Anulare act. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--04.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.140/
Ședința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în recursurile formulate de reclamantul Municipiul A și de intervenienții și, împotriva deciziei civile nr. 332/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Consiliul Local al Municipiului A și cu pârâții intimați, G, (), Ministerul Economiei și Finanțelor și SC SA A, pentru anulare act.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru 18.02.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie. . termenului de pronunțare, pârâta SC SA Aad epus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Arad, reclamanții Consiliul Local al Municipiului A și Municipiul A-prin Primar au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții, G, (), Ministerul Economiei și Finanțelor și SC SA A, să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între SC SA, în calitate de vânzător și pârâții- persoane fizice, în calitate de cumpărători; să dispună rectificarea cărții funciare în sensul reînscrierii apartamentelor pe numele Statului Român; să oblige pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la restituirea din fondul extrabugetar a sumelor achitate de către cumpărători; să oblige SC SA să restituie cumpărătorilor comisionul încasat.
În motivare au invocat, în esență, că anterior vânzării, imobilul în care se află apartamentele, situat în A, str. -. -, nr. 33 (29), înscris în CF 1146 A, nr.top 1516 fusese revendicat în baza Legii nr. 10/2001 de persoanele îndreptățite-succesori ai foștilor proprietari; vânzarea a fost posibilă datorită unei erori de notare în cartea funciară a numărului la care se găsește imobilul (respectiv, 35).
În drept au invocat dispozițiile art. 46 al. 4 din Legea nr. 10/2001 și pct. 20.1 din HG nr. 498/2003.
La 15.10.2007 au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, cererea având aceleași petite cu cele din cererea principală.
În motivare, au invocat reaua credință a părților contractante, această atitudine rezultând din aceea că: situația juridică a imobilului era cunoscută din anul 2002; că, la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, imobilul nu era apartamentat; și, în fine, din ignorarea dreptului de uzufruct înscris asupra imobilului.
În drept au invocat dispozițiile art. 45 al. 4 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr. 2753/21.04.2008, instanța a dispus astfel:
- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA și a Consiliului Local al Municipiului A;
- a respins excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului A- prin Primar;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Comerțului față de petitele 1,2,3,5 din acțiune;
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de cel de-al doilea petit al acțiunii;
- a respins excepția prematurității cererii în anularea contractelor de vânzare-cumpărare și pe cea a prematurității cererii de restituire a sumelor de bani rezultate din vânzarea imobilului;
- a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamanților față de petitele 4 și 5 din acțiune;
- a admis inadmisibilitatea petitelor patru și cinci din acțiunea introductivă;
- a respins în tot cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză;
- a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților;
- a admis excepția inadmisibilității petitelor patru și cinci din cererea de intervenție;
- a admis excepția inadmisibilității cererii de intervenție prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractelor întemeiată pe dispozițiile art. 45 al. 4 din Legea nr.10/2001 republicată;
- a respins excepția privind nulitatea parțială a Certificatului de moștenitor nr. 30/2003 eliberat de BNP în dosarul succesoral nr. 31/2003- în ceea ce privește calitatea de moștenitoare legală a lui după defunctul.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că în perioada 2004-2006, în baza Legii nr. 112/1995, un număr de șapte apartamente au fost vândute din imobilul situat în A, str. -. -, nr. 35 către pârâții persoane fizice.
Apartamentele au fost vândute de Statul Român reprezentat prin SC SA A, societate care a acționat în baza unui contract de concesiune ulterior reziliat; în consecință, SC SA nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cum, față de dispozițiile art. 19,21,67 din Legea nr. 215/2001 republicată, primarul este cel care reprezintă în justiție localitatea, Consiliul Local A nu are calitate procesuală activă, aceasta revenindu-i Municipiului A prin Primar.
În continuare, instanța a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește cererea de obligare a sa la restituirea din fondul extrabugetar a sumelor achitate de cumpărători, conform dispozițiilor art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001, nu și raportat la celelalte capete de cerere.
