Anulare act. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 139
Ședința publică de la 15 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
Grefier secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenții-reclamanți
și, împotriva sentinței civile nr.266/CA din 3.11.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.3772/CA/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul procurator care depune la dosar procură judiciară, autentificată sub nr.494/464 din 24.01.2008, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar se află 2 cereri de renunțare la mandat, una formulată de - fila 93 dosar și cea de-a doua formulată de avocat - fila 52 dosar.
Instanța, sub acest aspect, dispune scoaterea de pe concept a celor doi, recurentul fiind reprezentat de procurator iar recurenta, fără reprezentant.
Față de împrejurarea că procuratorul recurentului nu mai are cereri de formulat pentru acest termen, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că procuratorul nu întrunește condițiile legii pentru formula concluzii oral, pune în vedere acestuia să depună concluziile în scris.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții și au solicitat anularea actului cu nr.5000/02.06.2006 emis de Instituția Prefectului județului N prin care s-a impus Primăriei comunei din județul N revocarea Hotărârii Consiliului Local nr. 19/30.03.2006.
Precizând acțiunea formulată reclamanții au solicitat anularea și a Hotărârii cu nr.40/29.06.2006 emisă de Consiliul Local al comunei.
Motivând acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului județului N și Consiliul Local, reclamanții arată că în calitate de moștenitori al defunctului, proprietar al unor construcții agrozootehnice provenite de la fostul CAP, au formulat cerere de cumpărare directă a terenurilor aferente acestor construcții. Deși inițial prin nr. 19/30.03.2006 Consiliul Local al comunei a aprobat vânzarea directă a terenului în suprafață de 8.657 mp. ulterior în urma actului cu nr.5000/02.06.2006 emis de prim - pârâtul Prefectul Județului N, secund - pârâtul Consiliul Local al comunei a emis hotărârea cu nr.40/29.06.2006 prin care a revocat aprobarea vânzării directe a terenului aferent construcțiilor.
Reclamanții consideră nelegale atât actul administrativ (adresa) cu nr.5000/02.06.2006 emis de Prefect cât și nr.40/29.06.2006 emisă de Consiliul Local. în acest sens sunt invocate prevederile art.29 alin. 1 și 4 din Legea nr.18/1991 conform cărora "construcțiile agrozootehnice. precum și terenurile de sub acestea devin proprietatea membrilor asociați de tip privat." De asemenea reclamanții susțin inaplicabilitatea art.125 alin.2 din Legea nr.215/2001. se mai arată că potrivit Normelor Metodologice de aplicare a nr.OUG88/1997 aprobată prin nr.HG450/1999 permit vânzarea terenului prin negociere directă. Se mai arată că în urma nr. 19/30.03.2006 au virat în contul Consiliului Local suma ce reprezintă prețul terenului așa cum a fost stabilită de Consiliul Local.
În apărările formulate pârâtul Prefectul județului Nad epus întâmpinare, în cursul acestei arată că prin adresa cu nr.5000/02.06.2006 s-a solicitat Consiliului Local reanalizarea Hotărârii cu nr. 19/30.03.2006 privind aprobarea vânzării directă suprafeței de 8657
Se arată că reclamanții au cel mult posibilitatea de a ataca Hotărârea de revocare cu nr.40 din 29.06.2006, neavând posibilitatea să atace un act de corespondență între cele două autorități publice.
Pârâtul Consiliul Local al comunei a depus întâmpinare în cuprinsul căreia susține legalitatea hotărârii atacate. Se arată că defunctul a adjudecat 3 grajduri provenind de la fostul în urma licitației din 25.11.1991. Finalizarea vânzării s-a făcut prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la 20.12.1991 de Comisia de lichidare a fostului, actul de vânzare nefiind autentificat de notar și nefiind efectuată intabularea. Odată cu vânzarea imobilelor - construcții nu a fost transmis și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestora, deși art.28 din Legea cu nr.18/1991 ar fi permis acest lucru. Ulterior decesului lui, moștenitorii acestuia au o acțiune civilă pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr.2594 din 10.12.2004 pronunțată de Judecătoria Roman. Prin cererea cu nr.4739/07.09.2005, moștenitorii defunctului au solicitat achiziționarea terenului prin vânzare directă.
Deși prin nr. 19/30.03.2006 a fost inițial aprobată propunerea de vânzare directă, Instituția Prefectului a recomandat Consiliului Local revocarea hotărârii astfel adoptate, arătând că în cazul în care actul nu va fi revocat, acesta va fi atacat de Prefect în instanța de Contencios administrativ.
