătoare de reconstituire.
De asemenea, prin sentința nr.1068/2000 instanța a reținut că reclamanții (pârâții din acțiunea de față) fac dovada calității de proprietari fără a fi analizat legalitatea titlului de proprietate nr.73827/1999 din perspectiva constatării valabilității actului primar nr.1965/1947.
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale active având în vedere concluziile raportului de expertiză care confirmă existența unei suprapuneri parțiale între suprafețele înscrise în titlul pârâților și cele ale reclamanților.
Prin urmare, instanța constată că reclamanții au demonstrat că prezintă un interes legitim, în înțelesul dispozițiilor art. III alin.1 lit. a din Lg.nr.169/1997, eventuala încălcare a dreptului lor de proprietate justificând calitatea procesuală activă, conform disp. art. III pct.2 din Lg.nr.169/1997.
In ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății, instanța constată acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată.
Reclamanții fundamentează cererea lor de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.73827/1999 pe motivul că actul de vânzare-cumpărare nr.1963/1947 este lovit de nulitate absolută întrucât a încălcat norma cuprinsă în art.42 alin.1 din Lg.nr.203/21.06.1947, conform căreia: ". de terenuri agricole prin acte cu titlu oneros sau gratuit făcute de agricultori cu o proprietate sub 5 ha la alte persoane decât descendenții până la gradul trei după 1 August 1946 și până la publicarea prezentei legi, în regiunile care au suferit din cauza secetei, sunt presupuse sub imperiul constrângerii și ca atare sunt declarate nule".
Insă, legiuitorul a prevăzut și un caz de înlăturare a nulității înstrăinării, la art.42 alin.2 din Lg.nr.203/1947, stipulând că: "Dacă se constată că vânzătorul, posterior actului de vânzare, a cumpărat alt teren agricol, loc de casă sau casă în oraș sau la țară, vânzarea nu se declară nulă".
Reclamantul răspunde la interogatoriu (fila 123 dosar) că, unchiul său, s-a născut în com. Lespezi, sat, și în anii 1947-1948 s-a strămutat în loc., jud. I.
Coroborând acest răspuns cu data perfectării actului de vânzare-cumpărare nr.1965/1947, respectiv, 10 februarie 1947, și cu adeverința nr.670/02.04.2001 (fila 78 dosar), prin care se arată că membrii familiei defunctului figurează înscriși în evidențele Primăriei comuna, județul I, instanța concluzionează că numitul a înstrăinat terenurile situate în localitatea sa natală, satul, comuna Lespezi, și, ulterior vânzării, s-a mutat în localitatea, județul I, unde s-a stabilit în mod definitiv.
In consecință, reținând aplicabilitatea dispozițiilor prevăzute la art.42 alin.2 din Lg.nr.203/1947, instanța constată că actul de vânzare-cumpărare nr.1965/2 august 1947 fost legal întocmit și toată procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, finalizată prin emiterea titlului nr.73827/1999, a fost îndeplinită cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de legislația funciară.
Astfel încât, instanța respinge cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului nr.73827/1999 și a actelor de reconstituire prealabile.
Nefondată este solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.74384/2002 și de obligare a comisiilor de fond funciar la emiterea unui nou titlu.
In justificarea acestei cereri reclamantul G invocă drept motive: includerea unei suprafețe de teren inferioare celei la care este îndreptățit; defalcarea eronată a suprafețelor.
Instanța apreciază că aspectele relevate de către reclamant nu pot constitui motive de nulitate absolută a titlului nr.74384/2002, astfel cum sunt enumerate la art. II pct.1 lit. a din Lg.nr.169/1997.
Faptul că reclamantul G consideră că are dreptul la reconstituire pentru o suprafață mai mare decât cea pentru care i s-a eliberat deja titlul de proprietate nu îi deschide calea unei acțiuni în justiție pentru desființarea titlului.
Reclamantul a avut posibilitatea să constate actele de validare a dreptului său de proprietate sau să promoveze noi cereri, în termenele succesive stabilite de Lg.nr.18/1991, pentru a obține diferența de teren.
