Anulare act. Decizia 1478/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1478
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de intervenienții și, reclamanții și, pârâții și SRL, împotriva deciziei civile nr. 85/A din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.XI. 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 85/16.03.2009 s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către intimata SC""SRL.
Au fost respinse apelurile declarate de apelanții-reclamanțișiși apelanții-interveniențișiîmpotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile 5678/28.11.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. - în contradictoriu cu intimatele-pârâteSC""- și SC""SRLca nefondate.
Au fost obligați apelanții să plătească în solidar suma de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC""- ( prin reducerea onorariului de avocat) și suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC""SRL ( prin reducerea onorariului de avocat).
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.5678/28.11.2007 Judecătoria Bacăua respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC""SRL B, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtelor SC""- și SC""SRL, a obligat reclamanta să plătească pârâtei SC"" suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Autorul reclamanților a avut in proprietate un imobil situat in Str. - la nr. 98 și 96, că prin SC 2316/1958 a fostului Tribunal popular al mun. B s-a dispus vânzarea la licitație a imobilului pentru neplata taxelor și impozitelor, trecând, prin Decizia 318/ 1982 in proprietatea statului.După 1989,prin certificatului de atestarea a proprietății seria - nr. 0888/1993 in favoarea SC - (actual SC - ) s-a constituit dreptul de proprietate și asupra terenului de 1343,51 mp teren situat in Str. - la nr. 96,ce a aparținut autorului reclamantei. Aceasta a vândut imobilul casă către SC SRL conform contractului nr.105/1993 iar terenul în suprafață de 1343,51mp prin contractul 25732/1994.Instanța reține ca Decizia de trecere in proprietatea statului a imobilului a fost anulată prin /2003 a Tribunalului Bacău rămasă irevocabilă iar cvc 105/1993 a fost constatat nul prin SC 68 /2006 rămasă irevocabilă. Nu același lucru a avut loc și cu certificatului de atestarea a proprietății seria - nr. 0888/1993, acțiunea in nulitate fiind respinsă prin SC 104/2004 a Curții de Apel rămasă irevocabilă prin DC 4462/2004 a ICCJ. În concluzie,se poate observa că actul inițial,de cumpărare e la stat a terenului in litigiu a rămas valabil,terenul fiind înstrăinat către SC SRL B care este actualul proprietar.
La ultimul termen s-a invocat de către pârâta SC SRL B mai multe excepții soluționate de instanță in ședință publică dar si autoritatea de lucru judecat față de /2004 a ICCJ. Instanța a apreciat că excepția invocată este neîntemeiată față de disp.art. 1201 cod civil întrucât nu există identitate de obiect intre cele doua cauze.
La solicitarea pârâților, reclamanții prin apărător au indicat drept temei de al acțiunii cauza ilicită a încheierii contractului și a fraudei la lege. Reclamanții precizează că se consideră proprietar asupra terenului,că dreptul de proprietate nu a ieșit din patrimoniul său,situație recunoscută de altfel in practica judiciară.Din ansamblul probator rezultă de altfel că terenul a fost preluat de stat fără titlu,Decizia de preluare fiind constatată nulă. Însă această situatei nu are relevanță decât pentru justificarea interesului formulării acțiunii ca și terț față de contract.
În analiza tuturor elementelor de drept ale cauzei trebuie să ne raportăm in mod obligatoriu și la prev. art. 45 din Legea 10/2001,ce reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv,(invocata de altfel si in acțiunea introductivă), care în al. 2 stipulează că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate de stat fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută cu excepția cazului in care actul a fost încheiat cu bună credință. Acest articol va fi analizat in strânsă legătură si cu clauza ilicită.Clauza ilicită presupune o conivență frauduloasă intre părți la încheierea contractului în vederea fraudării unor dispoziții legale. Or, nici anterior nici concomitent încheierii contractului nu s-a dovedit in cauză existența unei astfel de înțelegeri. B credință in dreptul civil se prezumă, sarcina dovedirii relei credințe incumbând reclamaților care nu au făcut dovezi in acest sens.