Urmare a recomandării primite și în urma reanalizării legalității nr. 19/30.03.2006 Consiliul local a adoptat hotărârea de revocare a aprobării vânzării directe a terenului. Pentru a proceda astfel Consiliul local a avut în vedere prevederile art.125 alin. 1 și 2 din Legea nr. 125/2001 care prevede obligativitatea vânzării prin licitație publică a bunurilor ce fac parte din domeniul privat al comunei aflate în administrarea Consiliului local.
Prin sentința 266/CA/03 noiembrie 20076 s-a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții în calitate de moștenitori ai proprietarului unor construcții agrozootehnice au formulat cerere de cumpărare directă a terenului aferent construcțiilor.
Inițial, această cerere a fost soluționată în favoarea reclamanților prin adoptarea nr. 19/30.03.2006. Prin această hotărâre a fost aprobată propunerea de vânzare directă a terenului aferent construcțiilor stabilindu-se și prețul de vânzare al acestuia, preț achitat de reclamanți.
În cadrul atribuțiilor de control a legalității actelor administrației publice locale Prefectul a emis adresa cu nr.5000/02.06.2006 prin care a recomandat Consiliului local să reanalizeze temeiul juridic al nr. 19/30.03.2006 arătând că în cazul în care o astfel de hotărâre va fi menținută, va fi atacată în instanța de contencios administrativ de către Prefect.
Reanalizând temeiul juridic al nr. 19/30.03.2006, Consiliul local a revocat acest act administrativ motivat de obligativitatea licitației publice ca mijloc legal de vânzare al terenurilor. S-a constatat că vânzarea directă este nelegală în condițiile prevăzute de art. 125 alin.1 și 2 din Legea nr.215/2001.
Examinând temeiul juridic al cererii reclamanților, instanța reține următoarea situație de drept:
Adresa cu nr.5000/02.06.2006 este un simplu act de corespondență între autoritățile publice pârâte, nefiind satisfăcute cerințele prevăzute de art.2 lit. c din Legea nr.554/2004. Astfel, prin recomandarea tăcută Consiliului local nu iau naștere, nu se modifică și nu se sting raporturi juridice.
Singurul act ce se circumscrie noțiunii de "act administrativ" prevăzut de Legea nr.554/2004 din cele atacate în cauză, este nr.40/29.06.2006.
Prin nr.40/29.06.2006 s-a hotărât că vânzarea terenului aferent construcțiilor nu poate avea loc prin vânzare directă ci prin licitație publică.
Examinând nr.40/29.06.2006, instanța constată legalitatea și temeinicia acesteia motivat de următoarele considerente:
Deși la data adjudecării construcțiilor, adjudecatarul în baza art.29 din Legea nr. 18/1991, ar fi avut și posibilitatea legală de a deveni proprietar al terenurilor de sub construcții, acest drept de proprietate asupra terenului aferent nu a fost obținut (sub imperiul reglementării în vigoare la acea dată). In acest sens, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului a fost respinsă de instanța de judecată.
La data solicitării reclamanților de a cumpăra terenul, în urma intrării în vigoare a Legii nr.215/23.04.2001 a administrației publice locale, singurul mijloc legale de vânzare a bunurilor administrate de Consiliul local este licitația publică. In acest sens: art. 125 alin.2 din Legea nr.215/2001.
Modalitatea vânzării directe, aprobate prin nr. 19/30.03.2006 era nelegală. Implicit revocarea acestei hotărâri pe motivul nelegalității este legală și temeinică.
Reclamanții nu pot dobândi legal prin vânzare-cumpărare directă terenul aferent construcțiilor ci pot participa legal la,licitația privind vânzarea acestuia putându-li-se acorda drept de preemțiune.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a făcut o greșită aplicare a legii.
Se arată că inițial s-a hotărât vânzarea terenului iar ulterior, în urma procesului - verbal încheiat de reprezentantul prefecturii în care se menționa că nu vor mai exista construcții, s-a revocat prima hotărâre prin hotărârea contestată. Susțin recurenții că se constată existența construcțiilor, că au fost respectate, de către Consiliul local, dispozițiile art. 480 cod civil și art. 44 din Constituția României, art. 103 din Legea 286/2006și art. 125 din Legea 215/2001.
Mai arată reclamanții că prin prima hotărâre se îndreaptă o eroare din 2001.
Se susține că imobilul a fost cumpărat în 1991 în temeiul art. 28 din Legea 18/2001 iar legea permite vânzarea la un preț stabilit printr-o expertiză de evaluare. Solicită a se reține că adresa prefectului nu era obligatorie și că trebuie avută în vedere dispozițiile legilor menționate. Că greșit s-a reținut că s-a solicitat mai mult decât teren există, deoarece dimensiunea terenului a fost stabilită de expert.
