Anulare act. Decizia 1426/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1426/
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în Tg-M, B-dul 1 - 2. nr.43,.11, județul M și de pârâtele Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat, Sucursala de Reprezentare și Protocol C și Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat B, împotriva sentinței civile nr.1747 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 30 septembrie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 7 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1747 din 27.11.2007 a Tribunalului Mureș s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă "Administrația Protocolului de Stat - Sucursala de Reprezentare și Protocol "" C-N" și Regia Autonomă "Administrația Protocolului de Stat", B, și în consecință:
S- anulat decizia înregistrată la pârâta RA Administrația Protocolului de Stat - Sucursala de Reprezentare și Protocol "" C-N".
S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior, acela de cameristă la Hotelul "Parc" din Târgu
S-au obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri bănești egale cu toate drepturile salariale de care aceasta a fost lipsită ca urmare a emiterii deciziei sus-menționate.
S-a dispus ca sumele de mai sus cuvenite reclamantei să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept salarial și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
S-au respins restul pretențiilor reclamantei.
S-au obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că decizia de concediere este netemeinică, potrivit probelor administrate abaterile reținute în sarcina reclamantei nu se confirmă, astfel încât se impune anularea deciziei de sancționare.
În baza art.78 alin.2 din Codul muncii se vor repune părțile în situația anterioară, în sensul reintegrării reclamantei în postul avut anterior iar pârâtele vor fi obligate la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsită în urma emiterii deciziei de sancționare, actualizate în funcție de rata inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea parțială a hotărârii atacate în sensul:
1. Precizarea cuantumului drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii până în prezent, potrivit datelor furnizate de către intimată, a contractului colectiv și a contractului individual de muncă depuse la dosar, astfel:
- salarii actualizate cu inflație 9847 Ron;
- prima de vacanță pentru 34 de zile din anii 2007, 2008 - 947 Ron;
- ajutor pentru decesul soțului, conform contractului colectiv de muncă pct.7.2 - 1550 Ron;
- tichete de masă pentru 343 zile în valoare de 2702,84 Ron;
2. Obligarea intimatei la plata de daune morale a sumei de 10.000 Ron, reprezentând o valoare compensatorie a traumelor psihice suferite ca urmare a măsurii abuzive dispuse prin Decizia nr.494/06.04.2007.
3. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că parțial sunt nelegale dispozițiile instanței, cu privire la următoarele aspecte:
1. Pentru ca dispozițiile hotărârii judecătorești să poată fi executate silit, având în vedere opoziția nejustificată a intimatei până la acest moment, trebuie precizate drepturile salariale.
2. Motivarea respingerii pretențiilor privind prejudiciile nepatrimoniale pe care le-a suferit ca urmare a dispoziției abuzive este combătută de noile prevederi ale art.269 alin.1 Codul muncii modificat prin Legea nr.237 din 25.07.2007, potrivit cărora angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa sa în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau legătură cu serviciul.
Din ansamblul probelor administrate în dosar, a rezultat în mod elocvent faptul că acuzațiile nu au corespuns adevărului, fiind un scenariu pentru îndepărtarea de pe postul pe care l-a avut.
Mai mult, susținerile reclamantei au fost confirmate de evoluția evenimentelor, în sensul că unitatea Hotel Parc din Tg. nefiind gospodărită și întreținută corespunzător, cu toate că reprezenta un real potențial economic și turistic, a fost închisă la data de 01.10.2007.
Ca urmare a concedierii abuzive reclamanta a suferit o serie de prejudicii nepatrimoniale după cum urmează:
- i s-a agravat starea de sănătate, fiind suferindă de "sindrom depresiv de epuizare și depresie situațională" alături de alte boli pe care le-a acumulat de-a lungul timpului la locul de muncă;
- de la data concedierii a fost confruntată cu serioase probleme materiale, neavând nici un venit, ceea ce i-a creat o stare de neliniște și stres.
