Anulare act. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 3498,-
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în B,-, -.1,.2,.74, sector 4, împotriva deciziei nr. 1128 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în comuna, județ D, domiciliat în B, Vaselor nr.44, -.1, sector 2, Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar, comuna, județ D și Comisia județeană D pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, cu sediul în Târgoviște, nr.1, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul personal și asistat de avocat din cadrul Baroului B potrivit împuternicirii avocațiale -/2009, intimații în contestație, personal și asistați de avocat -. din cadrul Baroului D potrivit împuternicirii avocațiale nr.49/2.02.2009, lipsind intimatele în contestație Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar și Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii Fondului Funciar.
Contestația este timbrată cu suma de 10 lei conform chitanțelor nr.-/30.12.2008; nr.-/24.12.2008; nr.-/3.02.2009 și 0,30 lei timbru judiciar, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimaților și.
Avocat pentru contestator arată că a primit întâmpinarea intimaților dar că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceasta. Totodată solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune acte însoțite cu borderou, respectiv: copie de pe registrul agricol nr.363; adeverința de la Primăria nr.2841/2007, copie adresă de la Primăria nr.9515/12.11.2008; copii declarații ale martorilor din 4.10.2007, din 4.10.2007 și din 4.10.2007; copie certificat căsătorie a lui și; copie certificat de naștere al lui; copie BI(CI); copie certificat deces al lui; copie BI(CI) (actuala soție); copie certificat căsătorie (mama vitregă). Face precizarea că unele din acte sunt noi.
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de contestator, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea contestației în anulare.
Avocat pentru contestatorul solicită admiterea contestației, astfel cum a fost detaliată prin motivele depuse la dosar potrivit dispozițiilor art.318 Cod pr.civilă și anularea deciziei atacate în sensul pronunțării unei hotărâri neviciate.
Astfel, arată contestatorul că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale și a omiterii motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, analizând un singur motiv de casare, astfel cum a recunoscut intimata chiar prin întâmpinare.
Susține contestatorul prin apărător că, al doilea motiv al contestației se referă la faptul că instanța nu a ținut seamă de documentele depuse în recurs, reținând greșit că anul construcției imobilului în litigiu este 1950 și nu 1949, astfel cum se menționează în adeverințele eliberate de Primăria, în registrul agricol, prin declarațiile martorilor, actele de stare civilă, respectiv certificat de căsătorie, certificat de naștere, fiind într-o gravă confuzie cu privire la numele mamei contestatorului și al mamei vitrege, tot.
Tot în mod greșit a reținut instanța că fratele vitreg a fost trecut în certificatul de naștere alături de vechea familie
Mai susține contestatorul că instanța a reținut eronat din declarațiile martorilor audiați că imobilul a fost edificat în anul 1949 și că părinții acestuia au conviețuit în concubinaj din anul 1949, deși din certificatul de naștere al acestuia reiese că s-a născut în anul 1950, astfel că a fost conceput în anul 1949, perioadă în care părinții contestatorului conviețuiau în concubinaj.
Solicită admiterea contestației în anulare și pronunțarea unei hotărâri în deplină concordanță cu actele puse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat -. pentru intimații în contestației Petr și solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare, în speță nu sunt întrunite cerințele pe care trebuie să le îndeplinească o contestației în anulare ca o cale extraordinară de atac, prevăzute de dispozițiile art. 318 Cod pr.civilă, care se referă la greșeli materiale cu caracter procedural.
Arată intimații, prin apărător că, nemulțumirea contestatorului se referă la faptul că instanța de recurs nu a analizat decât un singur motiv de recurs, interpretând greșit probele administrate în cauză, că imobilul a fost construit în anul 1959 și nu în anul 1949, cerând de fapt o rejudecare a recursului.
Si al doilea motiv al contestației privind dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă este nefondat, având în vedere că, contestatorul nu a detaliat fiecare motiv în parte, a făcut o motivare generică, mai mult pe interpretarea dispozițiile art.304 pct.9 Cod.pr.civilă.
Așa cum rezultă din decizia atacată, fila 4 ultimele două paragrafe, instanța de recurs a reținut că nefondată este susținerea recurentului și cu referire la dobândirea de către autorii săi a terenului în anul 1949 și nu în anul 1952, din actele dosarului reieșind că mama pârâtului a încheiat căsătoria în anul 1950, iar casa a fost construită în anul 1952, așa cum rezultă din registrul agricol.