Prin întâmpinare Consiliul local al comunei arată că hotărârea instanței este legală, că în actul de vânzare - cumpărare nu există nici eroare, că modificările aduse art. 125 au intrat în vigoare după emiterea hotărârii contestate. Se arată că banii au fost virați de3 către recurent, fără a i se cerere, iar terenul are o suprafață mai mică decât cel din hotărâre.
Instituția prefectului, prin întâmpinare, arată că hotărârea 19/2006 era contrară art. 125 al. 2 din Legea 215/2001, vânzarea putându-se realiza numai prin licitație publică, că în fapt construcțiile nu mai exista în sens fizic și funcțional.
Instanța, verificând sentința recurată cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și în limitele motivelor de recurs formulate, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, prin hotărârea 19/30 martie 2006 s-a aprobat vânzarea terenului în suprafață de 8657m.p. pentru prețul de 15813 Euro.
Prin hotărârea 40/29 iunie 2006 s-a revocat hotărârea 19/30 martie 2006 avându-se în vedere sesizarea Prefectului Județului N comunicată emitentului hotărârii cu adresa 5000/02 iunie 2006 în care se sesiza încălcarea de către emitent a art. 125 alin. 2 din Legea 215/2001.
Potrivit art. 38 alin. 5 lit. b din Legea 215/2001 în forma în vigoare la data emiterii hotărârii contestate, este în competența consiliului local să hotărască cu privire la vânzarea bunurilor proprietate privată unității administrative.
Recurentul nu contestă aspecte privitoare la legalitatea adoptării hotărârii contestate ci aspecte privind pretinsul său drept de a cumpăra, prin negociere directă, terenul identificat prin hotărâre, drept care, recunoscut prin hotărârea 17/2006, este înlăturat prin hotărârea contestată.
Așadar, așa cum a reținut și prima instanță, se impune a se stabili dacă revocarea hotărârii 19/2006, pe temeiul avut în vedere de intimatul Consiliul local, este conformă cu legea.
Sub acest aspect hotărârea 19/2006 a fost emisă la 30 martie 2006, dată la care dispozițiile referitoare la vânzarea bunului proprietate privată a unităților administrativ teritoriale se puteau vinde exclusiv prin licitație publică (art. 125 al. 2 din Legea 215/2001 în vigoare la data de 30 martie 2006). Este adevărat că ulterior, prin Legea 286/06 iulie 2006 dispozițiile art. 125 au fost modificate în sensul consacrării unor excepții privind situația particulară construcțiilor de bună credință, dispoziții care nu le sunt aplicabile recurenților, legea civilă neputându-se aplica retroactiv.
În acest context, actul administrativ emis cu încălcarea unor norme imperative ale legii este lovit de nulitate absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un mod.
În consecință un astfel de act este fie revocabil de către emitent, dacă nu a intrat în circuitul civil, fie anulat în instanță în situația în care a intrat în circuitul civil.
În acest context revocarea hotărârii 19/2006 s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Celelalte motive de recurs invocate de recurenți privind existența sau inexistența construcțiilor ori întinderea terenului precum și modul în care a dobândit proprietatea în 2001 sunt fără relevanță sub aspectul legalității actului administrativ, valorificarea unor astfel de susțineri putând fi realizate doar în situația în care acesta ar fi fost găsit nelegal de către instanță.
În ceea ce privește aplicarea art. 480 din Codul civil și art. 4 din Constituție și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, acestea sunt temeiuri ce pot fi invocate de proprietar or, în temeiul Hotărârii Consiliului Local 19/2006 acesta nu a devenit proprietar, chiar dacă a achitat prețul, proprietatea asupra terenului se transmite numai după încheierea actului juridic translativ de proprietate în forma autentică, unica modalitate de înstrăinare a terenurilor (art. 2 din Titlul X din Legea 247/2005).
În consecință, față de considerentele ce preced instanța va respinge recursul ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,ca nefondat recursul contencios administrativ promovat de recurenții - reclamanți și ambii domiciliați în Satul, comuna, județul N, împotriva sentinței civile nr. 266/CA din 03.11.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 3772/CA/2006 în contradictoriu cu intimații - pârâțiPREFECTUL JUDEȚULUI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER SECȚIE COMERCIALĂ, | ||
Red. Red. Tehnored. 2 ex. 29 febr/03 martie 2008 |
Judecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
