Anulare act. Decizia 1410/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2066/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1410.
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.803 A din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
are ca obiect - nulitate certificat moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constatând că părțile au fost legal citate; recursul este în stare de judecată iar recurentul-pârât a solicitat judecarea și în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod de procedura civilă reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr.98/03.07.1997 întocmit de Biroul Notarului Public " ", să se constate deschisă succesiunea defunctei Eminovici, să se constate vacanța succesorală de pe urma acesteia, să se constate că reclamantul este moștenitorul rezervatar al defunctului său tată, să se stabilească dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în B, Șos. - cel M nr.31,.29,.3,.4,.81, sector 2, precum și sulta pe care trebuie să o plătească pârâtului.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, fiind plecat atât în țară, cât și în străinătate, nu a fost chemat la dezbaterea succesiunii tatălui său și nu a avut cunoștință de existența certificatului de moștenitor nr.98/1997 întocmit de Biroul Notarului Public " ". Reclamantul a mai arătat că, după decesul tatălui, a luat din casa părinților săi diferite obiecte de valoare mobilier, tablouri și bijuterii.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât toate bunurile lăsate de defunct, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, revin statului, iar simplul fapt că succesiunea nu a fost dezbătută nu presupune automat că aceasta este vacantă.
Prin sentința civilă nr.692/2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis acțiunea reclamantului, a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.98/1997 întocmit de Biroul Notarului Public " ", în sensul că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori reclamantul, în calitate de fiu, cu o cotă de și soția supraviețuitoare, Eminovici, cu o cotă de, a constatat vacantă succesiunea defunctei Eminovici și a disjuns capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune.
În considerentele sentinței s-a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr.98/1997 întocmit de Biroul Notarului Public " ", s-a constatat deschisă succesiunea defunctului, s-a constatat că masa succesorală se compune din cota de din imobilul situat în B, Șos. - cel M nr.31,.29,.3,.4,.81, sector 2, iar această masă îi revine soției supraviețuitoare Eminovici.
Prima instanță a constatat că reclamantul este fiul dintr-o căsătorie anterioară a defunctului și că acesta avea vocație să acceadă la moștenirea tatălui său alături de soția supraviețuitoare Eminovici.
S-a mai reținut că, la dezbaterea succesiunii, reclamantul nu a fost citat, astfel că procedura notarială ce a avut ca finalitate dezbaterea succesorală a autorului este în mod vădit afectată de nelegalitate.
În privința moștenirii autoarei Eminovici, s-a constatat că este vacantă, din probatoriul administrat reieșind că este decedată fără posteritate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr- la data de 15 aprilie 2008.
În motivarea apelului său, pârâtul a arătat că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală. Astfel, în mod greșit s-a constatat că reclamantul are calitate procesuală activă în cauză și în mod eronat s-a respins excepția inadmisibilității.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării sale, intimatul a menționat că are calitate procesuală activă, fiind descendentul defunctului; în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, intimatul a arătat că art.85 din Legea nr.36/1995 nu exclude posibilitatea ca instanța de judecată să constate existența unei moșteniri vacante.
Prin decizia civila nr.734/29.05.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civila a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Tribunalul a menținut celelalte dispoziții ale sentinței privitoare la disjungerea capătului de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamantul a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, întrucât greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, deoarece după decesul tatălui său a luat, din casa acestuia, mai multe obiecte de valoare, mobilier, tablouri, bijuterii, acceptând astfel tacit succesiunea. I s-a ascuns dezbaterea succesiuni, luând cunoștință de certificatul de moștenitor contestat foarte târziu.
Prin decizia civilă nr.52/12.01.2008, Curtea de Apel Bucureștia respins excepția tardivității motivelor de recurs suplimentare, ca nefondată, a admis recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.734 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță - Tribunalul București.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureștia reținut că principiile contradictorialității și oralității dezbaterilor sunt principii fundamentale care guvernează procesul civil; încălcarea lor poate constitui un motiv de ordine publică, în sensul art.306 alin.2 Cod procedură civilă, care poate fi invocat și în afara termenului legal de 15 zile, statuat de art.306 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.303 Cod procedură civilă. Concret, această încălcare poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, conform căruia "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2". Această încălcare a celor două principii determină o nulitate de ordine publică, absolută, care poate fi ridicată de parte sau de judecător în orice stare a pricinii, potrivit art.108 alin.1 Cod procedură civilă.
