Anulare act. Decizia 154/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 154/
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuenta împotriva deciziei civile nr. 434/R/5 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, în dosarul civil nr.435/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 februarie 2010.
CURTEA
Constată că prin cererea de revizuire înregistrată la această instanță sub nr-, a solicitat revizuirea deciziei nr. 434/5octombrie 2006 Curții de APEL BRAȘOV în temeiul art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire se arată că potrivit sentinței penale nr. 50/23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, secția penală, s-a dispus desființarea parțială a contractului de credit nr. 353/4.06.2003 dintre BCR și SC de SRL, desființarea contractului de garanție imobiliară nr. 353/2 din 4.06.2003 încheiat între BCR și revizuientă.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursurilor conform ÎCCJ - secția penală din 8.12.2009.
Deși în considerentele deciziei nr. 434/R/2006 se invocă faptul că procedura înscrierii falsului era obligatorie fiindcă proba expertizei criminalistice și biletul de ieșire din spital nu sunt concludente față de o realitate incontestabilă că în fața unui notar i s-a falsificat semnătura, instanța de recurs trebuia să interpreteze și să aplice în mod corect prevederile art. 184 fiindcă în lipsa indicării autorului falsului, instanța de recurs putea să treacă la procedura înscrierii în fals, care constituie un incident procedural ce putea fi cercetat de instanța civilă și nu un mijloc de probă.
Examinând motivele cererii de revizuire în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:
Potrivit prevederilor înscrise în art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută, între altele, dacă a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Prin înscris fals declarat în cursul sau în urma judecății, în sensul textului citat trebuie să se înțeleagă atât înscrisul reținut ca fals odată cu stabilirea unei infracțiuni, cât și acela al cărui conținut sau semnătură nu corespund realității, chiar și atunci când prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune.
În speță, falsul contractului de garanție imobiliară a fost stabilit în cadrul procesului penal, în cadrul căruia a fost constatată infracțiunea de fals intelectual a notarului care a autentificat înscrisul.
Prin sentința penală nr. 50/2009 rămasă definitivă prin respingerea recursurilor conform deciziei ÎCCJ, secția penală, s-a dispus desființarea parțială a contractului de credit nr. 353/4.06.2003 și desființarea totală a contractului de garanție imobiliară nr. 353/2/4.06.2003 în care revizuienta avea calitatea de girant ipotecar.
În considerentele deciziei sentinței penale se reține că notarul public prin încheierea de autentificare, a atestat că revizuienta s-ar fi prezentat în fața sa, iar după citirea actului ar fi consimțit la autentificarea înscrisului și ar fi semnat toate exemplarele, împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece elementele de probă asupra cărora s-a făcut o amplă analiză au demonstrat că semnătura contractului de garanție nu-i aparține revizuientei, motiv pentru care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 alin. 1 Cod penal.
Întrucât înscrisurile autentice care au stat la baza pronunțării unei soluții au fost declarate false și ca atare desființate în urma judecății procesului penal se constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă
Față de aceste considerente, cererea de revizuire va fi admisă, iar decizia civilă nr. 434/5 octombrie 2006 a Curții de Apel schimbată în parte în sensul respingerii recursului declarat de BCR SA.
Rejudecând recursul Băncii Comerciale prin prisma criticilor formulate, se constată că în speță s-a dovedit atât prin sentința penală menționată mai sus, cât și prin mijloacele de probă administrate de instanța civilă că semnătura de pe înscrisul autentic nu aparține reclamantei, fiind autentificat prin fraudă, fiindcă s-a consemnat în încheierea de autentificare în fals că părțile s-au prezentat în fața notarului și au semnat actul după citirea acestuia.
Soluția de constatare a nulității parțiale a contractului de credit în ceea ce privește clauza referitoare la garantarea împrumutului cu ipotecă este întemeiată față de lipsa consimțământului garantei, prin falsificarea semnăturii acesteia.
Lipsa consimțământului unui soț la constituirea dreptului real de garanție imobiliară are efect și asupra mențiunilor referitoare la dreptul de ipotecă și a contractului de cauțiune.
Referitor la recursul intervenienților, soluția instanței de apel este legală. Eroarea invocată de aceștia cu privire la existența unor alți garanți ai creditului garantat nu poate atrage nulitatea contractului lor de garanție întrucât eroarea obstacol poartă fie asupra naturii actului ce se încheie fie asupra identității obiectului. Ori în cauză nu au fost dovedite condițiile care se circumscriu dispozițiilor art. 953-954 Cod civil, eroarea invocată de intervenienți nefiind un viciu de consimțământ. Din conținutul contractului de garanție imobiliară rezultă că intervenienții au garantat întregul credit cu bunul lor imobil, fără dreptul de a putea invoca beneficiul de diviziune, discuțiune și de opoziție.
Față de considerentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,instanța va respinge recursul A și recursul intervenienților și menținând decizia civilă nr. 29/2006 a Tribunalului Covasna ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr. 434/5 octombrie 2006 Curții de APEL BRAȘOV pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Banca Comercială Română împotriva deciziei civile nr. 29/28 martie 2006 Tribunalului Covasna pe care o menține.
Menține dispoziția din decizia atacată cu privire la respingerea recursului declarat de intervenienții și.
Obligă pârâții Banca Comercială Română și de SRL să plătească revizuientei suma de 2980 lei reprezentând cheltuieli de judecată în revizuire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 1.03.2010
Tehnored AG 6.03.2010/9 ex
Jud /DM /
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu
