Anulare act. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 16 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Adriana Andronic
GREFIER: -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.521 din 19 noiembrie 2007 Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-, în cauza având ca obiect anulare titlu proprietate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul asistat de av.; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
Av. depune la dosar împuternicirea avocațială.
Prezentându-se raportul, se apreciază că, în cauza aflată la primul termen, a fost satisfăcut timbrajul.
Tatăl contestatorului, aflat în sala de ședință la strigarea cauzei, învederează că are același nume cu contestatorul și că el a primit citația în locul fiului său. Fiul lui nu se află în țară; cunoscându-i adresa completă a acestuia din Italia, de unde solicită a fi citat.
Av., prezentând o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare, susține că recurentul-contestator se află în țară, având domiciliul în comuna/sat Jud. Nu are cereri de formulat.
Cum contestatorul a fost citat la adresa indicată de către acesta în cererea de contestația în anulare, se apreciază procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.
Interpelat, tatăl contestatorului menționează că nu are procură pentru a-l reprezenta pe acesta.
Nefiind formulate cereri și având în vedere că, atât timp cât tatăl contestatorului nu are procură și nici mandat de reprezentare, situație în care nu i se poate da cuvântul și nici nu pot fi avute în vedere nici alte susțineri ale acestuia, se constată cauza în stare de judecată, dându-se cuvântul intimatului.
Av. consideră, în mod evident, contestația în anulare ca fiind nefondată. De altfel, nu este nimic surprinzător, pentru că, contestatorul a reușit un an și J pe rolul curții de apel să blocheze judecarea recursului. Ar fi simplu și modest să firme că ar fi vorba de rea-credință sau că a făcut un abuz de drept, dar aceasta constituie o patologie comportamentală legat de procesul acestuia. Acest aspect, constituie cu totul altceva. Și actualmente, se poate constata că acest contestator se află la domiciliu. Urmează a se observa că această contestație nu este fondată întrucât nu s-au încălcat norme imperative astfel cum se pretinde de către contestator. Instanța era competentă să judece recursul. În încheierea de la termenul din 08.12.2006 nu s-a ridicat o asemenea problemă cu privire la necompetența instanței. Contestatorul s-a referit la o scrisoare, un memoriu de-al lui prin care solicitase suspendarea, și prin care, totodată se făcuse referire și la o excepție de neconstituționalitate. Respectivul memoriu fusese datat 07.12.2006.
Se pune în vedere intimatului să facă referiri la invocarea de către contestatorul a incidenței dispozițiilor art.317 ind.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora susține că instanța ar fi încălcat, cu prilejul judecării recursului, prevederile de la art.2 din textul menționat, referitoare la competența materială.
Av., în primul rând, susține a se avea în vedere faptul că, din încheierea de la termenul din 08.12.2006, nu rezultă că a fost ridicată o asemenea excepție de către contestator. Nu există nici o cosemnare în încheiere. Deci, în primul rând excepția nu a fost ridicată. În al doilea rând, competența materială a curții de apel era cea prevăzută de lege, adică curtea de apel trebuia să judece recursul într-o cauză privind nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat în baza Legii nr.18/1991. În consecință, cere să se respingă contestația în anulare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința civilă nr. 4702/21.04.2003, Judecătoria Iașia admis excepția autorității de lucru judecat.
A fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții -, Comisia Județeană I de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Comunală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 cod civil are la bază regula potrivit căreia, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre, deoarece doar așa se asigură administrarea uniformă a justiției.
În sensul art. 1201 Cod civil, identitatea de obiect nu presupune formularea lui în același fel, în ambele acțiuni, fiind suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul urmărit de reclamant este același în ambele cereri.
Din înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin decizia civilă nr. 1430/05.07.2000 a Curții de APEL IAȘI, s-a admis recursul declarat de -, pârâtul din prezenta cauză și s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4380/17.08.1993 emis de Comisia Județeană de fond funciar I, în favoarea numitei - pentru suprafața de 0,30 ha situată în intravilan, tarlaua 83, parcelele 486 și 487 și anularea titlului de proprietate nr. 4570/09.02.1994 emis de Comisia Județeană I în favoarea reclamantului pentru suprafața de 0,432 ha. situată în intravilan, tarlaua 853, parcela 486/1.
