Anulare act. Decizia 1383/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civila nr. 1383/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță judecator
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Roxana
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta - SRL S, împotriva sentinței civile nr. 907/M din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 2.11.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea, pentru astăzi, 6.11.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 907/M/2009 a Tribunalului Brașov a fost admisă excepția lipsei de interes in privința cererii pentru constatarea nulității absolute a referatului nr.6.56954/23.10.2008 emis de parata, a fost admisă in parte acțiunea formulata si precizata de reclamantul in contradictoriu cu parata - SRL S, a fost constatată nulitatea absoluta parțiala a somației nr.6.57307/25.10.2008 emisa de societatea parata și s-a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de munca al reclamantului aplicata prin Decizia nr.-/23.12.2008 emisa de societatea parata cu sancțiunea disciplinara prevăzuta de art.264 al.1 lit. d) Codul muncii, respectiv reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 10%,reintegrarea reclamantului in postul deținut in cadrul societatii parate anterior concedierii și obligată parata sa plătească reclamantului drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data concedierii, respectiv 24.12.2008, si pana la reintegrarea efectiva, diminuate cu 10% pe o perioada de 3 luni.
A fost respinsă cererea reclamantului pentru constatarea nulității absolute a referatului nr.6.56954/23.10.2008 emis de parata ca lipsita de interes precum restul pretențiilor reclamantului ca nefondate iar pârâta fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Reclamantul a ocupat postul de agent de turism in cadrul societatii parate, fiind detașat in Spania. In urma unei amenzi aplicate de către autoritățile spaniole celor doi șoferi ai autocarului firmei, societatea l-a convocat pe reclamant in vederea efectuării cercetării disciplinare, in conformitate cu prevederile art.267 al.2 C.muncii. pentru data de 22.10.2008.
In urma efectuării acesteia s-a întocmit Referatul atacat nr.6.56954/23.10.2008 care analizează împrejurările aplicării amenzii in cuantum de 1501 EUR de către autoritățile spaniole celor doi șoferi ai autocarului societatii, respectiv si, stabilindu-se ca aceștia nu se fac vinovați pentru nerespectarea caietului de sarcini, ci vina aparține reclamantului, agent de turism angajat al societatii si care nu a procedat la îmbarcarea turiștilor conform autorizației de linie la ora 07:15, ci mai târziu, respectiv la ora 08:15. Se propune de asemenea prin referat reținerea in sarcina reclamantei a sumei reprezentând contravaloarea amenzii aplicate, precum si întocmirea contestației in vederea anularii sancțiunii aplicate.
In baza acestui referat s-a emis somația nr.6.57307/25.10.2008 prin care se aduce la cunoștința reclamantului ca in termen de 5 zile de la data primirii trebuie sa achite la casieria societatii suma de 1501 EUR reprezentând paguba produsa conform referatului nr.6.56954/23.10.2008. Se mai menționează ca in cazul neprezentării la unitate, se va proceda la reținerea lunara din veniturile cuvenite pana la concurenta sumei datorate.
Potrivit dispozițiilor art.263 muncii, ngajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Art.267 stabileste de asemenea ca nici o sanctiune disciplinara, dintre cele enumerate de art.264 muncii, cu exceptia avertismentului scris, nu se poate dispune decat in urma efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, ce are loc in mod obligatoriu cu convocarea angajatului.
In speta, societatea a procedat la efectuarea cercetarii prealabile, reclamantul fiind convocat potrivit dispoziilor art.264 muncii, acest text legal fiind indicat in mod expres.
Cu toate acestea, in urma efectuarii cercetarii, desi a stabilit ca reclamantului ii apartine culpa ce a atras aplicarea amenzii, nu a procedat la aplicarea uneia din sanctiunile disciplinare prevazute expres si limitativ de art.264 al.1 pr.civ. In schimb s-a procedat la emiterea somatiei, prin care, nu numai ca i se pune in vedere reclamantului sa achite amenda, ci se stabileste si ca se va proceda la retinerea lunara din salariu pana la acoperirea pagubei.
Modalitatea in care societatea a procedat se aseamana cu institutia raspunderii materiale din dreptul muncii, cand se proceda la emiterea deciziilor de imputare, prin care paguba si modalitatea de recuperare erau stabilite sau la asumarea pagubei prin angajamentul de plata de catre angajat.
Textele legale din Codul muncii, care reglementau raspunderea materiala, cu posibilitatea stabilirii pe cale unilaterala de catre angajator a pagubei, au fost insa abrogate, stabilirea pagubei urmand a se face in prezent doar de catre instanta de judecata.
In consecinta, avand in vedere ca recuperarea sumei imputate reclamantului din salariul acestuia nu poate avea natura sanctiunii disciplinare a reducerii salariului, care se aplica pentru incalcarea obligatiilor de serviciu, si nu pentru recuperarea unei pagube savarsite, precum si faptul ca pentru recuperarea pagubei societatea are deschisa calea unei actiuni in justitie, si nu stabilirea unilaterala a acesteia si modalitatea de recuperare, instanta de fond a constatat ca somatia emisa este lovita de nulitate. Chiar daca aceasta nu poarta denumirea de decizie de impunere, acesta este caracterul ei, or normele legale in vigoare nu mai permit utilizarea acestei proceduri.
de considerentele expuse, in temeiul textelor invocate, instanta de fond a constatat nulitatea absoluta a actului intitulat somatie.