A acumulat serioase restanțe la întreținere, a fost nevoită să contracteze împrumuturi de la rude și prieteni fiind într-o situație disperată,
- în acest interval a decedat și soțul ei, fiind lipsită de sprijin material și moral,
- a fost în imposibilitate de a se supune unei intervenții chirurgicale oftalmologice,
- la urgență a fost nevoită să facă lucrări stomatologice pe care nu a reușit să le achite.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs, în termen legal și pârâta Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat, Sucursala de Reprezentare și protocol C și Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat B, solicitând suspendarea executării dispozițiilor cuprinse în sentința atacată până la soluționarea recursului formulat.
În motivarea cererii s-a arătat că raportat la prev. art.289 Codul muncii și la dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre a cărei executare efectiv apare, obiectiv, imposibil de executat. Aceasta deoarece, dispoziția instanței sunt contradictorii, nu sunt corelate cu situația de fapt existentă la unitatea angajatoare și cuprinde omisiuni esențiale raportat la întinderea drepturilor și respectiv obligațiilor pe care le instituie.
În ceea ce privește dispoziția instanței de reintegrare a salariatei pe postul avut anterior, respectiv acela de cameristă la Hotel Parc Tg.
În cursul judecării cauzei care a făcut obiectul acțiunii reclamantei - intimate s-au desfășurat mai multe acțiuni de reorganizare a RA- APPS, ca urmare a încetării unor activități de producție și prestări servicii. În acest sens prin Hotărârea nr.13 din 17.09.2007 a Consiliului de administrație al RA- APPS s-a dispus restrângerea unor activități și la C-N, respectiv la Complex Parc Tg.M și la Complexul, prin desființarea unui număr de 51 de posturi. Astfel, începând cu data de 01.11.2007, unitatea angajatoare Hotel Parc Tg.M și-a încetat total activitatea și ca urmare, toți salariații au fost concediați colectiv.
Ca atare, încă de la data pronunțării instanței de fond activitatea unității angajatoare era sistată complet iar posturile (locurile de muncă) desființate.
În această situație de fapt, reintegrarea reclamantei intimate pe postul avut anterior era imposibilă încă înainte de pronunțarea sentinței.
Imposibilitatea consta în faptul că postul pe care s-a dispus reintegrarea fusese desființat și este desființat în continuare.
În ceea ce privește dispoziția instanței de acordare a despăgubirilor bănești egale cu toate drepturile salariale de la data scadenței lunare a fiecărui drept salarial și până la data executării efective a hotărârii recurate.
Prin sentința atacată practic instanța a reiterat petitele reclamantei, dispunând în consonanță cu acestea.
Însă nici reclamanta și nici instanța nu au arătat care sunt aceste drepturi salariale și nici nu au făcut obiectul dezbaterilor, însă acest aspect ține de apărările de fond ale recursului.
Cu toate acestea, în dreptul muncii nu este permisă această exprimare generală și practica a statuat că instanța este obligată să detalieze separat fiecare drept salarial acordat, cu arătarea datei exacte de când acestea sunt datorate și a cuantumului exact al fiecărui drept, mai cu seamă, că au fost depuse, de către subscrisa, la cererea instanței, calcule ale acestora.
În nici un caz nu se pot acorda "drepturi salariale" până în ziua plății efective, ci eventual doar până la data reintegrării. Aceasta deoarece, odată cu reintegrarea se continua contractul individual de muncă existent care presupune salarizare iar dispoziția propusă de instanță promovează dubla salarizare, în măsura în care pârâta și-a executat obligațiile de plată a drepturilor acordate ulterior reintegrării.
Dispoziția instanței nu oferă suficiente elemente de identificare ale drepturilor reclamantei și a întinderii drepturilor acordate, pentru ca aceasta să poată fi executată.