În baza acestei decizii a Curții de APEL IAȘI, definitivă și irevocabilă Comisia Județeană I de fond funciar a emis hotărârea nr. 94/23.03.2001, validându-se propunerile Comisiei locale astfel:
- s-a modificat anexa 3, poziția numitei - (sora defunctă a reclamantului ) prin înlăturarea suprafeței de 0,30 ha teren;
- s-a modificat anexa 2 la poziția reclamantului, prin radierea suprafeței de 0,0432 ha;
- s-a stabilit în favoarea pârâtului - dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,3432 ha teren situat în intravilanul comunei, județul
Împotriva acestei hotărâri a Comisiei Județene reclamantul a formulat plângere, ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 20.395/19.11.2001 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2765/06.06.2002 a Tribunalului Iași.
Instanța a constatat că, prin aceasta din urmă decizie, s-a admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul -, reținându-se că acestuia i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3.432. în baza deciziei nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI, neîndreptățirea reclamantului cu privire la suprafețele de teren ce au făcut obiectul acestei decizii intrând în puterea lucrului judecat.
Ori, prin titlul de proprietate contestat în prezenta cauză, nr. 5685/28.10.2002, pârâtului - i s-a reconstituit dreptul de proprietate tocmai pentru suprafața de 0,3 ha. și 0,432 ha. situate în intravilanul comunei, tarlaua 83, parcelele 486, 487 și 481/1, la care dispozitivul deciziei nr. 1430/05.07.2000 a Curții de APEL IAȘI face referire expresă.
Cauza fiind faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al dreptului pretins și justificarea obiectului cerut, instanța constată că procesele purtate de părți, nu au cauze diferite pentru că în ambele procesele părțile au invocat ca temei legal pretins a le justifica dreptul, dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Deoarece interdicția judecării unui nou proces datorită autorității de lucru judecat operează și atunci când raportul dedus noii judecăți este explicit și chiar implicit cuprins în cel anterior, în cauză există și identitate de obiect.
În consecință, acțiunea formulată de reclamantul a fost respinsă în considerarea principiului că autoritatea de lucru judecat împiedică nu numai judecarea unui nou proces, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, în aceeași calitate dar și contrazicerile între două hotărâri în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată în alt proces.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 113 din 11.02.2005, a admis apelul declarat de, a anulat sentința Judecătoriei și, evocând fondul, a respins acțiunea civilă promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții -, Comisia Județeană I de Fond Funciar și Comisia Comunală de Fond Funciar.
A fost obligat apelantul să plătească intimatului - suma de 2.000.000 lei,cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 1430/05.07.2000, Curtea de APEL IAȘI ca urmare a admiterii recursului declarat de - a admis în parte acțiunea civilă formulată de acesta, - și - în contradictoriu cu pârâții -, și Comisia Județeană I de fond funciar.
S-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4570/09.02.2004 emis pe numele pârâtului pentru suprafața de 0,0432 ha teren situată în intravilanul comunei, T-83, parcela 486/1.
Cu putere de lucru judecat s-a reținut că pârâtul nu a fost membru cooperator, iar locuința și anexele gospodărești proprietatea pârâtului depășesc cei 250. atribuiți în folosință.
În aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 Curtea de APEL IAȘIa reținut că suprafața de teren aferentă locuinței și anexelor gospodărești ce permite folosința normală a acestora este de 0,0568 ha.
Ca atare, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4570/1994 pentru suprafața de 0,0432 ha. (1.000. - 568 = 432.).
Această suprafață de teren de 569. a fost identificată în schița anexă la raportul de expertiză ing. consultant, fiind delimitată de pct. ABCD.
Concluzionează expertul consultant că terenul dobândit de - în baza deciziei civile nr. 1430/2000 nu se suprapune cu terenul dobândit de în baza aceleiași decizii civile, deoarece hotarul corect dintre cele două proprietăți, este aliniamentul A,B,
Deoarece apelantul nu și-a retras gardul din poziția 3-E în poziția A B se creează impresia că există o suprapunere de terenuri în zona A, B, E, 3, 4 unde sunt amplasate o parte din construcțiile cu caracter provizoriu (, WC, anexă și garaj) ridicate de pe terenul proprietatea -.
În baza deciziei civile nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘIa fost emisă la data de 23.03.2001 de către Comisia Județeană I de fond funciar hotărârea nr. 94. prin aceasta s-a stabilit în favoarea pârâtului - dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,3432 ha teren situată în intravilanul comunei. Totodată, a fost modificată anexa 2b poziția reclamantului prin radierea suprafeței de 0,0432 ha.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere și -, plângere înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 9953/2001.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată prin sentința civilă nr. 20.395/19.11.2001.
