Anulare act. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.149
Ședința publică din data de: 12.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1368/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică intimații reclamanți, prin avocat cu împuternicire avocațială nr.53760/11.03.2009 la dosar, lipsind recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că intimatul reclamant nu a fost citat cu motivele de recurs. Totodată se arată că la data de 11.03.2009 apărătorul intimaților reclamanți depune la dosar o cerere de lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, atașat acestei cereri a depus concluzii scrise și împuternicire avocațială.
Reprezentantul intimaților reclamanți, învederează că a primit motivele de recurs și că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimaților reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că nu există nici un motiv de desființare a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1368/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 B, la data de 13.11.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea actului de donație autentificat sub nr. 7263/18.12.1964 de fostul notariat al Raionului, cu privire la cota indiviză de 1/2 din imobilul situat în B,-, sector 4, precum și nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. 1472/24.02.1967 de fostul Notariat de Stat al Raionului, cu privire la cota indiviză de 1/2 din același imobil.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că moștenitorii celor două foste proprietare ale imobilului ce a făcut obiectul contractelor de donație. Aceștia au mai arătat că imobilul, compus din teren în suprafață de 600 mp și trei construcții, a fost cumpărat de, în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6771/februarie/1937 și transcris sub nr. 3467/22.02.1937 de Tribunalul Ilfov.
Ca urmare a decesului lui, cota de 1/2 din imobil s-a transmis prin succesiune către soția acestuia, conform certificatului de moștenitor nr. 96/1960, iar în anul 1964, încheie actul de donație autentificat sub nr. 7263/18.12.1964 cu privire la cota de 1/2 din imobil. Ulterior, în anul 1967, nepoata acesteia, încheie cel de-al doilea act de donație, autentificat sub nr. 1472/24.02.1967, donând statului cota sa indiviză din imobil.
Reclamanții au mai arătat că ambele contracte de donație sunt lovite de nulitate pentru lipsa cauzei, întrucât donatoarele nu au avut niciodată intenția de a-l gratifica pe donatar, semnând actele pentru care au fost obligate și pentru a înlătura presiunile continue materiale și morale care se exercitau asupra lor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 801, 948, 967 cod civil și art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Prin sentința civilă nr. 1894/12.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 Baf ost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată, a fost admisă acțiunea și s-a constatat nulitatea ambelor contracte de donație, pentru lipsa cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin actul de donație autentificat sub nr. 7263/18.12.1964 de fostul Notariat de Stat al Raionului, în calitate de donatoare a donat Sfatului Popular al Raionului, cota indiviză de din dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în B,-, compus din teren în suprafață totală de 600 mp și construcții aflate pe acesta, donație acceptată prin decizia nr. 2447/23.07.1964 a Comitetului Executiv al.
Prin actul de donație autentificat sub nr. 1472/24.02.1967 de fostul Notariat de Stat al Raionului, în calitate de donatar a donat Sfatului Popular al Raionului, dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 50% asupra aceluiași imobilul situat în B,-, raion, compus din teren în suprafață totală de 600 mp și construcții aflate pe acesta, donație acceptată prin decizia nr. 2889/25.11.1966 a Sfatului Popular al Orașului
Donatoarele dețineau dreptul de proprietate astfel: dobândise cota de prin succesiune de la defunctul, conform certificatului de moștenitor nr. 96/1960, care la rândul său, îl dobândise tot prin moștenire, potrivit jurnalului nr. 4097/1939 de la defunctul, care îl deținea în temeiul actului de vânzare-cumpărare din 22.02.1937.
În ceea ce o privește pe donatoarea, instanța a reținut că aceasta a dobândit cota indiviză de din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, prin moștenire de la defunctul, conform aceluiași jurnalul nr. 4097/1939, anterior menționat.
Prima instanță a apreciat pe baza probatoriului administrat în cauză, că autoarele reclamanților nu au avut niciodată intenția de a gratifica, astfel încât, actelor juridice le lipsește elementul obiectiv al cauzei, respectiv scopul imediat -animus donandi.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal pârâtul Municipiul B, prin Primar General care a criticat soluția penru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1368A/24.10.2008, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că principalul motiv de apel a fost acela potrivit căruia în cazul actelor autentice, cum este cazul în speță, unde părțile și-au exprimat consimțământul în fața notarului, nu s-ar putea invoca ca motiv de nulitate absolută lipsa cauzei, întrucât notarul întreabă părțile dacă au înțeles conținutul actului și dacă cele exprimate în clauzele acestuia reprezintă voința lor.