În continuare, aplicând regulile de bază enunțate anterior la speța dedusă judecății, Curtea a constatat că, într-adevăr, deși în motivele de apel, la fel ca și în cuprinsul întâmpinării depuse în fața judecătoriei, apelantul-pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale active, motivat de faptul că, în baza art.85 din Legea nr.36/1995, doar Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor poate promova o cerere de constatare a vacanței succesorale, totuși, tribunalul a admis această excepție a lipsei calității procesuale active (și deci, implicit și apelul), pentru considerente legate de neacceptarea succesiunii tatălui recurentului-reclamant în termenul de opțiune succesorală. Or, aceste argumente, care au constituit exclusiv motivul pentru care tribunalul a admis excepția, nu au fost puse în discuția părților și, cu atât mai puțin, în discuția contradictorie a acestora.
În fond, după casare, prin decizia civilă nr.803 A din 11.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-au respins, ca neîntemeiate atât excepția lipsei de interes, cât și excepția lipsei calității procesuale active și ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind obligat acesta la plata sumei de 4197 RON către intimatul - reclamant, reprezentând cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a apelantului și excepția lipsei de interes în promovarea apelului, că justifică legitimare procesuală activă partea care are un interes legitim, născut și actual în promovarea unei cereri. Constatarea vacanței succesorale a defunctei Eminovici, decedată la data de 15.12.2005, presupune ca patrimoniul succesoral al acesteia să fie cules de stat prin Ministerul Finanțelor Publice, conform art.25 din Decretul nr.31/1954; or, statul, prin criticile formulate, a arătat că procedura vacanței succesorale este una necontencioasă, ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu poate constata vacanța succesorală, iar împrejurarea că, prin constatarea vacanței succesorale, statul a devenit proprietarul imobilului, nu înseamnă că acesta nu ar mai avea interes să promoveze apelul.
În speță, legitimarea procesuală activă în apel derivă din faptul că în fața instanței de fond Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a avut calitatea de parte, iar vacanța succesorală se poate constata doar în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; așadar, în ce măsură ar fi fost admisibilă cererea având ca obiect constatarea vacanței succesorale ar fi putut determina invocarea doar a interesului în promovarea cererii și, respectiv, punerea în discuție a inadmisibilității unei astfel de solicitări.
În rejudecare, pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, tribunalul a încuviințat și a administrat pentru intimatul reclamant proba testimonială, fiind audiați martorii și.
Atât în cazul moștenirilor testamentare, cât și în cazul moștenirilor legale, transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniu operează de drept din momentul deschiderii moștenirii fără vreo manifestare de voință din partea succesibilului.
Dreptul de opțiune succesorală trebuie exercitat în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, adică de la data decesului defunctului, iar acceptarea succesiunii poate să îmbrace forma manifestării de voință exprese sau tacite. Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu îl putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a succesiunii (art.689 Cod civil).
Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul a acceptat succesiunea tatălui său în mod tacit, în condițiile art.689 Cod civil.
Din declarațiile martorilor audiați în apel a reieșit că, după înmormântarea tatălui său, în termen de 6 luni de la deces, reclamantul a luat mai multe bunuri care au aparținut defunctului, respectiv pianina, tablouri, partituri și schițe de regie, bijuterii, casete video și audio, librete pentru a căror traducere deținea dreptul de autor, bunuri de uz casnic, pahare de, tacâmuri de, iar din preluarea acestor bunuri din masa succesorală rezultă voința succesibilului de a accepta succesiunea; aceste acte săvârșite fac dovada intenției de a accepta pur și simplu moștenirea.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost invocată de către apelantul-pârât motivat de faptul că, în conformitate cu art.85 din Legea nr.36/1995, calitate procesuală activă pentru constatarea vacanței succesorale și eliberarea certificatului de vacanță succesorală o are reprezentantul statului.
Excepția inadmisibilități a fost, de asemenea, invocată motivat de faptul că procedura privind constatarea vacanței succesorale este una necontencioasă, iar simplul fapt că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută nu echivalează în mod automat, din punct de vedere juridic, cu o succesiune vacantă.
Ambele excepții au fost analizate de către tribunal prin prisma unor considerente comune, și anume:
Potrivit art.680 Cod civil, în lipsă de moștenitori, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului. succesorală poate fi constatată atât în cadrul procedurii notariale, cât și în cadrul procedurii în fața instanței de judecată. Faptul că, prin dispozițiile Legii nr.36/1995, legiuitorul a prevăzut o procedură succesorală notarială în cadrul căreia este reglementată inclusiv constatarea vacanței succesorale nu înseamnă că aceasta nu poate fi constatată în fața instanței de judecată, iar procedura succesorală notarială nu exclude în niciun caz procedura de deschidere a succesiunii ori a constatării vacanței succesorale în fața instanței de judecată.
Acest lucru rezultă și din interpretarea art.78 alin.1 lit.c din Legea 36/1995, text de lege potrivit căruia procedura notarială se suspendă în cazul în care persoanele interesate s-au adresat instanței de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.