Ca urmare a recursului formulat, Tribunalul Iașis -a pronunțat prin decizia civilă nr. 2765/06.06.2002 în sensul admiterii recursului formulat de -, modificării în parte a sentinței recurate și admiterii cererii de intervenție.
Recursul formulat de - a fost respins.
S-a menținut dispoziția privind respingerea acțiunii reclamanților - și.
Tribunalul Iașia reținut că neîndreptățirea reclamantului la suprafața de teren ce a făcut obiectul deciziei Curții de APEL IAȘIa intrat în puterea lucrului judecat.
Ulterior, la data de 28.10.2002 a fost eliberat pe numele - titlul de proprietate nr. 5685 prin care i s-a reconstituit dreptul și cu privire la suprafața de teren în litigiu de 432. situată în T-83, parcela 486/1.
Autoritatea de lucru judecat invocată în speță este un principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată.
Autoritatea de lucru judecat pune capăt irevocabil oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.
Din punct de vedere procesual însă autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții: una de excepție și alta de prezumție.
Relativ la funcția ei de excepție în mod greșit instanța de fond a reținut că aceasta operează în cauză.
Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem.
Ea impune condiția identității de acțiuni care potrivit legii reclamă același obiect, aceeași cază și aceleași părți.
În limitele investirii instanței prin cererea de apel este îndeplinită doar condiția identității de cauză.
Raportat atât la decizia civilă nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI, cât și la decizia civilă nr. 2765/2002 a Tribunalului Iași nu se poate reține că există identitate de obiect și de părți.
În consecință, excepția autorității de lucru judecat a fost în mod nelegal admisă de Judecătoria Iași.
Însă, în speță, autoritatea de lucru judecat îndeplinește funcția sa de prezumție.
Prezumția autorității de lucru judecat are la bază regula că o constatare (nu neapărat în sens de soluție, privind raporturile litigioase dintre părți) făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, res judicata pro veritate habetur.
Prezumția autorității de lucru judecat reclama diversitatea de acțiuni și identitate de chestiuni.
În speță, cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit că suprafața de teren strict necesară pârâtului aferentă construcțiilor este de 0,0568 ha. Totodată, hotărârea nr. 94/2000 a Comisiei Județene I de fond funciar este conformă deciziei Curții de APEL IAȘI.
Așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert consultant, terenul dobândit de - în baza deciziei civile nr. 1430/2000 nu se suprapune cu terenul dobândit de în baza aceleiași decizii.
Recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 113 din 11 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins prin decizia civilă nr. 521 din 19 noiembrie 2007 a Curții de APEL IAȘI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat următoarele:
Prioritar, instanța de recurs, urmează a examina criticile formulate de intimatul - și care vizează nemotivarea recursului în concordanță cu prevederile legale, ceea ce ar determina nulitatea recursului declarat de, cu consecința neanalizării susținerilor acestuia.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit dispoziției înscrise în art. 302 ind. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alineatul 2, care e referă la motivele de ordine publică, iar, potrivit alineatului 3, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În prezenta cauză, recurentul, prin cererea de recurs, a indicat motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 7, 8, 9 și 10 Cod procedură civilă și a procedat la dezvoltarea lor formulând critici concrete pentru fiecare motiv în parte, cu excepția motivului prevăzut de art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă.
Cu privire la acest motiv, instanța de recurs constată că recurentul a enunțat, la modul general, punctul 8, care se referă la posibilitatea modificării unei hotărâri atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pentru a dezvolta critici de natură a fi încadrate în acest text, recurentul trebuia să precizeze în ce fel instanțele au procedat la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și modul în care au schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Atât timp cât recurentul nu a făcut asemenea precizări, Curtea reține că motivul prevăzut de art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă nu a fost dezvoltat în concordanță cu prevederile art. 302 ind. 1 lit. c, împrejurare față de care este în imposibilitate de a-l analiza.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 10 Cod procedură civilă a fost abrogat prin nr.OUG 138/2000 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609/14.07.2005.
Având în vedere că abrogarea acestui text a intervenit după pronunțarea deciziei atacate și după declararea recursului de către, motivul de recurs este câștigat cauzei urmând a fi analizat de către instanța de recurs.
Față de cele expuse, urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile formulate de intimatul - cu privire la nemotivarea recursului.