Tribunalul a apreciat că, indiferent de forma în care este încheiat un act juridic, pentru a fi valabil încheiat, potrivit art. 948 Cod civil, trebuie îndeplinite mai multe condiții de validitate, și anume: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil exprimat, un obiect determinat și o cauză licită. Potrivit art. 948 pct. 4 și art. 966 Cod civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun efect, iar sancțiunea ce operează pentru lipsa sau nevalabilitatea cauzei unei convenții, este nulitatea absolută a acesteia.
Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act, iar aceasta împreună cu consimțământul formează voința juridică.
În dreptul civil român se admite că există două elemente ce compun cauza actului juridic, și anume scopul imediat (causa proxima) și scopul mediat (causa remota). Scopul imediat, numit și scopul obligației, este stabilit pe categorii de acte civile, iar în actele juridice cu titlul gratuit, cum este și cazul donațiilor de față, acest scop trebuie să constea în intenția de a gratifica (animus donandi), adică de a procura un avantaj în patrimoniul celeilalte părți fără a urmări un echivalent în schimb.
În ceea ce privește proba cauzei, pentru a lămuri aspectele invocate prin motivele de apel, s-a reținut că potrivit art. 967 Cod civil, convenția este valabilă, chiar în condițiile în care cauza nu este expresă, existența și validitatea cauzei, fiind prezumate până la proba contrarie.
Așadar, cel ce invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie să dovedească aceasta și, pe cale de consecință, să răstoarne prezumțiajuris tantumde existență și validitate a cauzei.
Tribunalul a reținut că în pricina dedusă judecății, autorii reclamanților nu au avut niciodată intenția de a gratifica statul român cu terenul proprietatea lor, astfel încât lipsește elementul obiectiv al cauzei actului juridic, respectiv scopul imediat, adicăanimus donandi.
S-a apreciat că în cauză, această dovadă a fost făcută prin depozițiile martorilor audiați la prima instanță, martori care au arătat că donațiile au fost făcute ca urmare a presiunilor pe care autoritățile le exercitau, constând în aceea că zona respectivă urma să intre în restructurare și în consecință, proprietarii își vor pierde proprietățile.
Instanța de apel a mai apreciat că prin toate aceste presiuni se urmărea formarea convingerii că hotărârea autorităților comuniste este implacabilă și că orice împotrivire ar fi inutilă, îndemnându-se astfel proprietarii vizați la o supunere resemnată - scop ce s-a și realizat de altfel, în condițiile în care mulți proprietari au fost nevoiți să-și doneze proprietățile în favoarea statului.
De asemenea, instanța a constatat că autorii reclamanților nu aveau niciun motiv întemeiat pentru a gratifica statul, micșorându-și propriul patrimoniu fără a urmări obținerea altui folos patrimonial în schimb, mai ales că era singurul imobil care se afla în proprietatea acestora.
Tribunalul a respins cererea de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, deși la dosar au fost depuse la mai multe chitanțe de plată a onorariului de avocat, în niciuna dintre ele nu este specificat că onorariul perceput a reprezentat contravaloarea activității avocațiale prestate în temeiul contractului de asistență juridică nr. -, contract în baza căruia a fost emisă împuternicirea prin care apărătorul a făcut dovada calității de reprezentant al intimaților în prezentul dosar.
În același timp, s-a observat că toate chitanțele depuse la dosar au fost eliberate ca urmare a încasării unor onorarii avocațiale pentru prestații de acest gen, conform unor contracte care nu au legătură cu dosarul cauzei, în speță neproducându-se dovezi în acest sens.
În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâtul Municipiul B prin primar General a promovat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că hotărârea recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat că în cauză, nu poate fi vorba de o cauză ilicită, falsă și imorală a donației.