In privinta referatului intocmit, ce finalizeaza practic procedura declansata in mod legal ca si procedura disciplinara, si prin care se constata ca reclamantul este vinovat de aplicarea amenzii, tribuanlul a retinut ca acesta nu produce consecinte juridice. Astfel, ca sa se poate stabili raspunderea angajatului pentru nerespectarea obligatiilor sale de serviciu, se impunea emiterea unei decizii de sanctionare disciplinara. Acest referat insa, chiar daca mentioneaza ca reclamantul este vinovat, nu atrage raspunderea juridica a acestuia, disciplinara ori patrimoniala, motiv pentru care instanta de fond a retinut ca reclamantul nu are interes in anularea acestuia, astfel ca a admis exceptia lipsei de interes invocata cu privire la cererea de constatare a nulitatii absolute a referatului.
Prin decizia nr.6.68876/23.12.2008 s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantului, angajat in calitate de agent de turism, incepand cu data de 24.12.2008, in temeiul dispozitiilor art.61 lit.a combinat cu art.264 al.1 lit.f) muncii. In motivarea deciziei se arata ca, desi a fost emisa decizia de delegare nr.6.66305/09.12.2008 de delegare a reclamantului -agent de turism la Agentia F, pentru o perioada de 60 zile la Agentia S pentru o perioada de 60 de zile, acesta nu s-a prezentat la noul loc de munca. S-au incalcat astfel dispozitiile art.30 al.10 din Regulamentul de ordine interioara, constand in refuzul de a executa sarcini incredintate de seful ierarhic, precum si a dispozitiilor art.30 al.20 privind refuzul delegarii si art.43, 44 din Codul muncii.
Prin motivarea petitului avand ca obiect contestatia impotriva deciziei de concediere disciplinara, reclamantul nu contestata practic starea de fapt retinuta, respectiv neprezentarea sa la locul de munca unde a fost delegate, insa sustine caracterul nelegal al noii delegari si astfel absenta justificata, prin dispozitiile unui act aditional la contractul individual de munca, ce interzic, in favoarea angajatului, delegari successive, fara respectarea unui interval de 60 zile intre acestea.
Probele administrate in cauza nu au dovedit existenta acestui act additional si a dispozitiilor pe care reclamantul sustine ca le cuprinde. De asemenea, potrivit art.42-44.muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca. Delegarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult 60 de zile si se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
de considerentele expuse, instanta de fond a retinut ca in mod legal s-a dispus noua delegare a reclamantului la Agentia S, astfel ca acesta se face vinovat de neprezentarea la noul loc de munca. Apreciind sanctiunea aplicata, respectiv desfacerea disciplinara a contractului de munca, in raport de abaterea disciplinara savarsita, instanta de fond a retinut ca aceasta este insa prea severa motiv pentru care a dispus inlocuirea acesteia cu sanctiunea prevazuta de art.264 al.1 lit.d) muncii, respectiv reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 10%.
In consecinta, s-a dispus reintegrarea salariatului in postul detinut in cadrul societatii anterior concedierii, iar societatea a fost obligată sa plateasca reclamantului drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat, incepand cu data concedierii, respectiv 24.12.2008, si pana la reintegrarea efectiva, diminuate cu 10% pe o perioada de 3 luni.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a formulat recurs pârâta S, iar prin motivele de recurs este criticată soluția de diminuare a sancțiunii aplicate contestatorului, întrucât nu s-a avut în vedere importanța fenomenului "delegării" în cadrul societății și a impactului economic și relațiilor de muncă asupra unui punct de lucru prin lipsa unui angajat în momentele de flux de activitate superior în perioada sărbătorilor de iarnă, cum s-a întâmplat în speța dedusă judecății.
Decizia de delegare, emisa conform legii, a fost nesocotita de către petent, ivocând o prevedere legala inexistenta si prezenta unui act de care societatea nu are cunoștința, conform căruia, intre doua delegări succesive si diferite, ar fi trebuit sa fie o perioada de 60 de zile, prevedere care nu se regaseste nici in Codul muncii ori in alte acte de reglementare in domeniu, situație pe care nu a putut-o demonstra de altfel nici petentul.
Desigur, pentru motive temeinice, justificate si legale, societatea ar fi înțeles situația speciala a refuzului de a îndeplini obligațiile angajate prin semnarea sarcinilor de serviciu, insa din susținerile domnului nu s-a desprins nicio existenta unor astfel de situații.
Așadar, se arata ca petentul a refuzat in mod deliberat delegarea, din motive care țin exclusiv de forul sau interior, din considerente personale si nu după cum a dorit sa demonstreze (in apărarea sa) ca fiind din culpa angajatorului care nu a încălcat cu nimic prevederile Codului Muncii si nici a relațiilor strict profesionale instituite in baza contractului individual de munca.
Analizând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs, precum si de actele si lucrările dosarului, Curtea retine ca recursul societatii intimate este nefondat pentru următoarele considerente:
Practica si literatura juridica sunt consecvente în a aprecia ca aplicarea sancțiunilor disciplinare se face gradat si circumstanțial, ținând cont de gravitatea faptei, de persoana angajatului, împrejurările in care fapta a fost comisa, de existenta unor abateri disciplinare anterioare. Acest lucru rezulta si din ordinea enumerării sancțiunilor disciplinare de către Codul muncii, știut fiind faptul ca desfacerea disciplinara a contractului de munca este cea mai severa forma de sancționare a salariatului și se justifica doar in raport de abateri foarte grave. Faptul ca reclamantul nu a fost de acord cu schimbarea locului de munca nu constituie, in sine, o abatere care sa justifice o măsura extrema precum cea a desfacerii contractului de munca, cu atât mai mult cu cat societatea era cea care avea obligația de a face dovada faptului ca schimbarea locului de munca era absolut necesara pentru bunul mers al societatii recurente.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedura civila, recursul societatii va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - SRL S împotriva sentinței civile nr.907/M/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./23.11.2009
Tehnoredact./7.12.2009/ 4 ex.
Jud. fond,
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Daniel Marius Cosma, Roxana