Cum cererea în nulitate nu este condiționată de modalitatea de soluționare administrativă a cererii de restituire formulată de intervenienți în baza Legii nr.10/2001, iar petitul de restituire a prețului este subsecvent celui anterior, au fost respinse excepțiile prematurității cererii în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare și, respectiv, cea în restituire a sumelor de bani achitate de cumpărători; oricum, a reținut instanța, față de dispozițiile art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001 și, respectiv, art.9 al. 5 din Legea nr. 112/1995 republicată, reclamanții nu au calitate procesuală activă cu privire la aceste petite. Mai mult, cum reclamanții nu au calitate de creditor ai persoanelor fizice, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 974 Cod civil, astfel că petitele vizând restituirea prețului și, respectiv, a comisionului sunt inadmisibile și au fost respinse ca atare.
Cererea de intervenție prin care se solicită constatarea nulității înstrăinărilor a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța reținând că pe dispozițiile Legii nr.10/2001 pot fi întemeiate doar acțiuni ce vizează contractele încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților pe motiv că nu ar avea calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, având în vedere certificatul de calitate de moștenitor nr. 30/2003 emis de BNP din care rezultă calitatea lor de moștenitori acceptanți după proprietarii tabulari ai imobilului, și -, născută.
Cum în cauză s-a făcut dovada calității de moștenitoare legală a numitei - după defunctul, calitate stabilită în baza contractului de adopție încheiat la 14 iunie 1921 la Viena, a fost respinsă excepția nulității absolute parțiale a certificatului de calitate de moștenitor nr.30/2003.
În continuare, instanța a reținut buna credință a cumpărătorilor, având în vedere că aceștia nu au fost notificați, că nu s-a făcut dovada că imobilul ar fi fost revendicat și că nici nu există dovada demarării vreunei proceduri chiar administrative de revendicare a imobilului din A, str. -. -, nr. 35, notificarea formulată de intervenienți și având număr dosar 971/15.10.2001 vizând imobilul situat în A, str. -. -, nr. 33(29).
Cum la data încheierii contractelor s-au respectat condițiile imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, nu sunt incidente dispozițiile art. 46 al. 4 din Legea nr.10/2001 și nu se poate reține că înstrăinările ar fi lovite de nulitate absolută.
În fine, instanța a mai avut în vedere că pârâții-foștii chiriași au solicitat cumpărarea apartamentelor anterior apariției Legii nr.10/2001, însă vânzarea nu a fost perfectată deoarece SC SA le-a comunicat faptul că imobilul nu poate face obiect al vânzării, fiind revendicat de Comunitatea; ulterior, cum Consiliul Județean Aac omunicat că pentru imobilul din A, str. -. -, nr. 35, fost 29 și 33 nu s-a formulat nicio cerere de către Comunitatea, s-a procedat la încheierea contractelor de vânzare- cumpărare.
Împotriva sentinței au declarat apeluri reclamanții Municipiul A prin Primar și intervenienții, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii și, respectiv, a cererii de intervenție.
În motivare, reclamantul a invocat eroarea obstacol în care s-au aflat părțile la data încheierii contractelor, eroare rezultată din neconcordanța existentă între extrasele CF prezentate de foștii chiriași și lista imobilelor revendicate.
A invocat lipsa consimțământului și fraudarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 21 din Legea nr.10/2001 republicată.
A invocat greșita reținere a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local al Municipiului A care a stabilit dreptul locativ al pârâților și al lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de dispozițiile art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001 și a SC SA care, la data încheierii contractelor de vânzare- cumpărare, administra fondul locativ de stat.
Intervenienții au invocat greșita reținere a bunei credințe a părților la încheierea contractelor de vânzare- cumpărare și greșita interpretare dată notificării prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, acesta fiind identificat prin corecta indicare a numărului de carte funciară și al celui topografic.