Intenția de a gratifica reprezintă tocmai cauza acestui contract și aceasta, la momentul perfectării celor două contracte de donație a existat din partea autoarelor reclamanților, respectiv și, întrucât acestea sunt cele care au oferit spre donație statului R dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 4, compus din teren în suprafață de 600. și trei construcții.
În speță, a donat cota de din imobilul în litigiu statului la data de 18.12.1964, donația fiind autentificată sub nr. 7263/18.12.1964, iar cealaltă cotă de din imobil a fost donată de în anul 1967, prin actul de donație autentificat sub nr. 1472/24.02.1967, ambele oferte fiind acceptate de stat prin decizia nr. 2447/23.07.1964 a Comitetului Executiv al și respectiv, nr. 2889/25.11.1966 emise de Sfatul Popular al orașului
În consecință, actele de donație autentificate sub nr. 7263/18.12.1964 și nr. 1472/24.02.1967 au fost încheiate nu numai cu respectarea întocmai a legislației în vigoare la acel moment, respectiv a Decretului nr. 478/1954, dar și cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 813 Cod civil.
Recurentul pretinde că de însăși esența actului de donație este intenția de a gratifica, de a mări patrimoniul donatarului (Sfatului Popular al Raionului, în acest caz), fără a se urmări primirea unui echivalent.
În cauză nu s-au făcut dovezi în sensul că imobilul a fost donat cu încălcarea legii, iar ofertele de donație poartă semnăturile donatoarelor, așa încât, nu poate fi reținută afirmația reclamanților, în sensul că autoarele lor nu au avut intenția de a gratifica statul român.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare la motivele de recurs, depunând însă concluzii scrise.
În recurs nu s-au administrat alte înscrisuri.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, constatând dispozițiile legale aplicabile pricinii și examinând decizia recurată în baza criticilor formulate prin motivele de recurs, Curtea constată că nu se verifică ipoteza de nelegalitate invocată de recurent, respectiv, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a confirmat soluția judecătoriei reținând legalitatea și temeinicia sentinței care a constatat nulitatea contractelor de donație perfectate între autoarele intimaților recurenți și autoritatea administrativă a vremii, Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Raionlui, pentru lipsa cauzei, sancțiune de drept material prevăzută de art. 966 Cod civil.
Astfel, tribunalul în mod legal a statuat că cel ce invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei, trebuie să o dovedească, în demersul de răsturnare a prezumțiilor juris tantum de existență și valabilitate a cauzei actului juridic civil, prevăzute de art. 967 Cod civil, deci și a contractelor de donație, ceea ce în speță intimații reclamanță au realizat.
Intenția de a gratifica o anumită persoană reprezintă un element esențial al liberalitățiivivosce îmbracă forma actului juridic al donației. Cerință prevăzută pentru însăși validitatea actului (art. 948 pct. 4 Cod civil), această intenție se suprapune scopului imediat al încheierii contractului -causa proxima.
liberalității constând în existența acestui element de esența donației face ca manifestarea de voință a donatorului să fie analizată din această perspectivă, consimțământul și cauza concurând la realizarea voinței juridice.
Ca atare, exercitarea unor presiuni morale asupra donatoarelor de către stat prin autoritatea administrativă, echivalează cu însăși inexistența intenției de a gratifica, absența scopului imediat, absorbind viciul de consimțământ derivând din violență, iar sancțiunea în aceste condiții nu poate fi decât aceea a nulității absolute pentru inexistența cauzei, în aplicarea dispozițiilor art. 966 Cod civil, cum legal a stabilit și instanța de apel.
În speță, contrar susținerilor recurentului din motivele de recurs, a fost analizată doar lipsa cauzei contractelor de donație, iar nu cauza ilicită sau imorală a acestor acte juridice (motive distincte de nulitate absolută), astfel încât, acestea nu vor fi analizate în prezentul recurs, întrucât exced cadrului procesual, cu referire la cauza cererii de chemare în judecată.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și se va face aplicarea art. 274 cod procedură civilă pentru cheltuielile de judecată efectuate de intimați în recurs, conform dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurentul pârât MUNICIPIUL B prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 1368/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți șiMAREȘ.
Obligă recurentul la plata către intimați a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.
.red.
2 ex./24.04.2009
Jud. Apel Secția a V-a Civilă
,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Carmen