Însă, Curtea constată că nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 7, 9 și 10 Cod procedură civilă, ce au fost dezvoltate pe larg de recurentul nu sunt incidente în speță.
Curtea reține că motivarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel este clară, precisă și răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, conducând în mod logic la soluția din dispozitiv.
Ambele instanțe au motivat, în detaliu, incidența puterii de lucru judecat în cauza dedusă prezentei judecăți, instanța de recurs urmând să substituie motivarea tribunalului doar sub aspectul constatării existenței și a identității de obiect și de părți între pricinile la care au făcut referire judecătoria și tribunalul, ceea ce face operantă excepția autorității de lucru judecat, așa cum a reținut și instanța de fond.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1430 din 05.07.2000, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul declarat de - și a dispus anularea parțială a titlurilor de proprietate nr. 4380/17.08.1993 emis în beneficiul numitei - pentru suprafața de 3.000. situată în intravilanul comunei, în T-83, parcelele 486 și 487 și respectiv, nr. 4570/09.02.1994 emis în beneficiul pârâtului pentru suprafața de 432. teren, amplasată în tarlaua 853, parcela 486/1 din intravilanul aceleiași comisii.
În baza acestei hotărâri irevocabile, Comisia Județeană I de fond funciar a emis hotărârea nr. 94/23.03.2001 (fila 23 dosar fond) prin care a validat propunerile Comisiei Locale de fond funciar, propuneri care vizau:
- modificarea anexei 3, poziția numitei -, prin înlăturarea suprafeței de 3.000. teren;
- modificarea anexei 2b, poziția recurentului, prin radierea suprafeței de 432.;
- stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.432. teren, situată în intravilanul comunei în beneficiul intimatului -.
Ulterior, Comisia Județeană, în temeiul deciziei civile nr. 1430/05.07.2000 a Curții de APEL IAȘI și a propriei hotărâri nr. 94/23.03.2001 a procedat la emiterea titlului de proprietate nr. 5685/28.10.2002, în beneficiul intimatului -, pentru suprafața de 3.432. teren, situată în intravilanul aceleiași localități.
Din cuprinsul titlului de proprietate rezultă că suprafața de 3.432. teren atribuită intimatului este amplasată în tarlaua 83, parcelele 486, 487 și 486/1, adică în tarlaua și parcelele pentru care s-au anulat cele două titluri de proprietate emise pe numele recurentului și al numitei - prin decizia civilă nr. 1430/2000.
Curtea mai reține că și - au promovat o acțiune pentru anularea hotărârii Comisiei Județene I de fond funciar nr. 94/23.03.2001 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul intimatului - pentru suprafața de 3.432 ha teren, însă demersul lor judiciar a fost respins în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 2765/06.06.2002 a Tribunalului Iași (filele 41-43 dosar fond).
Este adevărat că art. 1201 Cod civil condiționează lucrul judecat de identitatea celor trei elemente esențiale: de persoane, de obiect și de cauză.
În ceea ce privește identitatea de persoane, textul folosește expresia "aceleași părți în aceeași calitate", ceea ce înseamnă că se referă la calitatea lor juridică, adică după cum au stat în proces în nume personal sau pentru altul.
Cu privire la acest element al lucrului judecat, în practica judiciară s-a statuat, în mod constant, că puterea lucrului judecat există indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc cu rolurile schimbare, fostul reclamant devenind pârât.
Astfel, în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI, - a avut calitatea de reclamant, iar pe aceea de pârât, în timp ce în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 2765/2002 a Tribunalului Iași reclamant a fost și - a fost intervenient în interes propriu, în prezenta cauză, calitatea de reclamant a revenit recurentului, iar cea de pârât intimatului -.
Curtea constată că, în cele trei litigii, părțile au stat în procese în nume personal schimbându-și doar rolurile, astfel că identitatea de persoane, cerută de art. 1201 Cod civil, este întrunită.
În ceea ce privește obiectul, adică însăși pretenția formulată prin cerere - dreptul asupra unui bun determinat, Curtea reține că acesta a fost același în toate cele trei litigii.
Astfel, pentru ca să existe identitate de obiect între două sau mai multe acțiuni este suficient ca, din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același ca în primul proces.
În determinarea obiectului trebuie să se aibă în vedere că acesta cuprinde și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material.
