Anulare act. Decizia 1403/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie,de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1403/ DOSAR NR-
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel judecător
- - - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva deciziei civile nr.140/A din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2009 când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 3 noiembrie 2009 și apoi la 10 noiembrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr.5201/24.09.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și reclamanții și împotriva deciziei nr. 119 Ap din 24 septembrie 2007 Curții de APEL BRAȘOV - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, a casat decizia și sentința nr. 236 din 30 martie 2007 Tribunalului Brașov și a trimits cauza la Judecătoria Brașov spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că la 14 mai 2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român și Municipiul B, solicitând:
- să se constate că titlurile prin care primul pârât și-a intabulat dreptul de proprietate cu privire la imobilul situat în B, str. -. - nr.31 (casă de locuit cu două nivele și teren aferent de 410 mp.) sunt lovite nulitate absolută;
- obligarea aceluiași pârât la plata unor despăgubiri de 4.561.881.000 lei (echivalentul a 137.883,66 euro) pentru imobilul menționat, care nu mai poate fi restituit în natură.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 480-481 Cod civil, Legea nr. 213/1998 și Decretul nr.92/1950, reclamanții au susținut că:
- imobilul menționat a aparținut defuncților și, antecesorii lor, în cote egale, de câte 1/2;
- Statul Român a preluat imobilul în baza decretelor nr. 92/1950 (cota coproprietului ) nr.218/1960 și nr.712/1966 (cota coproprietarei );
- aceste preluări au fost abuzive deoarece era exceptat de la naționalizare, iar decretele nr. 218/1960 și nr. 712/1966 au fost greșit aplicate și, oricum, nu constituie titluri valabile de trecere în proprietatea statului;
- ulterior, casa de locuit a fost demolată, în locul ei fiind ridicată clădirea actualei Camere de Comerț și Industrie
Tribunalul Brașov - secția civilă, prin sentința nr. 665 din 15 noiembrie 2004, respins acțiunea, ca inadmisibilă în privința pârâtului Statul Român și pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul
S-a reținut că:
- imobilul în litigiu intră sub incidența Legii nr.10/2001, astfel că acțiunea de drept comun dedusă judecății, având ca obiect restituirea în echivalent, este inadmisibilă;
- pârâtul Municipiul B nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea de APEL BRAȘOV - secția civilă, prin decizia nr. 352 din 14 aprilie 2005, respins apelul declarat de reclamanți, cu o motivare asemănătoare.
Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 8689 din 2 noiembrie 2005, trimis Curții de APEL BRAȘOV, spre competentă soluționare, recursul declarat de reclamanți, pe considerentul că față de valoarea obiectului pricinii (4.561.881.000 lei), în speță sunt operante prevederile art. II alin. 3 din Legea nr. 219/2005.
Curtea de APEL BRAȘOV - secția civilă, prin decizia nr. 330 din 13 iunie 2006, admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia nr. 352/2005, a admis apelul acelorași părți și a desființat sentința nr. 665/2004, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
S-a reținut că Tribunalul Brașov trebuia să se pronunțe asupra primului capăt de cerere, deci să analizeze și să verifice valabilitatea titlului statului.
Tribunalul Brașov - secția civilă, prin sentința nr. 236 din 30 martie 2007, respins excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român dar a admis aceeași excepție în privința pârâtului Municipiul dată, tribunalul a admis în parte acțiunea față de primul pârât, a constatat ne valabilitatea titlurilor prin care Statul Român a preluat imobilul în litigiu și a respins restul pretențiilor, precum și cererea formulată împotriva celuilalt pârât, lipsit de calitate procesuală pasivă.
S-a reținut că:
- imobilul în discuție a fost preluat de stat în baza decretelor nr. 92/1950, nr.218/1960 și nr.712/1966, acte normative contrare Constituției și legislației interne în vigoare la data adoptării lor;
- reclamanții nu pot obține restituirea în echivalent a imobilului pe cale unei acțiuni de drept comun, ci doar în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar pretențiile lor sunt îndreptate exclusiv împotriva Statului Român.
Curtea de APEL BRAȘOV - secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 119 din 24 septembrie 2007, respins apelurile declarate de reclamanți și pârâtul Statul Român.