Atâta timp cât unitatea angajatoare nu mai funcționează de la data de 01.11.2007, nu mai exista nici un temei al acordării drepturilor salariale ulterior acestei date. Aceasta deoarece, în măsura în care decizia de desfacere a contractului individual de muncă nu ar fi fost emisă iar salariata ar fi fost încadrată în muncă la data de 01.11.2007, aceasta ar fi fost concediată colectiv, împreună cu ceilalți salariați ai unității angajatoare.
Prin motivele de recurs depuse la 01.098.2008, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamantei în integralitate.
În motivarea recursului s-a arătat față de prima abatere disciplinară reținută în sarcina intimatei că prima zi de lucru a acesteia a fost data de 16.02.2007, sens în care s-a depus la dosar foaia de prezență.
Clientul a fost cazat după orele 16,00 în data de 16.02.2007 când intimata își terminase deja ziua de lucru și deci ea era responsabilă pentru curățenia la etajul 3. Și martora a arătat a că până la întoarcerea din concediu a intimatei a efectuat curățenia la acel etaj, nu și ulterior sau în ziua de 16.02.2007.
Reclamația fusese dată și pentru mizeria și pânza de păianjen găsită în cameră, iar aceste aspecte îi sunt direct imputate intimatei, întrucât aceasta nu a efectuat curățenia în prima zi de lucru de după concediu.
Ca atare, cu toate că la dosar s-a făcut dovada faptului că prima zi de lucru a intimatei a fost data de 26.02.2007, clientul fusese cazat la etajul repartizat spre a fi curățat de intimata după orele acesteia de program, respectiv la orele 16,00 și chiar aceasta a recunoscut că îi revenea spre curățenie etajul 3 al hotelului, instanța de fond a reținut ca temeinice chestiuni care nu erau incidente raportat la cele reținute prin decizia atacată.
În legătură cu a doua abatere disciplinară, s-a arătat că fișa postului de cameristă a intimatei, însușită prin semnare odată cu încheierea contractului individual de muncă instituie în sarcina acesteia obligația de a efectua zilnic curățenia în vile și hoteluri și în parcurile ce le înconjoară.
Ca atare,m postul de cameristă, potrivit fișei postului însușită de către intimată nu prevede efectuarea curățeniei doar în camere și pe coridorul pe care se află acestea, ci în întreaga unitate de cazare, precum și în exteriorul complexului.
Faptul că până la data dispoziției susmenționate aceasta a efectuat curățenia doar la etajul 3 al complexului, nu are nicio relevanță raportat la faptul că atâta timp cât fișa postului prevede obligația de a efectua curățenia și în alte locuri, decizia este legală și nu contravine sarcinilor de serviciu.
Faptul că fișa postului a fost întocmită în anul 2003, pe când unitatea angajatoare se afla în administrarea, este complet lipsit de relevanță, atât timp cât nu s-a modificat natura postului sau cerințele acestuia, iar atribuțiile pe care le cuprinde sunt în conformitate cu prevederile legale actuale.
Atâta vreme cât dispozițiile superiorului direct al intimatei sunt legale și în conformitate cu fișa postului, acesta poate dispune în consecință cu nevoile unității de la un anumit moment.
Referitor la cea de-a treia faptă, toate aceste injurii nu numai că au fost recunoscute de către intimată și însușite prin semnarea procesului-verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare, însă le-a și repetat prin scriptele comunicate ulterior cercetării disciplinare.
Același comportament a avut intimata și cu colegii, care au semnat o petiție prin care solicitau conducerii să se ia măsuri împotriva ei, de desfacere a contractului de muncă.
Aceleași aspecte au fost relevate în instanță de către martorele audiate.
Instanța de fond a reținut declarația unei martore, anume, care a si declarat că nu mai lucrează din 1999 și deci nu putea să furnizeze informații corecte.
În legătură cu petitele privind reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior și acordarea despăgubirilor bănești, pârâții au reiterat cele arătate în cererea de suspendare a executării hotărârii judecătorești.
