Anulare act. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 29.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii u și împotriva deciziei civile nr. 752/30.06.3009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul asistat de domnul avocat, care se prezintă și în reprezentarea contestatoarei lipsă; pentru intimatul, se prezintă domnul avocat, lipsă fiind intimata - SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost formulată în termen legal și este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul contestatorilor depune la dosar titlul de proprietate nr.133.569 și concluzii scrise.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului, pentru motivele arătate în concluziile scrise, pe care le susține și oral în fața instanței. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației în anulare, pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le reiterează, pe scurt, instanței. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar factura proforma nr. 102, în valoare de 2380 lei.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 121/19.03.2009 dată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a luat act de renunțarea de către reclamantul la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 6241/30.11.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 5523/2005.
Împotriva încheierii au declarat recurs pârâții u și.
Prin decizia civilă nr. 752/30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, recursul declarat a fost respins ca nefondat.
Decizia a fost atacată pe calea prezentei contestații în anulare de pârâți, care au solicitat anularea ei și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
În motivare au invocat împrejurarea că soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, deși tribunalul a luat act de renunțarea de către reclamant la apelul declarat, instanța de control judiciar a respins recursul făcând referire și la o altă instituție, respectiv la cea a retragerii apelului, nu doar la renunțarea la judecata căii de atac promovate.
În consecință, a fost confundat obiectul recursului, situație ce echivalează cu o
greșeală materială.
Au mai invocat că, deși pe calea recursului au învederat că obiectul pricinii îl constituie un partaj judiciar, procesul fiind pe rolul instanțelor de peste 4 ani, astfel că renunțarea la judecată nu poate fi primită, instanța de recurs a omis parcursul procesului, natura cauzei, dubla calitate a părților, decizia de casare din 24.11.2008 și examinarea acestui motiv de recurs.
Un alt motiv de recurs neexaminat este expunerea dispozițiilor art.267 Cod procedură civilă referitoare la renunțarea la calea de atac a apelului și la termenul în care se poate renunța și referirile la renunțarea la drept și la judecată, instanța referindu-se la retragerea căii de atac a apelului, fără ca acest aspect să fie pus în discuție, cu încălcarea dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă și a jurisprudenței CEDO.
În fine, au arătat argumentele care le justifică interesul în continuarea judecății.
În drept, au invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, art.6 al. 1 din Convenție.
Legali citați, intimații nu au formulat întâmpinări în condițiile art.320 al. 2 Cod procedură civilă.
Examinând contestația prin prisma criticilor formulate, văzând și conținutul deciziei a cărei anulare se cere, instanța reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care partea interesată urmărește ca instanța care a pronunțat o hotărâre să o anuleze și să procedeze la rejudecarea pricinii.
Dată fiind natura acestei căi de atac, situațiile în care hotărârea poate fi anulată nu pot fi extinse la alte cazuri decât cele limitativ și expres prevăzute de lege.
aceste considerente în cauza dedusă judecății, instanța găsește prezenta contestație ca nefiind întemeiată și o va respinge ca atare.
Astfel, contestatorii au invocat greșeala materială ca temei al cererii formulate.
În sensul art.318 Cod procedură civilă, greșeala materială vizează aspecte formale ale judecării și nu afirmate greșeli de interpretare sau aplicare a dispozițiilor legale.
Or, în cauza de față, instanța de recurs a respins recursul pârâților ca urmare a distincției făcute între renunțarea la cererea de chemare în judecată și renunțarea la judecarea căii de atac a apelului și a aprecierii că în cauză sunt aplicabile regulile ce guvernează aceasta din urmă.
În consecință, condițiile cerute pentru incidența dispozițiilor art. 318 teza I Cod procedură civilă nu sunt întrunite în cauză.
Au mai invocat contestatorii neexaminarea tuturor motivelor invocate pe calea recursului declarat împotriva încheierii date de tribunal.
Din raportarea motivelor de recurs la considerentele deciziei a cărei anulare se cere, instanța reține că aceste susțineri nu sunt întemeiate.
Astfel, pe calea recursului, pârâții au făcut referiri la distincția între renunțarea la apel și renunțarea la judecată cu trimitere la normele legale incidente, inclusiv prin prisma existenței/neexistenței acordului la renunțare.
După cum s-a reținut mai sus, respingând recursul, instanța s-a referit atât la renunțarea la cererea de chemare în judecată, cât și la renunțarea la calea de atac pe care a asimilat-o achiesării la hotărârea atacată și a argumentat concluzia la care ajuns, respectiv cea potrivit cu care, în cauză, apelantul și-a retras apelul, renunțând la judecata acestuia.
Dată fiind această concluzie, afirmata nereferire la obiectul pricinii (partaj) este lipsită de relevanță prin prisma dispozițiilor art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.
Susținerile contestatorilor cu privire la dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, la dispozițiile art.6 al. 1 din Convenție și la practica CEDO, precum și la justificarea interesului continuării judecării nu se constituie în motivele expres prevăzute de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, ci sunt critici ce s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, norme ce reglementează recursul și nu contestația în anulare.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii U și împotriva deciziei civile nr. 752/30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - și - SRL.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga contestatorii la plata către intimatul - a sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii U și împotriva deciziei civile nr. 752/30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - și - SRL.
Obligă contestatorii la plata către intimatul - a sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 15.01.2010
Tehnored. - 21.01.2010; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad
Judecători:,
Instanță de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