Prin decizia civilă nr. 332/6.11.2008, pronunțată în dosarul nr. 4736/2007, Tribunalul Arada admis excepția invocată de intimații (fostă ), G și, și și, privind calitatea de moștenitori ai intervenienților apelanți și a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de calitate de moștenitor nr. 30/2003 eliberat de BNP.
Prin aceeași hotărâre, a respins apelurile declarate în cauză.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că, prin certificatul de calitate de moștenitor nr.30/2003, s-a stabilit calitatea de moștenitoare legală a numitei - după defunctul, în temeiul actului intitulat Contract de adopție încheiat la Viena la 14.07.1921.
Acest înscris, însă, exprimă doar intenția de înfiere a numitei, întrucât, la acea dată, tatăl al minorei căzuse în război, declarația de deces nefiind făcută, astfel că mama ă nu era numită tutore al copilului. În aceste condiții, părțile au încheiat doar o promisiune de înfiere, lipsită de efecte juridice sub aspectul aptitudinii numitei de a veni la succesiunea lui.
În consecință, instanța a apreciat că intervenienții nu au calitate procesuală activă și nici calitate de persoane îndreptățite să solicite măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
A fost menținută soluția dată în primă instanță, respectiv cea de inadmisibilitate a cererii de intervenție întemeiată pe dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste dispoziții au în vedere doar contractele încheiate anterior intrării în vigoare a legii și nu pe cele încheiate după această dată (situația în cauza de față).
A mai apreciat tribunalul că în mod corect a fost reținută buna credință a pârâților cumpărători care nu au fost notificați în legătura cu revendicarea imobilului și nici nu există o notare în acest sens în cartea funciară la data încheierii contractului.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamantul Municipiul A prin Primar și intervenienții și care au criticat-o pentru nelegalitate.
Recurentul Municipiul A prin primar a invocat greșita reținere a bunei credințe la data încheierii contractelor, atât vânzătorul, cât și cumpărătorii cunoscând faptul că imobilul este revendicat în baza Legii nr. 10/2001, acest aspect rezultând din actele emise de vânzător. Cum chiriașii au prezentat la data cumpărării extrasul de carte funciară pentru imobilul nr. 35, în cauză sunt incidente dispozițiile referitoare la eroarea obstacol, la lipsa consimțământului și la fraudarea legii, fiind încălcate dispozițiile art. 21 din Legea nr.10/2001 republicată.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intervenienții au invocat încălcarea dispozițiilor imperative ce guvernau valabila încheiere a contractelor de vânzare- cumpărare, câtă vreme vânzătorul însuși (SC SA) a emis adresa nr. 31217/1950/14.12.2002 vizând imobilul, iar notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 cuprindea datele exacte de identificare din punct de vedere al cărții funciare a imobilului din care au fost vândute apartamentele.
Au invocat neexaminarea acestor aspecte în apel, deși instanța fusese sesizată în acest sens.
În fine, au invocat greșita anulare a certificatului de calitate de moștenitor, câtă vreme în baza acestuia au fost efectuate mențiunile din cartea funciară.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă.
Pe cale de întâmpinări, intimații, și au solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, iar intimații (fostă ), G și, și au solicitat respingerea ambelor recursuri.
Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Solicitând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, reclamanții au invocat încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Chiar dacă reclamanții s-au referit la dispozițiile art.46 al. 4 din Legea nr. 10/2001, la data promovării acțiunii (3.05.2007) aceasta lege fusese republicată iar textul legal ce conține aceasta cauză de nulitate (și redat ca atare în cuprinsul cererii de chemare în judecată- fila 4 dosar fond) apare ca fiind art. 45 al. 4.
Dată fiind perioada în care au fost încheiate contractele (2004-2006), reclamanții au invocat dispozițiile cap. 1 pct. 1 lit. a din HG 498/18.04.2003 (dispoziție ce stabilește prevalența restituirii în natură a imobilelor ce fac obiect al Legii nr. 10/2001) și, respectiv, ale art. 20 pct. 1 din aceeași hotărâre (dispoziție ce statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile în baza Legii nr.10/2001 către alte persoane); de menționat este că HG 498/2003 era în vigoare la momentul încheierii contractelor.