Raportat la cele expuse, Curtea constată că atât în procesul finalizat prin deciziile nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI și nr. 2765/2002 a Tribunalului Iași, cât și în prezenta cauză și - și-au disputat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.432. situat în intravilanul comunei, în T-83, parcelele 486, 487 și 486/1, chiar dacă în primele două procese s-a solicitat anularea titlurilor de proprietate emise în beneficiul lui și - și respectiv, anularea hotărârii Comisiei Județene I de fond funciar emise în favoarea lui -, iar în prezenta cauză se cere anularea titlului de proprietate emis pe numele intimatului -.
Toate cele trei acte juridice consfințeau dreptul de proprietate asupra terenului mai sus menționat, iar prin atacarea lor s-a urmărit aceeași finalitate, respectiv recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului litigios, esențial fiind să nu se ajungă la hotărâri contradictorii în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărâri ulterioare.
În ceea ce privește identitatea de cauză, tribunalul a constatat că această cerință este îndeplinită, iar recurentul a achiesat la hotărârea pronunțată sub acest aspect necriticând-o prin motivele de recurs formulate.
În consecință, Curtea reține că pentru a se asigura stabilitatea raporturilor sociale, hotărârile judecătorești care au pus capăt litigiilor anterioare (deciziile civile nr. 1430/2000 și nr. 2765/2002), după dezbateri contradictorii și cu respectarea procedurii probatorii menite să determine în mod corect adevăratele relații dintre părți, se bucură de prezumția absolută de adevăr, astfel că recurentul nu mai poate pune în discuție dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.432. din T 83, parcelele 486, 487 și 486/1 în prezenta cauză.
Susținerea recurentului referitoare la faptul că titlul de proprietate nr. 5244 din 16.09.1996 nu a fost atacat și nici anulat, astfel că ar exista două titluri de proprietate pentru aceeași suprafață de teren urmează a fi înlăturată, deoarece terenul înscris în acest titlu are un cu totul alt amplasament decât terenul din litigiul dedus prezentei judecăți și care a fost înscris în titlurile de proprietate anulate parțial prin decizia civilă nr. 1430/2000 a Curții de APEL IAȘI.
Procesul-verbal nr. 2736/30.09.2002 are ca obiect punerea în posesie a intimatului - asupra terenului înscris în titlul de proprietate și este întocmit în concordanță cu hotărârile judecătorești irevocabile.
Critica referitoare la omisiunea instanțelor de a se pronunța asupra apărărilor și probelor administrate de recurent, inclusiv a expertizei topometrice efectuate de expert tehnic nu este întemeiată, deoarece apărările și dovezile invocate nu erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii atât timp cât ele vizau fondul litigiului, iar instanțele au reținut existența autorității de lucru judecat, ceea ce a făcut inutilă cercetarea în fond a cauzei.
Față de cele ce preced și raportat la substituirea motivării deciziei instanței de apel prin prezenta hotărâre sub aspectul constatării existenței celor trei elemente esențiale ale puterii de lucru judecat, Curtea constată neoperante în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 7,9 și 10 Cod procedură civil, urmând a respinge recursul declarat de reclamantul și a menține decizia recurată, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul, care a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 317 ind. 2 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța de recurs ar fi încălcat cu prilejul judecării recursului prevederile art. 2 din textul menționat, referitoare la competența materială.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele invocate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare, comună și nesuspensivă de executare îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură.
Potrivit art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare dacă acest motiv nu putut fi invocat pe calea apelului sau recursului când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Necompetența materială, chiar reală, nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac deoarece contestatorul avea posibilitatea să invoce excepția în calea ordinară de atac promovată în cauză (respectiv în recurs) pe care însă nu folosit-o astfel încât contestația în anulare nu poate fi admisă.
Mai mult decât atât, este adevărat că potrivit art. 5 (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se prevede că "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare, în primă instanță sunt supuse numai recursului". Aceste dispozițiile legale au intrat însă în vigoare la data de 22 iulie 2005, data publicării în Monitorul Oficial nr. 653/2005, ori sentința civilă nr. 4702 a fost pronunțată de Judecătoria Iași la data de 21 aprilie 2003, când pentru litigiile funciare erau prevăzute trei căi de atac, Curtea de Apel fiind instanța care soluționa recursul.
În consecință, date fiind considerentele expuse, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de și va menține, ca temeinică și legală, decizia civilă nr. 521 din 19 noiembrie 2007 a Curții de APEL IAȘI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 521 din 19.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.01.2008
Curtea de APEL IAȘI
Jud.
Jud.
Jud. - -
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Protea, Adriana Andronic
