Anulare act. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 08.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 141/
Ședința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în recursul formulat de intervenientul G-, în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctei interveniente, împotriva deciziei civile nr. 158/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C- S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița și cu intervenienții intimați și, pentru anulare act.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 18.08.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie. . termenului de pronunțare, respectiv la data de 16.02.2009, intervenientul recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.158 din 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- Sar espins excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița și a admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița împotriva Sentinței civile nr. 406/18.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul nr-.
A schimbat în tot sentința apelată și, în consecință, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, dispusă prin Rezoluția din 25.01.2007, dată în dosar nr.936/P/2006 și cererea de intervenție formulată de intervenienții și.
A dispus anularea adresei Primăriei O cu nr.1469/29.11.1991, precum și radierea din CF colectivă cu nr.2371 și din filele de CF 2371/1 și 2371/3 a operațiunilor și înscrierilor de CF realizate în baza acestei adrese și restabilirea situației de CF anterioare acestor operațiuni și înscrieri.
A respins cererea de intervenție voluntară formulată de G și.
În primă fază procesuală, Judecătoria a respins ca nefondată sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița privind anularea înscrisurilor falsificate din foaia colectivă de CF 2371 și foile individuale 2371/1 și 2371/3 O Română și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienții G și, constatând valabilitatea înscrierilor din CF 2371/3 O Română, nr.top 391/3, apartament III.
Prin aceeași sentință, prima instanță a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit, prin Rezoluția din 15.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, că în foaia colectivă nr. 2371 și în CF ind. 2371/1 și 2371/3 O Română, în baza adresei nr.1469 din 29.11.1991 a Primăriei O, adresă care nu există, s-a modificat proprietatea apartamentului nr. 1 (proprietatea intervenienților și ), în sensul că podul și învelitoarea de deasupra camerei învecinate cu. 3, care inițial aparțineau. 1, treceau la apartamentul nr. 3 (proprietatea intervenienților G și ).
Prima instanță a mai reținut că susținerea Parchetului, în sensul că adresa nr. 1469 din 29.11.1991 a Primăriei O ori altă lucrare care să vizeze foaia de CF 2371 nu au fost înregistrate la Biroul de Carte Funciară, este infirmată de adresa nr.191/06.04.2007 a OCPI C- S (fila 21 dosar fond), iar din considerentele acestei din urmă adrese rezultă că în CF 2371, la data de 20.12.1991, sub nr. 1612, în baza adresei nr. 1469/29.11.1991, emisă de Primăria O, s-a rectificat apartamentul nr. 3, care la acea dată se afla în proprietatea intervenienților G și.
Totodată, prima instanță a avut în vedere că adresa nr. 1469/29.11.1991 a Primăriei Oaf ost emisă la cererea petenților G și, fiind semnată de primarul și secretarul, care și-au recunoscut semnăturile, iar prin Rezoluția din 10.12.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, dată în dosar nr. 545/P/2007, s-a constatat existența prescripției penale și s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Astfel, instanța de fond a apreciat că, atâta timp cât operațiunile din CF nr.2371, nr. 2371/1 și nr. 2371/3 au ca bază legală adresa 1469/1991 a Primăriei O, cererea formulată de Parchet, prin care se solicită anularea acestor foi de CF, apare ca nefondată.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că cererea formulată de Parchet apare ca nefondată și din perspectiva dispozițiilor art. 245 al. 1 lit. c) Cod procedură penală și art. 45 Cod procedură civilă, deoarece acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, în afară de cazurile prevăzute de art. 45 Cod procedură civilă, aparține numai părților.
În calea de atac a apelului promovat în cauză, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravițaa criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adresa nr. 1469 din 29.11.1991 a Primăriei O, restabilind situația anterioară prin anularea înscrisurilor ce decurg din aceasta.