Prin întâmpinarea depusă, pârâții au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, arătând că legea aplicabilă și care guvernează raporturile juridice este lega în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și art.306 alin.2 Cod pr.civilă instanța constată că recursurile declarate sun nefondate din următoarele considerente:
În ceea ce privește prima abatere disciplinară reținută în sarcina reclamantei, respectiv îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu care îi reveneau conform fișei postului este relevant faptul că până la data de 25.02.2007 reclamanta s-a aflat în concediu de odihnă.
Prima zi de lucru a reclamantei a fost data de 26.02.2007 iar martora a arătat că până la întoarcerea reclamantei din concediu este posibil ca rea sau colega ei să fi întreținut camera 313 până la întoarcerea reclamantei din concediu iar în cazul în care nu era nevoie de camerele de la etajul 3 nu se făcea curățenie.(166 dosar fond).
Martora (149 dosar fond), a declarat că reclamanta își îndeplinea totdeauna atribuțiile de serviciu iar hotelul în prezent este închis, lipsind condițiile normale pentru a funcționa.
Clientul în data de 27.01.2007 a invocat condiții improprii de cazare.
Înscrisurile reprezentând acte de control ale instituțiilor sanitare atestă condițiile improprii pe care le oferă hotelul iar apoi unitatea a fost închisă.
Ținând seama de aceste împrejurări în care au decurs evenimentele nu se poate reține în sarcina reclamantei această abatere disciplinară.
Referitor la cea de-a doua abatere disciplinară, respectiv neînsușirea și nerespectarea ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici ai unității, trebuie reținut că reclamanta era încadrată pe postul de cameristă, iar fișa postului aflată la fila 50 dosar fond, cuprinde generalități, din recunoașterile părților rezultând că reclamanta avea ca și atribuție de serviciu efectuarea curățeniei la etajul 3, iar numita era angajată cu curățenia în holul hotelului (170-171 dosar fond).
În această situație dispoziția șefului complexului de a efectua curățenia în holul hotelului este nelegală.
Din acest motiv abaterea disciplinară nu a fost săvârșită de reclamantă.
A treia abatere disciplinară reținută în sarcina reclamantei este adresarea, în repetate rânduri, de injurii și acuze grave la adresa comportamentului și activității conducătorului unității și ale colegilor salariatei, încălcând astfel normele de conduită morală și etica profesională.
Așa cum a reținut prima instanță, din declarațiile martorilor (149, 165, 166 dosar fond) și înscrisurile depuse la dosar rezultă că au avut loc conflicte între reclamantă și șeful complexului, că reclamanta a sesizat în repetate rânduri neregulile și nelegalitățile pe care le-a constatat iar ulterior aspectele relevate au fost sancționate de instituțiile cu atribuții de control. Însă abaterea reținută în sarcina reclamantei nu se confirmă, declarațiile extrajudiciare neputând fi luate în considerare.
Cu referire la drepturile bănești acordate prin hotărârea judecătorească trebuie arătat că acestea s-au acordat conform art.78 Codul muncii, așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, iar individualizarea drepturilor salariale cuvenite este o problemă de executare, titlul executoriu conținând suficiente criterii în funcție de care acestea se pot stabili.
Referitor la desființarea postului, trebuie arătat că potrivit art.78 alin.2 Codul muncii, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Persoana juridică angajatoare nu și-a încetat existența iar în situația în care postul s-a desființat, după reintegrare, angajatorul poate aplica efectele juridice a acestei stări de drept, legea nefăcând nicio distincție privind repunerea părților în situația anterioară în cazul în care postul s-a desființat.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prev.art.312 Cod pr.civilă, urmează să se respingă recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în Tg-M, B-dul 1 - 2. nr.43,.11, județul M și de pârâtele Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat, Sucursala de Reprezentare și Protocol C, cu sediul în C-N,- și Regia Autonomă - Administrația Protocolului de Stat B, cu sediul în B, sector 1,--8, împotriva sentinței civile nr.1747 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
Jd.fd.
Asist.jud. C-tin
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