Statul, în privința dreptului având ca obiect o moștenire vacantă, nu are dreptul de opțiune succesorală, de vreme ce bunurile succesorale, devenind fără stăpân, i-ar reveni (în baza art.646 Cod civil); acesta dobândește moștenireaope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale.
În cazul succesiunilor vacante, statul are calitatea de moștenitor, potrivit art.652 Cod civil, însă bunurile intră în patrimoniul unității administrativ teritoriale, acest lucru rezultând și din dispozițiile art.75 din Legea nr.36/1995, unde se prevede că, pentru eliberarea certificatului de vacanță succesorală, notarul public trebuie să citeze și autoritatea administrației publice competentă a prelua bunurile defunctului.
Interesul reclamantului în formularea cererii rezultă din faptul că acesta și-a dovedit calitatea de moștenitor de pe urma defunctului său tată și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din B, Șos. - cel M nr.31,.29,.3,.4,.81, sector 2.
De altfel, și în procedura succesorală, în cazul existenței unor moștenitori legali sau testamentari, succesorii au drept de opțiune între calea notarială și calea judecătorească, neavând obligația de a urma mai întâi calea notarială, iar inadmisibilitatea acțiunii nu poate fi primită nici prin prisma faptului că, în fața notarului public, declanșarea procedurii succesorale notariale se poate realiza doar de către reprezentantul statului; or, orice persoană care justifică un interes legitim poate declanșa procedura notarială pentru a-și valorifica propriile drepturi pe fondul pasivității manifestate de reprezentantul statului în declararea vacanței succesorale.
În termen legal a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (cererea înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr-), arătând că hotărârea pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, pentru următoarele considerente:
În primul rând, în mod greșit, în rejudecare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului referitor la capătul de cerere prin care acesta solicită să se constate existența vacanței succesorale de pe urma defunctei Eminovici.
În speță, calitate procesuală activă pentru a formula o astfel de cerere are doar reprezentantul statului, astfel cum dispun prevederile art.85 din Legea nr.36/1995. Această dispoziție se întemeiază chiar pe regula instituită de art.680 Cod civil, consacrând dreptul statului de a solicita, pe cale notarială, în virtutea dreptului să de moștenire, constatarea vacanței succesorale.
Textul de lege invocat nu exclude posibilitatea stabilirii succesiunii vacante și de către instanța judecătorească, fie pe cale principală, fie pe cale incidentală, însă o astfel de solicitare trebuie să îndeplinească toate condițiile de exercițiu ale acțiunii civile. Or, în speță, reclamantul, neavând vocație la moștenirea lăsată de defuncta Eminovici, nu justifică legitimare procesuală activă pentru a solicita dezbaterea succesiunii de pe urma acesteia.
În al doilea rând, cererea privind constatarea existenței vacanței succesorale de pe urma soției defunctului este inadmisibilă în raport de dispozițiile art.680 Cod civil. Pe de altă parte, Legea nr.36/1995 prevede, în art.85, o procedură specială privind constatarea vacanței succesorale, care este, prin natura ei, una necontencioasă. Doar prin excepție, când moștenitorii își contestă calitatea sau când nu se înțeleg cu privire la întinderea drepturilor ce li se cuvin, procedura succesorală dobândește caracter contencios, fiind soluționată de o instanță de judecată.
Așadar, procedura succesorală ce are ca obiect constatarea vacanței succesorale este întotdeauna necontencioasă, dreptul statului putând coexista cu drepturile persoanelor ce invocă un legat cu titlu universal sau cu titlu particular asupra unei astfel de moștenitori, fără a veni în conflict cu acestea, fapt ce exclude astfel posibilitatea existenței unui litigiu în acest sens.
Mai mult, întrucât Legea nr.36/1995 stabilește competența de soluționare a unei astfel de cereri în favoarea unui alt subiect de drept, și anume notarul public, instanțele judecătorești nu sunt competente să rezolve o cerere ca cea supusă judecății.
În plus, simplu fapt că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută nu echivalează automat, din punct de vedere juridic, cu faptul că această succesiune este vacantă, de vreme ce în virtutea legii această stare de fapt se constată printr-un certificat de vacanță succesorală. O soluție contrară ar duce la consecințe inadmisibile, de vreme ce s-ar constata că statul este moștenitor în acele situații în care, din diverse motive, nu s-ar fi dezbătut succesiunea; or, atunci, procedura constatării vacanței succesorale (procedură administrativă prealabilă și obligatorie) de către notar ar deveni inutilă, reglementarea legală rămânând fără conținut.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Ceea ce se contestă de către pârât este, pe de o parte, calitatea procesuală activă a reclamantului doar în privința capătului de cerere ce are ca obiect constatarea vacanței succesorale de pe urma defunctei Eminovici, iar, pe de altă parte, admisibilitatea unei astfel de acțiuni (în raport de același capăt de cerere).