S-a reținut că:
- Legea nr.10/2001 nu este contrară Constituției și Protocolului adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale;
- nefiind actual la data ratificării protocolului menționat, dreptul reclamanților trebuia valorificat în condițiile Legii nr. 10/2001;
- raportul juridic din acțiunea dedusă judecății este legat direct cu statul, care a preluat de la antecesorii reclamanților imobilul în litigiu.
Reclamanții și pârâtul Statul Român au declarat recurs, solicitând modificarea ultimelor hotărâri, în sensul admiterii celui de al 2-lea capăt de cerere și, respectiv, admiterii excepției privitoare la lipsa calității procesuale pasive.
În ședința publică din 18 septembrie 2008, Înalta Curtea pus în discuție, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, cu referire la instanța competentă să soluționeze fondul litigiului, după casarea cu trimitere.
Acest motiv de casare este fondat deoarece, potrivit art. 725 alin. 2 teza a 2-a Cod procedură civilă, în raport de valoarea obiectului litigiului, care nu depășește 500.000 Ron (5 miliarde lei), competența soluționării pricinii în primă instanță revenea judecătoriei, și nu tribunalului.
Așa fiind, conform art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, ambele recursuri au fost admise și s-au casat ultimele două hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Brașov.
În rejudecare Tribunalul Brașova respins apelul formulat de apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile 958/2009 a Judecătoriei Făgăraș, pe care a menținut-
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că s-a invocat ca motiv de apel faptul că instanța de fond nu a sesizat starea de pasivitate în care au stat reclamanții de la demolarea construcției și până la promovarea acțiunii.
Acest motiv de apel nu este întemeiat, deoarece starea de pasivitate în promovarea acestei acțiuni nu este sancționată de nicio normă legală.
Excepțiile lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român și lipsei calității procesuale pasive au fost soluționate de instanța a cărei hotărâre a fost apelată.
Imobilul înscris în CF 17336 B, nr. top 8853-8855/2-37 ce face obiect al prezentului litigiu, în prezent demolat, a fost preluat de Statul Român de la foștii proprietari, antecesorii reclamanților.
Prin primul petit al acțiunii s-a solicitat a se constata că titlul Statului Român asupra acestui imobil este nul absolut.
Preluarea imobilului s-a făcut de către stat, care a participat la acest raport juridic în nume propriu, ca persoană juridică.
Prevederile art. 37 din Decretul 31/1954 nu sunt aplicabile în cauză, deoarece, așa cum am arătat, la preluarea imobilului Statul a participat în nume propriu.
Conform art. 25 din actul normativ mai sus-citat, Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Acest text de lege justifică atât calitatea procesuală pasivă a Statului Român, cât și calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român.
Art.62 din Legea nr.25/2001 nu stabilește legitimarea procesuală a unităților teritorial administrative de reprezentant a statului, așa cum susține apelantul, ci stabilește calitatea de reprezentant a primarului pentru unitatea administrativ teritorială.
Nu sunt incidente în cauză nici prevederile Legii nr.213/1998. deoarece Statul poate fi titular și al dreptului de proprietate privată, nu numai al dreptului de proprietate publică.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii pentru promovarea acesteia cu ignorarea procedurii impusă de Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că prin sentința civilă 665/S/15.11.2004 a Tribunalului Brașov, pronunțată inițial în această cauză, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților.
Această sentință a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare cu indicația ca instanța să se pronunțe asupra cererii reclamanților privind nevalabilitatea titlului statului, reținând că respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în revendicare declanșată după 2001, reprezintă o încălcare a art.6 alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin această decizie a Curții de APEL BRAȘOVs -a dezlegat problema inadmisibilității acțiunii, în mod irevocabil, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 315 alin 1 Cod procedură civilă, modul în care a fost dezlegată această problemă de drept este obligatoriu pentru judecătorii fondului.