Au mai invocat dispozițiile pct. 50 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 care interzic sub sancțiunea nulității absolute înstrăinarea imobilelor notificate în baza Legii nr. 10/2001.
Pe calea apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, reclamantul Municipiul Aar eiterat aceleași cauze de nulitate absolută (fila 6 dosar apel).
Pronunțându-se asupra fondului pricinii, tribunalul nu s-a pronunțat deloc asupra acestor critici ale reclamantului apelant. Astfel, din examinarea considerentelor deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a examinat atitudinea cumpărătorilor sub aspectul bunei credințe a acestora și a considerat că "în sarcina cumpărătorilor nu poate fi reținută vreo culpă sau intenție de încălcare a legii la momentul încheierii contractelor" (fila 77 dosar apel). Este adevărat că apelantul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul reținerii bunei credințe la data încheierii contractelor dar, după cum s-a arătat, Municipiul A prin Primar a reiterat pe calea apelului și susținerile mai sus arătate, aceste cauze de nulitate absolută nefiind examinate.
În ceea ce privește recursul intervenienților, Curtea reține următoarele:
În primă instanță au fost invocate excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, respectiv lipsa calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001.
În susținerea excepției s-a invocat lipsa de identitate dintre persoana înscrisă în cartea funciară ( ) și antecesoarea intervenienților, (filele 370, 372 dosar fond).
Pe cale de excepție a fost invocată și nulitatea absolută parțială a certificatului de calitate de moștenitor nr. 30/2003 eliberat de BNP, în ceea ce privește calitatea de moștenitor a numitei (de pe urma căreia reclamanții se consideră a fi persoane îndreptățite) după defunctul, cumpărător al imobilului preluat de Statul Român (filele 421, 422 dosar fond).
Prin sentința pronunțată, instanța a respins ambele excepții, reținând, pe de o parte, că intervenienții au calitate de moștenitori acceptanți după defuncții, născută și și, pe de altă parte, că sus- menționatul certificat de calitate de moștenitor este valabil, fiind adoptată în anul 1921 de.
Deși excepțiile au fost, așadar, respinse, pârâții nu au criticat pe calea apelului soluția dată sub acest aspect de prima instanță, ci au invocat din nou în apel excepția nulității absolute parțiale a certificatului de calitate de moștenitor, invocând aceleași argumente ca și în primă instanță (filele 31, 44 dosar apel).
Astfel sesizat, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, reținând că în anul 1921 nu s-a încheiat decât o promisiune de adopție a minorei (ulterior căsătorită ) de către și (proprietarii tabulari înscriși sub B 28 și 29 în CF 1146 A).
Dincolo de faptul că, potrivit extrasului de carte funciară, o cotă de parte din imobil a fost preluată de la căsătorită, care o dobândise cu titlu de drept moștenire de la soția lui, născută, instanța de recurs reține că în mod nelegal a fost admisă cererea formulată de pârâți.
Astfel, nulitatea unui act nu are natura unei excepții care să poată fi invocată în orice fază procesuală, ci are natura unei apărări de fond: fiind constatată nulitatea absolută a actului, efectul îl constituie nu amânarea sau împiedicarea judecării cererii întemeiate pe respectivul act, ci respingerea ca nefondată a respectivei cereri.
În cauza de față, afirmata lipsă a calității procesuale active a intervenienților nu a rezultat în mod nemijlocit dintr-o dispoziție legale imperativă a cărei încălcare să fi fost constatată de instanță, ci din examinarea unui contract de adopție prin raportarea sa la normele materiale de drept civil și a unui certificat de calitate de moștenitor eliberat (și) în baza sus-menționatului contract.
În consecință, dacă hotărârea primei instanțe era apreciată ca fiind nelegală sub aspectul reținerii calității de persoane îndreptățite a intervenienților și, respectiv, sub cel al valabilității certificatului de calitate de moștenitor, partea interesată (pârâții) era ținută să urmeze calea de atac a apelului împotriva sentinței și nu să invoce pe cale de întâmpinare (și concluzii scrise) afirmatele excepții.