Față de cele expuse instanța a apreciat că in speță nu s-a făcut dovada cauzei ilicite urmând să respingă acțiunea ca nefondată.
In aceeași cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și - care au solicitat să li se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1321 mp situat în B, str.- nr.96-98 iar pârâta SC""SRL B să fie obligată să le lase terenul în deplină proprietate și liniștită posesie și să ridice construcțiile edificate pe acel teren.
Prin încheierea din 21.11.2007 cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă în principiu instanța reținând că intervenienții nu justifică interes în cauză.
Reclamanții și au declarat apel împotriva sentinței civile nr.5678/28.11.2007 pentru următoarele considerente:
- greșit s-a reținut că prin sentința civilă nr.2316/1958 s-a dispus vânzarea la licitație a imobilului pentru neplata taxelor și impozitelor trecând prin decizia 318/1982 în proprietatea statului deoarece s-a dovedit că nu s-a organizat licitație și conform deciziei nr.318/1982 imobilul s-a transferat în administrarea operativă directă a fostului de Mecanizare a Agriculturii
- este neîntemeiată concluzia instanței că prin respingerea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0888/1993 actul inițial de cumpărare de la stat a terenului în litigiu a rămas valabil întrucât prin constatarea nulității absolute a deciziei nr.318/1982 acesta a fost lipsită de orice efect, atât pentru viitor cât și pentru trecut;
- nu corespunde realității motivarea instanței că nu a existat nici anterior, nici concomitent încheierii contractului o conivență frauduloasă între părți la încheierea contractului în vederea fraudării unor dispoziții legale și că reclamanții nu au dovedit reaua credință;
- imobilul a fost scos la licitație deși erau norme imperative ca suprafețele cu destinație locativă folosite în alte scopuri să fie redate scopului pentru care au fost construite;
- la licitația din 11.01.1993 s-au încălcat norme imperative în sensul că nu a fost depusă lista activelor propuse a fi scoase la vânzare în primele 12 luni de la intrarea în vigoare a Legii 58/1991, nu s-a pus în discuția adunării generale a SC""- din 13.12.1993 că activul ce urma să fie scos la licitație are destinația de locuință iar înstrăinarea lui contravine dispozițiilor art.2 din Legea nr.58/1991;
- reaua credință și frauda contractanților este demonstrată și de faptul că singurul participant la licitație a fost atât ca persoană fizică dar și în calitate de reprezentant al SC""SRL, existând o înțelegere ca licitația să nu fie cunoscută și de alți participanți;
- greșit a respins ca tardiv capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare a terenului și radierea din cartea funciară fără a se pronunța asupra constatării nulității absolute a contractului de vânzare a terenului;
- fără nici o motivare s-a respins expertiza topocadastrală care avea ca obiectiv identificarea și determinarea suprafeței terenului preluat abuziv din proprietatea reclamanților.
Intervenienții și - au declarat apel împotriva încheierii prin care li s-a respins în principiu cererea de intervenție și împotriva sentinței civile nr.5678/28.11.2007 pentru următoarele motive:
- interesul lor în cauză era clar atâta vreme cât pârâta, proprietara terenului de la nr.96 a ocupat pe nedrept printr-o construcție ridicată ilegal și o suprafață de 178 mp din terenul proprietatea intervenienților de la nr.98.
- deși obiectul acțiunii principale îl constituie constatarea nulității absolute a unor acte, efectul retroactiv al admiterii acțiunii îl constituie reîntoarcerea terenului respectiv în patrimoniul reclamantei din acțiunea introductivă;
- cererea de intervenție ar fi trebuit să fie admisă cel puțin în principiu, mai ales că achitaseră deja taxa de timbru și existau suficiente date privind legătura dintre cele două cereri;
- instanța a motivat expeditiv și lacunar respingerea cererii de intervenție.
La termenul din 9.02.2009 intimata-pârâtă SC""SRL a invocat inadmisibilitatea acțiunii în raport de prevederile Legii nr.1/2009 pentru modificarea și completarea Legea 10/2001.
Prin încheierea din 15.12.2008 calea de atac a fost calificată ca fiind apelul.
In apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele:
Acțiunea în constatarea nulității absolute formulată de reclamanții și are ca obiect contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.25738/29.11.1994 și este întemeiată pe dispozițiile art.948, art.966 Cod civil, reclamanții invocând cauza ilicită și frauda la lege.
Motivând în considerente soluția de respingere a acțiunii ca nefondată prima instanță s-a raportat și la prevederile Legii 10/2001.Având în vedere dispozițiile acestui act normativ intimata-pârâtă SC"" SRL a invocat inadmisibilitatea acțiunii arătând în concluziile scrise că deși este de acord cu soluția dată, totuși, pentru aceleași argumente reținute de instanță acțiunea ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă. Această excepție nu poate fi primită deoarece inadmisibilitatea presupune lipsa accesului la calea în justiție pentru apărarea dreptului pretins, ori motivarea primei instanțe care a analizat pe fond acțiunea sub aspectul existenței motivelor de nulitate invocate de reclamanți nu justifică această concluzie. In concluzie, văzând și prevederile art.137 Cod procedură civilă, urmează a respinge excepția inadmisibilității.
Potrivit finalității care o definește sancțiunea nulității în privința actului juridic civil imperfect referea la condițiile contemporane constituirii sale.
In cererea de apel formulată de reclamanți s-au dezvoltat argumente decurgând din încălcarea prevederilor HG nr.634/1991 la vânzarea la licitație din 11.01.1993 și care nu pot constitui temei pentru analiza respectării condițiilor de valabilitate la încheierea contractului de vânzare- cumpărare nr.25738/1994 deoarece nu se referă la acest act ci la procesul verbal de adjudecare a licitației nr.31/11.01.1993 în baza căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.105/1993.
In ceea ce privește titlul de proprietate al vânzătorului, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr.-/0888/1993 și decizia nr.318/10.06.1982 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului B, ambele acte erau în ființă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.25738/29.11.1994. Referitor la aceste acte apelanții-reclamanți au invocat motive care se circumscriu principiului retroactivității efectelor nulității nu cauzelor de nulitate pe c are se întemeiază prezentul litigiu ( cauza ilicită și frauda la lege). De altfel doar decizia nr.318/10.06.1982 a fost anulată prin hotărâre judecătorească respectiv prin sentința civilă nr.224/22.12.2003 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Bacău nr.2/11.01.2005. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a făcut și el obiectul unei acțiuni în justiție și a fost menținut prin sentința civilă nr.104/17.02.2004 a Curții de Apel Bacău ( irevocabilă prin decizia nr.2962/10.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) în care s-a reținut că modalitatea în care terenul a intrat în patrimoniul - vânzătoarea din contractul nr.25738/29.11.1994, avea o puternică prezumție de legalitate.
Astfel cum rezultă din încheierea de la termenul din 21.11.2007 și din cererea aflată la fila 275 în dosarul primei instanțe reclamații au solicitat proba cu expertiza tehnică topo-cadastrală pentru a se identifica suprafața reală ocupată de pârâți și suprafața deținută de autorul lor.
Având în vedere că faptul probator precizat de reclamanți nu conduce la stabilirea situației de fapt care dovedește raportul juridic dedus judecății respectiv existența cauzei ilicite și fraudarea la lege, în mod corect prima instanță a respins cererea reclamanților privind efectuarea expertizei topocadastrale.
Cererea de chemare în judecată poate fi completată până la prima zi de înfățișare astfel cum prevăd dispozițiile art.132 alin.1 Cod procedură civilă.
Reclamanții au completat acțiunea cu două capete de cerere privind stabilirea situației anterioare și radierea din cartea funciară, cererea fiind formulată la ultimul termen de judecată, peste termenul prevăzut de art.132 alin.1 Cod procedură civilă și fără a avea consimțământul părților în acest sens.
In consecință soluția primei instanțe de a respinge această cerere ca fiind tardivă este legală.
Asupra încuviințării în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de și - instanța s-a pronunțat prin încheiere motivată, prezentând relevanță conținutul motivării și nu volumul acesteia.
