Anulare act. Decizia 1425/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
Nu
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1425/
Ședința publică din 7 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 287, județul H, împotriva deciziei civile nr. 22 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 23 septembrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 30 septembrie 2008 și apoi pentru astăzi, 7 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 140 din 8 februarie 2007, Judecătoria Odorheiu -S a admis în parte acțiunea reclamantului, de asemenea a admis în parte acțiunea reconvențională și, în consecință: a dispus anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 29 din 17.03.2005, eliberat de Biroul Notarului Public, cu privire la moștenitorii defunctului, decedat în 27.05.1973, cu privire la masa succesorală a defunctei, decedată la 04.04.1985, cu privire la masa succesorală a defunctei, născută, decedată la data de 26.11.1995; a menținut dispozițiile aceluiași cerficiat de moștenitor în ceea ce privește masa succesorală și moștenitorul defunctului, decedat la data de 19.09.1919, cu privire la masa succesorală a defunctului, decedat la data de 27.05.1973 și cu privire la moștenitorii defunctei; a constatat că moștenitorul defunctului, decedat în 1973 este reclamantul în cotă de 1/1 parte, în calitate de fiu; a constatat că sunt străini de moștenire prin renunțare:, G, și defuncta, născută; a constatat că masa succesorală după defuncta, se compune din parte din construcțiile înscrise în 5997, nr. top 1444, 1445; a constatat că moștenitorii defunctei sunt:, G, și reclamantul, în calitate de copii în cotă de 3/30 parte fiecare și, în reprezentarea mamei lor, defuncta, în calitate de nepoți de fiică în cotă de 1/30 parte fiecare; a fost respinsă cererea de constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 309/2006 az J.; a constatat că pârâții, G, și au înstrăinat cotele pe care le dețin pârâtului; a constatat că valoarea imobilelor construcție este de 144.307 lei; a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilelor construcții prin atribuirea în favoarea reclamantului; a obligat reclamantul la plata unei sulte către pârâtul reclamant reconvențional în valoare de 64.816,65 lei; a dispus întabularea dreptului în favoarea reclamantului și a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată.
Atât reclamantul cât și pârâtul reclamant reconvențional au declarat apel împotriva acestei hotărâri.
Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr. 22 din 26 februarie 2008, admis apelurile și a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și, drept consecință, a obligat reclamantul la plata unei sulte de 129.873,6 lei, în favoarea reclamantului reconvențional.
Instanța de apel a menținut celelalte dispozițiile ale hotărârii prime4i instanțe și a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii reclamantul, a declarat recurs, invocând ca temei de drept dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea recursului, reclamantul a arătat că din probatoriul administrat rezulta faptul că după părinții săi și a pârâților de rând 1-11, au rămas mai multe imobile: cel înscris în 5997, nr. top 1444,1445, teren și casă, cel înscris în cartea funciară 145 nr. top 1399, 1400/1.
După decesul tatălui reclamantului, în fața notarului s-a consemnat că soția supraviețuitoare, precum și ceilalți moștenitori au renunțat la moștenire, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 513 din 31 octombrie 1973, și în aceste condiții în mod greșit s-a eliberat un nou certificat de moștenitor.
De asemenea reclamantul a arătat în motivele de apel că instanța de fond a omis din lăsământul tatălui său imobilul înscris în cartea funciară 145 nr. top 1399,1400/1, în cota de parte în valoare de 9956 lei.
Un alt motiv invocat de reclamant a fost acela că Tribunalul Harghitaa acceptat ca fiind valabil partajul succesoral întocmit la data de 14 februarie 2002, deși acest act nu a fost semnat de urmașii defunctei noastre sore, în condițiile în care, la aceea dată toți acești urmași erau majori.
În fine, reclamantul a arătat că în ceea ce privește poziția reclamantului reconvențional cum că acesta ar fi cumpărător de bună credință, este contrazisă de materialul probator existent în dosar. Astfel se constată că, acest reclamant reconvențional este originar dintr-un sat vecin, și cunoștea foarte bine litigiile ivite între moștenitorii defunctului, că prețul plătit pentru acest imobil este de cinci ori mai mic decât prețul real și că reclamantul reconvențional știa că imobilul se află în posesia reclamantului.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în cauză.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate de reclamant, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a chemat în judecată pe toți ceilalți moștenitori ai defunctului decedat la data de 31 octombrie 1973, dar și pe cel care a cumpărat de la ceilalți pârâți cota parte pe care aceștia o dețineau din imobilul înscris în 5997, nr. top 1444,1445.
Reclamantul a solicitat anularea unui certificat de moștenitor cu nr. 29/2005, emis de, pe considerentul că anterior pârâții moștenitori ai defunctului, renunțaseră anterior la succesiunea după tatăl lor, și prin urmare nu au dobândit dreptul de proprietate asupra acelui imobil, drept consecință nu puteau să-l înstrăineze pârâtului.
Asupra acestei chestiuni, instanța de fond a dat o corectă dezlegare însă, în ceea ce privește imobilul înscris în cartea funciară 145, nr. top 1399, 1400/1, nu s-a pronunțat.
Este de observat că în chiar cererea de chemare în judecată reclamantul face trimitere la acest imobil, și chiar dacă petitele cuprinse în partea introductivă a cererii de chemare în judecată reclamantul nu face referire la acest imobil, în virtutea rolul activ, în conformitate cu art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond avea obligația să pună în discuție această chestiune pentru a lămuri pe deplin cadrul procesual.
Această greșeală apare mai evidentă cu atât mai mult în chiar declarația de apel, reclamantul critică hotărârea primei instanțe pentru că nu s-a pronunțat asupra acestui imobil.
Trebuie subliniat de asemenea că certificatul de moștenitor nr. 29 din 17 martie 2005 fost supus cenzurii instanței de judecată și aceasta avea menirea de a cerceta sub toate aspectele cele cuprinse în acest certificat de moștenitor, fiind astfel incident art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond încălcând o normă de procedură ce a vătămat interesul reclamantului, rămânând în afara dezbaterii chestiunile invocate de acesta, Curtea va admite recursul și în conformitate cu art. 312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, va casa decizia atacată, precum și sentința instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Odorheiu -
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 287, județul H, împotriva deciziei civile nr. 22 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 140 din 8 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Odorheiu S și dispune trimiterea cauzei spre instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 exp./03.11.2008
Jud. fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