Este adevărat că o cerere de nulitate absolută poate fi formulată fără ca partea interesată să fie ținută de vreun termen, dar sesizarea instanței trebuie făcută cu respectarea dispozițiilor legale materiale și procedurale.
În consecință, față de modalitatea de sesizare a instanței, în mod nelegal au fost soluționate cererile intimaților vizând calitatea de moștenitori a intervenienților și nulitatea absolută parțială a certificatului de calitate de moștenitor.
În continuare se constată că, deși instanța de apel constată lipsa calității procesuale a intervenienților și "lipsa calității de persoană îndreptățită să solicite măsuri reparatorii pentru imobilul situat în A, str. -. -, nr. 35" (fila 76 verso dosar apel), reține și inadmisibilitatea cererii de intervenție.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că pe dispozițiile Legii nr.10/2001 (invocate de intervenienți) pot fi întemeiate doar acțiuni în nulitate absolută a contractelor de vânzare- cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi; or, cum contractele în litigiu au fost încheiate în perioada 2005-2006, dispozițiile art.45 invocate de intervenienți nu sunt aplicabile. Totodată, instanța s-a referit la termenul de 1 an în care pot fi formulate cereri în nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.
Din examinarea înscrisurilor de la dosar rezultă că, solicitând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare, intervenienții au invocat că, deși au formulat notificare cu privire la imobilul pe care l-au identificat prin indicarea cărții funciare, părțile au procedat la încheierea contractelor ulterior înregistrării notificării, cu rea- credință și cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii în vigoare la data înstrăinării; ca temei de drept au invocat dispozițiile art. 45 al. 4 din Legea nr.10/2001.
Criticând hotărârea primei instanțe, intervenienții au reluat și dezvoltat aceleași considerente pe calea apelului.
Din interpretarea dispozițiilor art. 45 al. 4 din Legea nr.10/2001 republicată, raportat la decizia recurată, se rețin următoarele:
În primul rând, prescripția dreptului la acțiune în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii nu este incidentă în cauză, contractele atacate fiind încheiate ulterior acestui moment.
În al doilea rând, norma invocată se referă la înstrăinarea imobilelor ce fac obiectul ei de aplicare or, în cauză, chiar dacă nevalabilitatea titlului statului nu a fost invocată, nu s-a contestat caracterul abuziv al preluării în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr.10/2001.
În al treilea rând, art. 45 al. 4 din lege nu face referire la data înstrăinării ci la dispozițiile imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, iar intervenienții au invocat tocmai încălcarea acestor dispoziții.
După cum s-a arătat, tribunalul nu a examinat fondul cererii intervenienților, iar apelul reclamantului- întemeiatșipe aceleași dispoziții ale art. 45 al. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată- nu a fost examinat prin prisma acestor dispoziții legale.
În consecință, nici recursul intervenienților nu a fost examinat sub aspectul fondului ci, după cum s-a arătat, a fost respins ca o consecință a admiterii excepțiilor invocate, admitere întemeiată pe nerespectarea dispozițiilor legale.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1,2,3,5 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.7,9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile declarate de reclamantul MUNICIPIUL A prin PRIMAR și intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 332/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamant MUNICIPIUL A prin PRIMAR și intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 332/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 25.02.2009
Tehnored. -04.03.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad
Judecători:;
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Către,
TRIBUNALUL ARAD
Alăturat vă comunicăm dosarul nostru nr-, numerotat, sigilat si conținând 85 file, întrucât, prin decizia civilă nr. 140/R/18.02.2009, s-au admis recursurile declarate de reclamantul MUNICIPIUL A prin PRIMAR și intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 332/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- și s-a casat decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Anexe:
- dosarul nr- al Tribunalului Arad - 93 file;
- dosarul nr- al Judecătoriei Arad - III volume- 493 file.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
- 09.03.2009; 2 ex.
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