Instanțele de fond ce au fost învestite cu rejudecarea cauzei nu puteau da o altă soluție excepției inadmisibilității. Instanța de fond care a pronunțat hotărârea ce face obiectul prezentului apel nu putea da o altă soluție relativă la admisibilitate, astfel că nu poate fi întemeiată critica din apel privind inadmisibilitatea acțiunii.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, s-a reținut că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 480, 481 Cod civil, Legea nr.213/1998 și Decretul nr. 92/1950, nu pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Despăgubirile stabilite în raportul de expertiză, în mod corect au fost avute în vedere de prima instanță, deoarece prezentul litigiu este de drept comun. Nefiind întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, petitul privind acordarea de despăgubiri nu poate fi soluționat raportat la prevederile acestei legi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o sub următoarele aspecte:
1. Lipsa calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român și însăși a Statului Român.
2. Greșit s-a respins motivul de inadmisibilitate a acțiunii, fiind promovată după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
3. Instanța nu are competența de a acorda contravaloarea despăguibirilor.
4. Valoarea despăgubirilor a fost stabilită printr-o expertiză extrajudiciară neînsușită de părâtă.
Reclamantele au depus întâmpinare prin care au combătut motivele de recurs.
Recursul este fondat în parte potrivit considerentelor ce urmează:
1. Cu privire la excepția lipsei de calitate procesual pasivă, sub ambele aspecte, curtea reține că textul art.25 din Decretul nr.31/1954 își are deplină aplicabilitate. Statul ca titular al dreptului real înscris în cartea funciară participă în proces în nume propriu și este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Prin urmare, "ope legis", calitatea de proprietar tabular generează în procesul de recunoaștere a dreptului fostului proprietar deposedat, calitatea de a sta în proces în nume propriu însă reprezentat de organul abilitat prin lege, astfel că hotărârea de respingere a ambelor excepții este legală.
2. Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, corect instanțele de fond au reținut că cererea nu poate fi respinsă pe fine de neprimire, de vreme cde revendicarea este permisă ca atare de normele de drept comun arătate în art.480 din Codul civil.
O acțiune este inadmisibilă atunci când legea paralizează dreptul de a se sesiza instanța, ori când titularul dreptului are la îndemână un alt instrument procedural cum este cazul reglementat de art.111 Cod procedură civilă, situații de excepție care nu vizează și cea din speță, unde părții îi este deschisă calea în respectul dreptului constituțional de acces neîngrădit la justiție, sens în care s-a pronunțat și instanța supremă prin Decizia nr.33/2008 dată în recurs în interesul legii, după specificațiile arătate în dispozitivul acestei hotărâri.
3. Este fondat însă motivul ce privește acordarea despăgubirilor bănești ca măsură reparatorie substitutivă restituirii în natură a imobilului.
Conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În trei ipoteze, norma procedurală reglementează unul și același aspect: nelegalitatea hotărârii, care în prima ipostază se realizează dacă din modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă legea a fost corect sau nu aplicată, iar instanța de recurs găsește că în sistemul de drept nu există o normă care să justifice dezlegarea dată în fond.
Privitor la această problemă curtea reține:
A) Chestiuni de fapt.
Imobilul construcție și teren în discuție a aparținut antecesorilor reclamantelor și a fost trecut în proprietatea statului pe baza Decretului nr.92/1950 (o cotă de - coproprietar ) și nr.218/1960 și nr.712/1966 (cealaltă cotă de - coproprietar ).
Ulterior trecerii în proprietatea statului, construcția a fost demolată iar pe teren au fost edificate alte construcții ce fac parte din ansamblul arhitectonic al Centrului Civil al Municipiului B, respectiv Camera de Comerț și Industrie
Starea de fapt expusă a fost corect stabilită, curții, ca instanță de control extraordinar în recurs, revenindu-i sarcina limitată numai cu privire la respectarea legalității, știut fiind că temeinicia hotărârii rămâne atributul exclusiv al instanțelor de fond.
Chestiuni de drept.
1. Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.480 și 481 din Codul civil și generic pe Legea nr.213/1998 și Decretul nr.92/1950. Dacă ultimele două acte normative prezintă relevanță numai sub aspectul preluării abuzive a imobilului, caracter acceptat de curte, normele din Codul civil ar urma să susțină scopul urmărit prin introducerea acțiunii, respectiv acordarea despăgubirilor bănești.