In privința erorilor-/2002, referitoare la individualizarea suprafețelor de teren, instanța apreciază că reclamantul G are posibilitatea de a cere rectificarea titlului de proprietate, având în vedere și constatarea expertului că titlul eliberat reclamantului cuprinde, în mod corect, suprafețele menționate în rolul agricol 1959-1962 și, în sentințele nr.4179/1991 și nr.4178/1991.
Întrucât reclamantul G are calitatea de persoană îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,94 ha, înscrise în titlul nr.74384/2002, legitimitatea sa respectând cerințele probatorii prevăzute la art.11 alin.1 din Lg.nr.18/1991, instanța va respinge cererea de constatare a nulității absolute a acestui titlu de proprietate.
Fiind în culpă procesuală, reclamanții sunt obligați, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, să plătească pârâților (cu excepția comisiilor de fond funciar) suma de 2.265,7 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și cheltuieli efectuate cu transportul, astfel cum au fost probate cu înscrisuri.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și
Prin decizia civilă nr. 2158 din 27.XI.2007 a Tribunalului Iași se respinge recursul formulat de recurenții și G împotriva sentinței civile nr. 1040 din 27.04.2007 a Judecătoriei Pașcani, pe care o menține.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs reține următoarele:
Tribunalul, examinând cauza din prisma criticilor formulate și potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat.
Nulitatea absolută a unui titlu de proprietate emis în procedura prescrisă de Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar poate fi invocată și, prin urmare, constatată de instanțele judecătorești doar în cazurile limitativ prevăzute de lege (art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare).
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanții au invocat lipsa de îndreptare la reconstituire a autorului pârâților, pentru suprafețele din actul de vânzare cumpărare nr. 1965/1947, întrucât acest act este nul absolut, conform art. 42 din Legea nr. 203/1947, precum și suprapunerea parțială de terenuri menționate în trei titluri de proprietate: nr. 73827/1999 - titular, 7477/2004 - titulari moștenitori și 74384/2002 - titular reclamantul
Prima instanță a cercetat valabilitatea titlului de proprietate contestat, respectiv titlul nr. 73827/1999 emis pe numele autorului pârâților din prisma motivelor invocate, iar soluția de respingere a cererii se întemeiază pe o corectă apreciere a probatoriului și aplicare a legii.
Întâi, potrivit art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite la asemenea reconstituiri întrucât nu au avut niciodată teren în proprietate predat la. sau la stat, ori care nu au moștenit asemenea terenuri.
Titlul de proprietate este emis pentru suprafața de 1 ha și 6988 mp - Lespezi, în temeiul sentinței civile nr. 8059/1992 a Judecătoriei Pașcani, definitivă.
Prin această sentință, se admite plângerea la Legea nr. 18/1991 formulată de, se desființează hotărârea nr. 5630/1992 a Comisiei Județene I și se reconstituie petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,70 ha teren arabil pe raza - Lespezi, jud. I, din care 1076 mp intravilan.
Potrivit considerentelor sentinței reconstituirea se întemeiază pe probe cu acte, respectiv actul de vânzare-cumpărare înregistrat la Grefa Tribunalului Baia sub nr. 1965/1947 prin care -. cumpără de la mai multe trupuri de teren în - Lespezi și pe proba cu martori.
Pârâții nu au contestat că titlul emis pe numele autorului lor conține terenul cumpărat în anul 1947.
Actul este depus la dosar în copie eliberată de Judecătoria Suceava sub nr. 103/10.01.1994 și, potrivit mențiunilor din corpul său, vânzător este, cumpărător este G, actul este făcut la Lespezi în data de 101.02.1947 și transcris în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Baia sub nr. 1965/2.08.1947.
Aspectul contradictoriu al cauzei l-a constituit valabilitatea acestui act de vânzare-cumpărare din prisma art. 42 al Legii nr. 203/1947 pentru reglementarea circulației și stabilirea regimului juridic al imobilelor agricole (publicată în Monitorul Oficial nr. 140/23.06.1947).