Solicită respingerea contestației astfel cum a fost argumentat prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele;
Prin cererea reconvențională formulată în cauza care a constituit obiectul dosarului civil nr- al Judecătoriei Răcari, pârâtul-reclamant a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și cu pârâții, Comisia Locală și Comisia Județeană pentru aplicarea fondului funciar, să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.584/29.076.1991, să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei mame a reclamantului, numita, în ceea ce privește terenul de 1300 mp. și construcția compusă din 2 camere amplasată pe acesta, să se constate că reclamantul-pârât este singurul moștenitor al defunctei și să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.71209 emis de Comisia județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate, la data de 11.08.1995.
În motivarea cererii, s-a arătat că terenul în litigiu a fost dobândit de către defuncții părinți ai reclamantului-pârât în 1950, printr-un înscris sub semnătură privată, că după cumpărarea acestui teren au construit o casă cu 2 camere iar în timpul căsătoriei tatălui reclamantului cu reclamanta-pârâtă a mai fost edificată o cameră la casa respectivă.
S-a mai precizat că titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991 este parțial nul absolut deoarece reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legii fondului funciar.
Prin sentința civilă 3773/27.12.2007, Judecătoria Răcaria admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților-reclamanți și, a respins capătul de cerere privind partajarea averii defunctei, pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins excepția lipsei de interes invocată de reclamanta-pârâtă, a admis capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 71209/11.08.1995 în sensul că în noul titlu care se va elibera să fie nominalizați -soție, -fiu și -fiu și a respins capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitore 584/29.07.1991.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâții și nu au legătură cu succesiunea defunctei, neavând calitate procesuală pasivă, că excepția lipsei de interes privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nu poate fi primită întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul, alături de pârâți, era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului rămas de pe urma defunctului iar cererea privind anularea certificatului de moștenitor nr.584/1991 este prescrisă în condițiile în care a fost prezent la dezbaterea succesiunii defunctului, actul juridic respectiv având semnificația unei veritabile convenții.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul-reclamant și reclamanta-pârâtă, considerând-o nelegală și netemeinică, susținându-se în esență că în mod eronat s-a reținut de către instanța fondului faptul că s-ar fi solicitat anularea certificatului de moștenitor, în realitate fiind vorba despre constatarea nulității absolute a acestuia, situație față de care această cerere este imprescriptibilă, că pârâtul-reclamant nu a urmat procedura privind reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că la momentul promovării acțiunii acesta nu justifica un drept.
Prin decizia civilă nr.296/11.07.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondate apelurile declarate, reținând în esență că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs, în termen legal, pârâtul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept nulitățile înscrise în art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, susținând în esență că instanța a reținut eronat că imobilul în litigiu ar fi fost dobândit în anul 1952, în realitate autorii săi au dobândit terenul în anul 1949 și în același an au edificat și construcția în litigiu, în timp ce trăiau în concubinaj.
Întrucât instituția nulității absolute are un regim deosebit de nulitatea relativă, în mod nelegal a apreciat instanța că s-ar fi prescris dreptul la acțiune; cauza nulității absolute este eroarea obstacol cu privire la masa succesorală, întrucât în realitate, de pe urma defunctului a rămas doar cota de din imobil și nu imobilul în întregime.
S- solicitat, pentru motivele arătate, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr. 1128 din 5 decembrie 2008, constatat că recursul este nefondat reținând în esență că recursul declarat de pârâtul-reclamant este o reiterare a motivelor de apel care au fost analizate corect de instanța de control judiciar, că sub un prim aspect se reține că instanța fondului, a cărei soluție a fost confirmată în apel, a apreciat corect, că cererea privind anularea certificatului de moștenitor nr.584/1991 s-a prescris, atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit că voința pârâtului ar fi fost viciată prin eroare, dol sau violență.
Astfel, certificatul de moștenitor eliberat la 29.07.1991 de notariatul de Stat,a făcut dovada componenței masei succesorale rămase de pe urma defunctului, decedat la 16.02.1991 precum și a moștenitorilor acestuia și a cotelor legale de moștenire.
Câtă vreme pârâtul nu a dovedit existența vreunui viciu al voinței acestuia care, eventual, să atragă nulitatea certificatului de moștenitor, instanțele au apreciat corect ca fiind prescris capătul de cerere privind anularea actului respectiv.
Invocarea de către recurent a "erorii obstacol" drept cauză a temeiului privind nulitatea certificatului de moștenitor, nu a putut fi primită întrucât în cauză nu s-a dovedit existența unei atare erori, definită în literatura de specialitate ca fiind varianta cea mai gravă a erorii, ce constă într-o falsă reprezentare fie a naturii juridice a actului juridic care se încheie, fie a identității fizice a obiectului actului juridic, și care, fiind atât de puternică, împiedică practic formarea acordului de voință.
Nefondată a fost considerată și susținerea recurentului cu referire la dobândirea de către autorii săi a terenului în anul 1949 și nu în anul 1952, așa cum au reținut instanțele.