Sediul materiei în privința procedurii de soluționare a cererii de intervenție îl constituie prevederile art.49-art.55 Cod procedură civilă din care nu rezultă că încuviințarea în principiu a cererii de intervenție s-ar întemeia pe considerente privind îndeplinirea obligației de timbrare.
Cererea de intervenție în interes propriu se formulează împotriva părților din raportul juridic inițial dedus judecății și reprezintă acea formă de participare la procesul civil a unui terț care urmărește să câștige pentru sine obiectul dedus judecății. Din cererea de intervenție formulată în interes propriu de către și - rezultă că aceste cerințe nu sunt îndreptățite.
Intervenienții au formulat pretenții dosar față de pârâta SC""SRL iar obiectul cererii de intervenție nu se referă la raportul juridic decurgând din contractul de vânzare nr. 25738/29.11.1994, intervenienții solicitând recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui teren învecinat cu cel care face obiectul acestui contract. Respingând în principiu cererea de intervenție în interes propriu prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.49 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de cele reținute, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, au fost respinse apelurile ca nefondate.
In temeiul art.274 Cod procedură civilă au fost obligati apelanții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către intimatele-pârâte, cuantumul acestor cheltuieli reprezentând onorariu avocat urmând a fi diminuat în baza art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Impotriva acestei decizii au promovat recurs apelanții - reclamanți și -, apelanții - intervenienți și -, intimatele - pârâte - și SC SRL, toate recursurile fiind declarate și motivate în termen și înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Recursul intimatei - pârâte
II. Recursul intimatei - pârâte SRL- ambele recursuri critică reducerea de către instanță a onorariului de avocat. S-a susținut,in esentă, că reducerea onorariului avocatului este desuetă, atâta timp cât nu există un tablou al onorariilor minimale. In plus,sustin recurentii, magistratul nu putea cuantifica munca avocatului.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor deciziei nr. 492/08.06.2006 a Curtii Constitutionale prin care s-a statuat faptul că dispozițiile art. 274 alin.3 din Codul d e procedură civilă- prin care judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat- nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție.
De asemenea, prin decizia nr. 401/14.07.2005 Curtea Constituțională a reținut ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuielile de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecinta insusirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
In sensul celor arătate, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuielile necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
In speță, ținând seama de criteriile la care se referă art. 274 alin.3 cod pr.civilă, respectiv valoarea pricinii și de munca depusă de avocat în fața instanței de apel - se rețin următoarele:
.- obiectul pricinii - l-a constituit constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 25738/1994 - respectiv a unei suprafețe de teren de 1343,51 mp;
- în ce privește al doilea criteriu prevăzut de același text, respectiv proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, se constată că elemente precum dificultatea sau noutatea litigiului nu sunt incidente în speță, atât timp cât obiectul l-a constituit constatarea nulității absolute a unui contract, cauză care frecvent se intalneste pe rolul instanțelor.
Față de aceste două criterii ale art. 274 alin.3 cod pr.civilă Curtea constată că în mod corect instanța de apel a procedat la reducerea onorariilor avocaților lui SRL B și
III. Recursul apelanților intimați și -- critică soluția instanței de apel, susținând că au fost interpretate eronat prevederile art. 49 cod pr.civilă. Invocă faptul că interesul lor este justificat de calitatea de proprietar a unei suprafețe de teren vecine cu cea în litigiu. Solicită instanței obligarea SRL B la respectarea dreptului lor de proprietate, urmând să-și ridice construcția edificată ilegal.
Recursul este nefondat.
Intervenție principală este conform art. 49 alin.2 cod pr.civilă aceea prin care terțul tinde să câștige pentru sine obiectul procesului. Ori, în speță obiectul procesului îl constituie suprafața de teren situată pe str. - la nr. 96, ori recurenții - intervenienți urmăresc recunoașterea unui drept de proprietate asupra unui teren vecin terenului în litigiu ( situat pe str. - la nr. 98) așa cum rezultă din cererea de intervenție aflată la dosarul de fond -filele 235 - 237. Nu este așadar îndeplinită cerința de admisibilitate prevăzută de art. 49 (2) cod pr.civilă, soluția instanței de apel apărând ca fiind corectă.