În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a învederat că procurorul are calitatea procesuală de a formula o asemenea acțiune și că instanța trebuia să constate că adresa nr. 1469/29.11.1991 este în mod evident falsă, precum și înscrierile făcute în baza ei, deoarece a fost depășită faza apartamentării, imobilul fiind vândut prin trei contracte succesive, astfel că pe baza acestei adrese nu se putea modifica proprietatea.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul Parchetului, stabilind că în raport de dispozițiile art. 131 alin. 1 din Constituție acesta are calitate procesuală activă pentru a formula acțiunea în constatarea nulității absolute a adeverinței și înscrisurilor din CF.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reținut că, odată ieșit din patrimoniul Statului Român, numai proprietarii tabulari puteau să facă acte de dispoziție asupra imobilului, astfel că adresa nr. 1469/29.11.1991 a Primăriei O nu putea modifica proprietatea unor persoane și nu putea avea efecte asupra imobilelor apartamentate și vândute înainte ca ea să fi fost emisă, nefiind întocmită de compartimentul specializat al Primăriei O și nefiind înregistrată în evidențele acesteia, urmărindu-se eludarea legii.
Instanța de apel a mai reținut că în speța de față nu poate reține incidența dispozițiilor art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 în favoarea intervenienților, întrucât aceștia nu au posedat imobilul cu bună-credință.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs intervenientul G- în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctei sale mame, solicitând modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița.
Intervenientul recurent și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă susținând că Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravițaa formulat o cerere pentru care nu are legitimare procesuală activă, cu încălcarea limitelor de competență clar și limitativ stabilite de dispozițiile art.45 Cod procedură civilă, acțiunea fiind prescrisă, deoarece este vorba de constatarea nulității relative în condițiile în care în dispozitiv s- menționat "dispune anularea adresei".
Recurentul a mai arătat că în mod greșit instanța de apel nu reține incidența art. 27 din Decretul-lege nr.115/1938, pentru a uzucapa, întrucât este suficientă doar exercitarea unei posesii utile, în timpul prescris de lege, chiar și cu rea-credință, iar în cauză nu s-a dovedit reaua lor credință.
În sfârșit, recurentul a arătat că nu există nici o motivare din partea instanței de apel cu privire la admiterea cererii de intervenție a soților.
În cauza de față, intimații au fost citați cu mențiunea de a depune întâmpinare dar nu au dat curs acestei solicitări.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.45 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat recursul declarat de intervenientul G, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art.329 alin. 3 Cod procedură civilă, în cadrul recursului în interesul legii, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin Decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.119 din 08.02.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite- a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sens în care, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul d e procedură penală și a dispozițiilor art.184 din Codul d e procedură civilă, a stabilit că în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, iar în celelalte cazuri, aceeași acțiune aparține părților.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 Cod procedură civilă, Ministerul Public poate porni acțiunea civilă pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat numai pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Prin urmare, în litigiul de față, în raport de art. 45 alin. 1 Cod procedură civilă și Decizia nr. XV/21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secțiile Unite, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița nu are calitate procesuală activă pentru a formula acțiunea având ca obiect anularea "înscrisurilor falsificate, respectiv foaia colectivă CF 2371 și foile 2371/1 și 2371/3".
În al doilea rând, prin acțiunea introdusă la prima instanță, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravițaa solicitat anularea "înscrisurilor falsificate, respectiv foaia colectivă CF 2371 și foile 2371/1 și 2371/3, urmând a se înlătura înscrierile false și reveni la forma dinaintea acestora", fără a se arăta în mod expres că se solicită și anularea adresei nr. 1469 din 29.11.1991 Primăriei O, cerere care a fost formulată pentru prima dată în apel, fiind o cerere nouă, inadmisibilă în raport de prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Sintetizând cele de mai sus, Curtea observă că doar proprietarii apartamentelor înscrise în cartea funciară pot promova acțiunea în nulitatea absolută a adresei pretins falsificată, în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, prin raportare și la titlurile proprietarilor celor două apartamente (I și III), respectiv la contractele de vânzare-cumpărare (obiectul lor).
În raport de aceste considerente, în baza art. 304 pct.9 și 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul intervenientului și va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița, împotriva hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenientul G împotriva Deciziei civile nr. 158 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița împotriva Sentinței civile nr. 406 din 18 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 23.02.2009;
Tehnored. - 25.02.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Oravița
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul C-
Judecători:;
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