Potrivit acestui text, înstrăinările de terenuri agricole prin acte cu titlu oneros sau gratuit făcute de agricultori au o proprietate sub 5 ha la alte persoane decât descendenți până la gradul trei, după 1.08.1946 și până la publicarea acestei legi, în regimurile care au suferit din cauza secetei, sunt presupuse că au fost făcute sub imperiul constrângerii și, ca atare, sunt declarate nule.
Dacă se constată că vânzătorul, posterior actului de vânzare, a cumpărat alt teren agricol, loc de casă în oraș sau la țară, vânzarea nu se declară nulă.
care au suferit din cauza secetei vor fi determinate prin deciziunea Ministrului Agriculturii și Domeniilor".
Legea nr. 203/1947 a fost abrogată prin Decretul nr. 151/1950, iar acest din urmă act normativ, prin art. 15, prevede că procesele în curs de judecată intentate în baza art. 42 din Legea nr. 203/1947 vor continua să fie judecate potrivit dispozițiunilor acolo prevăzute.
Prima instanță a reținut corect motivele pentru care dispozițiile art. 42 din Legea nr. 203/1947 nu sunt incidente în cazul actului în discuție.
Tribunalul reține, suplimentar, că nulitatea prevăzută de art. 42 este una relativă, vizând un viciu de consimțământ și se constată printr-o procedură specială.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite operabilitatea unei asemenea sancțiuni în speța de față - premisă de la care a pornit cu analize prima instanță - este evident că efectul de repunere a părților în situația anterioară nu ar putea profita reclamanților, care nu fac dovada că li s-a stabilit calitatea de moștenitori ai vânzătorului, nici dovada că au acte de reconstituire asupra terenului obținute în această calitate, de moștenitori ai vânzătorului.
Astfel, titlul de proprietate emis pe numele G pentru 1,94 ha - Lespezi au la bază rolul agricol al acestei persoane anterior cooperativizării ( 0,79 ha) și sentința civilă nr. 4178/1991 a Judecătoriei Pașcani, definitivă, prin care i se reconstituie dreptul de proprietate și pentru diferența de 1,39 ha pe raza comunei Lespezi, teren deținut anterior cooperativizării.
Reconstituirea s-a realizat în ipoteza de fost proprietar, G fiind înscris în anexa 2 cu suprafața de 2,15 ha (1,94).
Titlul de proprietate nr. 74777/2004 emis pe numele moștenitorilor () pentru 1,44 ha Lespezi, are la bază rolul agricol al acestei persoane anterior cooperativizării ( 0,78 ha) și sentința civilă 4179/1991 prin care se reconstituie moștenitorilor diferența de 0,65 ha pe raza comunei Lespezi, reținându-se că autoarea a avut acest teren de la părinți.
Potrivit anexei 3 existentă la dosar, G, și sunt înscriși ca moștenitori ai defunctei, mama lor.
Or, Legea nr. 18/1991 sub imperiul căreia s-au făcut reconstituirile din prezenta cauză conține dispoziții exprese cu privire la, beneficiarii reconstituirii (membrii cooperatori sau după caz, moștenitorii acestora, în condițiile legii civile - art. 8) și modalitatea de reconstituire în privința moștenitorilor (art. 13).
Cât privește adeverința nr. 670/2.04.2001 emisă de Primăria comunei, prin care se atestă că în evidențele acestei comune figurează defunctul, fiul lui, cu copiii acestuia, și, moștenitori de drept ai defunctului și ai lui și critica recurenților în sensul că nu cunosc aceste persoane, tribunalul reține că actul nu este determinant pentru dezlegarea raportului litigios.
Prima instanță l-a reținut, într-adevăr, coroborându-l cu răspunsul la interogator a reclamantului, pentru dovedirea împrejurării că vânzătorul, ulterior încheierii actului s-a stabilit în mod definitiv în comuna.
În cauză, doi sunt reclamanții care au înțeles să răspundă la interogatoriul propus de pârâți - și G - și ambii arată că vânzătorul s-a strămutat ulterior încheierii contractului în localitatea și că a avut copii.
Fapt este, că nici în cererea introductivă, nici în cursul judecății reclamanții nu au invocat calitatea de moștenitori ai vânzătorului (arătând doar în răspunsurile la interogatoriu, că este fratele mamei lor) și nu au indicat nici un element de fapt care să permită stabilirea unei legături cu acesta sau patrimoniul lui relevante pentru speță (data decesului, descendența, starea proprietății).