IV. Recursul apelanților - reclamanți și -critică soluția instanței de apel pentru următoarele considerente.:
- a fost reținută greșit situația de fapt:
- au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin.5 cod pr.civilă, nefiind administrată proba cu expertiza topocadastrală;
- au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea fiind nemotivată;
- s-a făcut o aplicare greșită a legii în sensul art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, studiind efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de dovezi ale părților, sub acest aspect hotărârea pronunțată răspunzănd exigentelor art. 6 din Motivul de recurs ce viza nemotivarea hotărârii de către instanța de apel va fi astfel înlăturat.
Recurenții au mai susținut - printre altele - că nu s-au respectat dispozițiile art. 129 cod pr.civilă privind rolul activ al instanței, fapt permis de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului. Critica nu poate fi primită, întrucât procesul civil, este, în regulă generale, un proces al interesului privat,iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil: al disponibilității și contradictorialității; obligația de a-și proba pretenții revenea apelanților - reclamanți în condițiile art. 1169 cod civil. Aceștia însă, contrar celor afirmate - referitor la necesitatea administrării unei expertize topo cadastrale au arătat - prin apărător - în fața instanței de apel - ( vezi încheierea din 12 ianuarie - fila 137 verso) că nu se mai impune a se discuta efectuarea unei noi expertize tehnice în cauză. Cum rolul activ al instanței presupune doar aflarea adevărului pricinii, instanța neputându-se substitui părții ce a beneficiat de asistență juridică a unui avocat, va fi înlăturat și acest motiv de recurs.
Critică vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 cod pr.civilă. Punctul 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor a fost abrogat.
Un alt motiv de recurs a vizat incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
In cauză, obiectul acțiunii l-a constituit constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 25738/29.11.1994.
Referitor la primul motiv de nulitate absolută invocat prin acțiunea reclamanților - frauda la lege - este de principiu, potrivit doctrinei și practicii, că actul săvârșit în vederea unei fraude nu poate produce efectul urmărit, fiind sancționat cu nulitatea absolută.
Se socotește fraudă la lege când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor.
In cauză, titlul vanzătorului ( așa cum se prevede în aliniatul 3 al contractului sus-menționat) l-a constituit certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 0888 seria 07 din 30.06.1993 transcris sub nr. 22583/1993 la notariatul de Stat B ( certificatul se află la fila 47 dosar fond ).
Actul sus-menționat a fost atacat în instanță, dar prin sentința civilă nr. 104/17.02.2004 a Curții de Apel Bacău și decizia civilă nr. 2962/10.05.2005 / aflate la filele 168 - 174 dosar fond ) - s-a stabilit în mod irevocabil - valabilitatea cestuia, motivând că " în mod legal - ( în prezent - ) primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate".
Nu se poate reține - cum susțin recurenții - caracterul fraudulos al contractului de vânzare - cumpărare atâta timp cât nu a fost încălcată nicio dispoziție legală, vânzătorul transmițând cumpărătorului dreptul de proprietate asupra unui teren care - așa cum s-a detaliat mai sus - era legal în patrimoniul său.
Așa încât, referirile recurentei la alte decizii civile ale diferitelor instanțe sau la pretinsa încălcare a unei proceduri de vânzare la licitație vor fi înlăturate ca fără relevanță juridică în cauză. Aceasta întrucât instanța ierarhic superioară - a stabilit în mod irevocabil - că bunul care a făcut obiectul contractului analizat în cauză intrat în mod valabil în patrimoniul vânzătorilor.
Au mai invocat recurenții ca motiv de nulitate absolută - cauza ilicită. Prevederile art. 966 Codul civil statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, iar art. 968 Cod Civil definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de lege, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
In speță însă, nu se regăseste această situatie. Recurenta - intimată - a încheiat un contract de vânzare-cumpărare asupra unui bun care la momentul realizării de voință al părților era în proprietatea sa.