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
În speță, reclamantul este succesorul defunctului (aspect necriticat de pârât în recurs) și, ca atare, proprietar al cotei indivize din imobilul înscris în masa succesorală rămasă de pe urma tatălui său.
În această calitate, are un interes personal să acționeze în instanță pentru lămurirea situației juridice a acestui bun și, drept consecință, are calitate procesuală activă și în ceea ce privește constatarea existenței vacanței succesorale în legătură cu patrimoniul defunctei Eminovici, celălalt coproprietar al apartamentului.
Justificarea calității procesuale active este dată în cauză de față, în legătură cu capătul de cerere contestat de recurent, tocmai de acest interes al intimatului, iar nu de o eventuală pretenție a acestui reclamant față de succesiunea defunctei Eminovici.
În acest contest, nu se poate susține că doar reprezentantul statului ar putea formula o cerere de constatarea a existenței unei vacanței succesorale, conform art.85 din Legea nr.36/1995 și art.680 din Codul civil, cu atât mai mult cu cât aceste texte de lege vizează momentul dobândirii moștenirii vacante de către stat și cel al eliberării certificatului de vacanță succesorală, iar nu persoanele care pot cere deschiderea unei astfel de succesiuni.
Astfel cum a reținut și tribunalul, vacanța succesorală poate fi constatată în cadrul unei proceduri notariale (mai rapidă, care nu presupune o judecată asupra tuturor aspectelor legate de calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora și compunerea masei succesorale), cât și de către instanța judecătorească, în mod direct, în lipsa certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public.
Deși recurentul nu exclude, de facto, posibilitatea ca o persoană să se adreseze instanței de judecată pentru stabilirea succesiunii vacante, în speță arată că reclamantul nu poate justifica legitimare procesuală activă pentru a cere să fie dezbătută succesiunea defunctei Eminovici.
Or, tocmai această premisă este greșită, întrucât reclamantul nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată și nici nu a urmărit ca instanța să-i confere o vocație la moștenirea acestei defuncte, ci doar constatarea calității de moștenitor a statului pentru a-i putea opune cererea de ieșire din indiviziune și, în principal, pentru opozabilitate, cea legată de constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor emis la decesul tatălui său.
Față de argumentele expuse anterior, Curtea apreciază că reclamantul a justificat legitimarea sa procesuală activă pe toate capetele de cerere deduse judecății. De asemenea, Curtea constată, în raport de aceste considerente și de cele ce vor fi arătate în continuare, că excepția inadmisibilității cererii privind constatarea existenței vacanței succesorale nu este fondată.
Caracterul necontencios al procedurii succesorale notariale nu este dat de natura drepturilor succesorale, cum afirma recurentul atunci când arată că în cadrul succesiunilor vacante statul nu vine în conflict cu alte persoane ce invocă un legat cu titlu particular sau cu titlu universal asupra unei astfel de moșteniri, ci de faptul că în timpul derulării sale succesibilii nu își contestă calitatea de erede, compunerea masei succesorale ori întinderea drepturilor ce li se cuvin. În condițiile în care există neînțelegeri sub acest aspect, instanța de judecată este cea chemată să se pronunțe, procedura desfășurată în fața acesteia fiind una contencioasă.
Pe de altă parte, trimiterea la dispozițiile art.331 Cod de procedură civilă, făcută de recurent cu referire la competența specială ce ar reveni notarilor publici pentru soluționarea cererilor de constatare a vacanței succesorale, nu poate fi primită, deoarece ceea ce caracterizează procedura necontencioasă, spre deosebire de procedura contencioasă, este lipsa unui litigiu prin inexistența unui conflict de interese.
Cererea de constatare a unei succesiuni vacanțe poate fi soluționată de un notar (norma dispozitivă, iar nu imperativă, ce rezultă din Legea nr.36/1995), dar și de instanța de judecată, în mod direct, astfel cum s-a arătat anterior.
Curtea reține și că, în toate cazurile, indiferent că vacanța moștenirii a fost constatată prin certificatul eliberat de notar sau direct prin hotărârea organului de jurisdicție, statul dobândește moștenireaope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale. Atât certificatul de vacanță succesorală, cât și hotărârea judecătorească nu au efect constitutiv, ci numai declarativ, dobândirea operând retroactiv de la data morții celui care lasă moștenirea. Pentru a se produce un asemenea efect nu este obligatorie, drept urmare, procedura strict reglementată de Legea nr.36/1995, aceasta fiind doar o opțiune a celor interesați. De aceea, nu poate fi primită teza conform căreia o procedură succesorală notarială ar deveni în asemenea situații inutilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva decizie civile nr.803 A din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact. //
Ex.2/28.12.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