Or, fiind cei care afirmă în proces, reclamanții aveau obligația de a proba lipsa de îndreptățire a defunctului, la reconstituire, respectiv împrejurarea că actul de proprietate pe care s-a întemeiat reconstituirea nu este valid, ceea ce nu s-a întâmplat.
Cât privește suprapunerea parțială de amplasamente în titlul autorului pârâților și titlurile reclamanților, tribunalul reține că o asemenea împrejurare de fapt nu constituie, prin ea însăși, un motiv de nulitate absolută dintre cele prevăzute expres de art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997.
Textul are în vedere actele de reconstituire emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în favoarea unor persoane care nu au avut în proprietate teren predat la. sau preluat de stat, sau pe cele emise cu încălcarea vechiului amplasament al proprietății unor terți, în anume condiții, etc.
Câtă vreme motivul de nulitate a titlului autorului pârâților vizând lipsa de îndreptățire nu a fost dovedit, iar motive de nulitate legate de amplasament nu au fost invocate în actul de investire, proba cu expertiza tehnică nu este utilă pentru dezlegarea fondului raportului juridic litigios, iar obiecțiunile pe care ambele părți le-au formulat la raport în cursul primei judecăți au fost corect respinse de prima instanță.
De asemenea, criticile recurenților privitoare la refacerea actului de vânzare - cumpărare din 1947 sau la încheierea unui act de vânzare-cumpărare notarial de către pârâtul nu au temei în faptele cauzei ori în normele ce cârmuiesc raportul litigios.
Decizia civilă nr. 5412/17.06.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cărei copie a fost depusă în recurs, nu vizează, de asemenea, aspecte relevante pentru cauza de față, ci o încheiere de încuviințare a executării silite.
În fine, cât privește cheltuielile de judecată în cursul primei judecăți, criticile sunt nefondate.
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâților suma de 2265,7 lei în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui articol, partea căzută în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată (cheltuielile de timbru, taxe de procedură, plata experților, despăgubirea martorilor, onorariile avocaților și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat dovedește că l-a făcut).
Din considerentele sentinței rezultă că, în speță, cheltuielile de judecată sunt compuse din onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
Pârâții persoane fizice au solicitat aceste cheltuieli și le-au dovedit cu înscrisurile depuse - 15857 lei cheltuieli de transport (tichete depuse CFR și bonuri carburant - plic fila 281 dosar fond) și 680 lei onorariu avocat (chitanța nr. -/2006, fila 280 dosar fond).
Cauza a avut termen de judecată la 17.10.2006, astfel încât critica recurenților privitoare la tichetele CFR, ca și cea vizând bonurile de carburant, detaliate în borderoul depus de pârâtul, domiciliat în B, pe fiecare termen de judecată, se vădesc neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va fi respins recursul declarat de reclamanții și G împotriva sentinței civile nr. 1040/2007 a Judecătoriei Pașcani și va fi menținută ca legală și temeinică, această sentință.
Intimații persoane fizice au solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocat și tichete CFR (filele 101 - 106 dosar recurs), urmând a se face aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs și G pentru următoarele motive:
Hotărârile pronunțate s-au dat cu încălcarea legii, și nu reflectă situația de fapt ce rezultă din acte.
La termenul din 9 aprilie 2008 instanța, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea recursului, excepție ce va fi avută în vedere la soluționarea recursului.
Astfel, litigiul de față este de natură funciară, iar sentința primei instanțe s-a pronunțat la 27 aprilie 2007, când în vigoare erau dispozițiile legii 247/2005.
Potrivit art. 5 din Legea 247/2005 hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare sunt supuse numai recursului.
Or, în speță hotărârea primei instanțe a fost supusă recursului ce a fost soluționat prin decizia recurată.
Potrivit principiului legalității și unicității căilor de atac, recursul la recurs nu se poate exercita, astfel că recursul de față este inadmisibil și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de și G împotriva deciziei civile nr.1040/27.04.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.04.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga, Valeria Stanciu