Așadar cauza, componentă a voinței juridice care reflectă scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, nu este, în situația concretă, contrară bunelor moravuri, ordinii publice și nici prohibită de lege.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza disp.art. 312 cod pr.civilă, vor fi respinse ca nefondate toate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de către recurenții - intervenienții și domiciliați în B, str. - cel,. 4,.D,.19, jud. B, recurenții - reclamanții și domiciliați în ales la. Av. din B,-, jud. B, recurenții - pârâții cu sediul în com.,sat, jud. și SRL B cu sediul în B, str. -, nr. 96, jud. B toate îndreptate împotriva deciziei civile nr. 85/A din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.XI.2009.
Cu opinia separată a doamnei judecător - - care este în sensul admiterii recursului promovat de și și casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sentr.
Red.,
Red.
.ct/8 ex.
10.12.2009
CU OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTOR
Apreciez că, în speță, în temeiul art. 312 al.4 cod pr.civilă, se impunea admiterea recursului promovat de recurenții și -, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bacău pentru următoarele considerente:
Atât în argumentarea acțiunii, cât și a apelului, respectiv a recursului, recurenții - reclamanți au invocat constant drept motiv de nulitate a contractului de vânzare - cumpărare nr. 25738/1994, având ca obiect terenul aferent construcției, înstrăinate în anul 1993, cauza ilicită și frauda la lege făcând trimitere nu numai la procesul verbal de licitație din data de 11.01.1993, ci la întreaga procedură de desfășurare a licitației ce s-a derulat cu încălcarea unor dispoziții imperative aplicabile în materie.
Ori, în cauză, acest motiv de apel nu a fost analizat de către instanța de control judiciar, care a statuat că invocarea nulității contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut numai în raport de actul final al licitației, respectiv, procesul - verbal de adjudecare al licitației din data de 11.01.1993, considerent pentru care nu a mai analizat modalitatea de derulare a licitației și respectarea dispozițiilor imperative ale legii invocate de apelantă cu privire la aceasta.
Apreciez că, astfel cum a fost motivată acțiunea, respectiv, calea de atac a apelului, instanța precedentă, era obligată, în temeiul art. 129 alin.4, alin.5 cod pr.civilă, să pună în discuția părților și să analizeze dacă vânzarea la licitație a construcției ( în 1993) și implicit a terenului aferent ( în anul 1994) a avut loc cu respectarea dispozițiilor imperative invocate de recurenții - reclamanți ca fiind încălcate de recurenții - pârâți, cu atât mai mult, cu cât, contractul, obiect al prezentului litigiu, a fost încheiat în baza contractului de vânzare - cumpărare a construcției ( anulat prin hotărâre irevocabilă), încheiat, chiar în baza licitației a cărei nulitate se invocă.
analizarea acestui motiv de apel, explicit argumentat, respectiv încălcarea normelor imperative privind organizarea licitației pentru vânzarea celor două imobile ( construcții și ulterior, în baza primului contract, a terenului ), instanța de apel, în esență, nu a analizat tocmai fondul litigiului dedus judecății.
In același timp, apreciază că, neanalizarea, respectiv, neargumentarea acestui motiv de nulitate invocat de recurenții - reclamanți, contravine art. 6 din CEDO referitor la dreptul la un proces echitabil, în sensul jurisprudenței consacrate, conform căreia, partea are dreptul de a primi un răspuns explicit la toate împrejurările de fapt și de drept pe care le-a invocat în fața instanței, răspuns ce trebuie regăsit în motivarea, chiar și sumară a hotărârii.
Ori, în speță, apreciez că, în raport de susținerile recurenților - reclamanți, instanța de apel nu a dat un răspuns complet motivelor de nulitate invocate, în condițiile în care neregularitățile procedurii de licitație, astfel cum au fost indicate de aceștia, au produs efecte și asupra contractului de vânzare - cumpărare a terenului, obiect al litigiului de față.
In raport de soluția dată recursului promovat de reclamanți, respectiv casarea cu trimitere, se impune implicit admiterea și a celorlalte recursuri promovate în speță.
JUDECATOR,
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