Conform art.480 cod civil "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege". Deși nu se prevede expres, este unanim acceptat că textul nu numai că stabilește prerogativele dreptului de proprietate care poate fi limitat în exercitarea lui numai de lege, dar poate constitui fundament legal al revendicării de drept comun.
Potrivit art.481 Cod civil "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primins o dreaptă și prealabilă despăgubire".
Aplicația concretă a textului se regăsește în art.1 din Legea nr.33/1994 - privind exproprierea pentru cauză de tuolitate publică, după care "exproprierea de imobile în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească" și are în vedere situația de excepție când trecerea imobilului în proprietatea publică se realizează în această modalitate.
2. Este de precizat că instanța nu este ținută de temeiul legal invocat de parte în susținerea cererii sale, ci de cauza acțiunii, care în speță este dată de pierderea dreptului de proprietate în baza decretelor amintite mai sus.
. că dreptul părții la judecarea acțiunii nu poate fi prejudiciat dacă indică o normă inaplicabilă sau nu o menționează deloc, instanța având îndatorirea de a proceda la cercetarea procesului în limitele obiectului și a cauzei învestirii sale.
3. În același timp, soluția dată de instanță trebuie să fie fundamentată pe o bază legală, să fie justificată de incidența unui text de lege la starea de fapt reținută.
Legea este rău aplicată dacă în aparență este incidentă deși situația de fapt reclamă o altă stare de drept, cum este cazul în speță.
Preluarea imobilului de stat prin aplicarea Decretelor nr.92/1950, nr.218/1960 și nr.712/1966, îl face încadrabil în categoria celor care fac obiect al legilor edictate începând cu anul 1995, respectiv legile nr.112/1995, nr.213/1998 și nr.10/2001, ce permit foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora să beneficieze de reparația nedreptăților comise în trecut.
Fără îndoială, cum s-a arătat, nu este exclusă revendicarea pe calea dreptului comun, iar referirea la legile de reparație nu înseamnă trimiterea obligatorie la procedura consacrată de acestea ci semnifică în acest context apartenența imobilului la o anumită modalitate de preluare cu semnificații asupra posibilității legale a instanței de a acorda despăgubiri bănești.
Curtea are în vedere că în actualul sistem legislativ, este îndreptățită să stabilească și acorde despăgubiri bănești numai în cazurile de excepție ce vizează exproprierea pentru cauză de utilitate publică și cele arătate în Legea nr.112/1995, în această ultimă situație sub condiția de a fi urmat procedura reglementată de acest act normativ.
4. Modalitatea în care imobilul în discuție a fost trecut în proprietatea statului nu se încadrează în nici una din situațiile arătate mai sus la punctul 3 - expropriere ori Legea nr.112/1995 - astfel că pentru instanță nu există o bază legală care să permită suplinirea deposedării abuzive efectuată de stat.
Curtea acceptă că deposedarea de proprietate impune acordarea de măsuri reparatorii, însă inexistența legislativă a unei norme interne este de natură ca la acest moment să determine respingerea pe acest considerent a cererii de acordare a despăgubirilor bănești.
5. În plan procedural, curtea reține că referirea generică în decizia recurată la întemeierea acțiunii pe dispozițiile art.480, 481 Cod civil nu crează cadrul care să fundamenteze soluția, ci dimpotrivă, condițiile de incidență ale motivului reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel că potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se impune modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a apelului și schimbării sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Respingerea pretențiilor din recurs și apel se referă la excepțiile lipsei calității procesuale pasive, sens în care dispoziția similară din sentință va fi păstrată, iar motivul de recurs privind modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu se mai impune a fi analizat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva deciziei civile nr.140/Ap din 12.05.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot în sensul că admite în parte apelul declarat de același pârât - prin reprezentant împotriva sentinței civile nr.958 din 3.02.2009 a Judecătoriei Brașov pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele și - prin mandatar împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B prin primar.
din sentință dispoziția de respingere a excepției lipsei de calitate procesuală pasivă.
Respinge restul pretențiilor din apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - - - -
GREFIER,
Red./20.11.2009
Dact. /04.12.2009
- 6 exemplare -
Jud. apel
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