Din actele dosarului a rezultat că mama pârâtului a încheiat căsătoria la data de 26.02.1950 (fila 21 dosar apel) și a decedat la 26.04.1951 (fila 26 verso dosar apel) iar casa, astfel cum rezultă din Registrul Agricol, a fost construită în anul 1952, astfel încât nu s-a putut reține, cota de din imobil ca aparținând mamei sale, așa cum a solicitat recurentul.
În speță nu s-a dovedit împrejurarea că anterior căsătoriei, mama recurentului ar fi conviețuit în relații de concubinaj cu, astfel că și din acest punct de vedere instanțele au procedat corect reținând ca fiind exactă mențiunea din certificatul de moștenitor în sensul că de pe urma defunctului a rămas doar cota de din casă, cealaltă J revenindu-i soției supraviețuitoare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, constând în aceea că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale și a omisiunii instanței de a se pronunța asupra motivului de recurs prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Contestatorul a susținut că dintr-o eroare materială instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei atacate că imobilul casă de locuit în litigiu a fost edificat în anul 1952 și nu în anul 1949, așa cum rezultă din registrul agricol, că de asemenea în mod greșit a considerat că nu s-ar fi dovedit faptul că anterior căsătoriei mama recurentului ar fi întreținut relații de concubinaj cu tatăl, aceste situații rezultând din registrul agricol la capitolul X intitulat,Construcții pe raza localității", unde la rubrica anul dării în folosință se menționează anul 1949,cât și din adeverințele nr. 2844/31 mai 2007 și nr. 9515/12 noiembrie 2008, cât și din depozițiile martorilor audiați care au confirmat relații de concubinaj ale mamei recurentului cu tatăl acestuia, care au arătat că recurentul contestatorul a fost conceput în anul 1949, deci în acea perioadă părinții săi întrețineau relații de concubinaj.
În dovedirea susținerilor sale contestatorul a depus la dosar o serie de acte, respectiv: copie de pe registrul agricol, adeverința 2841/2007 și de pe adeverința 9515/2008, ambele eliberate de Primăria, copii de pe declarațiile martorilor, de pe certificatul de căsătorie a lui cu, copia certificatului de naștere și ale buletinului de identitate ale contestatorului, copia actului de stare civilă ale defunctei - atât mama naturală cât și mama vitregă.
Examinând decizia atacată în raport de susținerile contestatorului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
În conformitate cu disp.art. 318 Cod pr.civilă hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ori când instanța respingând sau admițând recursul în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii.
Din textul de lege sus menționat cât și din întreaga practică judiciară a rezultat că articolul 318 Cod pr.civilă se referă la greșeli materiale și nu la greșeli de judecată, acestea din urmă fiind invocate de contestator. Acesta susține că urmare unei greșeli materiale instanța a reținut un alt an al construirii imobilului casă de locuit decât cel real rezultat din registrul agricol, din adeverințele emise Primăria și din depozițiile martorilor audiați care au fost toate depuse în copie la dosar, însă toate aceste acte se regăsesc și în dosarul de fond, apel și recurs, astfel că instanțele le-au avut în vedere și din ansamblul probator administrat au reținut anul construirii imobilul, în cauză nefiind vorba de o eroare materială în sensul disp.art.318 Cod pr.civilă.
A examina din nou toate susținerile formulate de contestator ar însemna să se reanalizeze motivele de recurs, ceea ce nu este permis.
Nici susținerea conform căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de casare prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă nu poate fi reținută, întrucât instanța a analizat toate criticile cu care a fost investită răspunzând la toate chiar dacă nu le-a făcut o încadrare a fiecăruia în textele de lege, cum de altfel nici contestatorul nu a încadrat fiecare critică în textul de lege corespunzător, indicând numai la final că își întemeiată recursul pe disp.art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Esențial este că instanța de recurs a răspuns tuturor susținerilor recurentului, astfel că sub toate aspectele invocate prezenta contestație în anulare este nefondată,și va fi respinsă ca atare, în cauză nefiind incidente prevederile art.318 Cod pr.civilă.
În ce privește cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimații și, urmează a se constata că deși la dosar există împuternicirea avocațială nu există însă chitanța care să facă dovada cuantumului onorariului de avocat, astfel că cererea formulată de intimați urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în B,-, -.1,.2,.74, sector 4, împotriva deciziei nr. 1128 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în comuna, județ D, domiciliat în B, Vaselor nr.44, -.1, sector 2, Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar, comuna, județ D și Comisia județeană D pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, cu sediul în Târgoviște, nr.1, județ
Respinge și cererea intimaților și privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
- - - - - -
Grefier,
Red.EM/BA
2 ex./18.02.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
