Anulare act. Decizia 1542/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(55/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1542
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă - SRL, împotriva deciziei civile nr. 1179 din 07.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - anulare act - nulitate decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - reclamantă - SRL, prin reprezentant care depune la dosar delegație și intimatul - pârât prin avocat cu împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București (fila 18), lipsind intimatul - pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenta - reclamantă prin reprezentant depune la dosar declarația de renunțare la dreptul dedus judecății autentificată sub nr. 1093/27.10.2009, declarația de renunțare la judecată și la dreptul dedus judecății autentificată sub nr. 1096/27.10.2009 și declarația autentificată sub nr. 1107/27.10.2009 de către, din care rezultă că renunță la dreptul dedus judecății.
Instanța cerere reprezentantului recurentei - reclamante să precizeze dacă prin declarațiile depuse la dosar înțelege să renunțe la drept sau la judecată.
Recurenta - reclamantă prin reprezentantul legal învederează Curții că înțelege să renunțe la dreptul subiectiv dedus judecății.
Apărătorul intimatului - pârât, prezintă instanței originalele declarațiilor depuse, în copie xerox de către reprezentantul recurentei - reclamante, solicitând să se ia act de faptul că aceasta a renunțat la dreptul dedus judecății. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de față, Curtea de APEL BUCUREȘTI reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8164/07.12.2007, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General, având ca obiect constatarea nulității dispoziției nr.1009/17.04.2003 emisă de Primarul General al Municipiului
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 04.12.2007, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Asupra excepției invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea dintre pârât și acela ținut de îndeplinirea obligației din raportul juridic dedus judecății.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - SRL a solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 1008/17.04.2003 a Primarului General al Municipiului B, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și.
Prin decizia sus menționată s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în B- sector 1 către numitul scu.
Instanța a apreciat că legalitatea deciziei sus menționată nu se poate discuta decât în contradictoriu cu ambele părți ale raportului juridic, respectiv Municipiul B și scu, pârâtul nefiind parte în acest raport juridic și în consecință, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului Municipiul B, nulitatea deciziei nr.1008/2003 a Primarului General al Municipiul B, neputându-se constata decât în contradictoriu cu ambele părți ale raportului juridic, Municipiul B și scu, instanța de fond a apreciat-o ca inadmisibilă și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea căii de atac declarată, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Apelanta-reclamantă a criticat sentința apelată pe motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței să facă aplicarea dispozițiilor art.163 Cod procedură civilă referitoare la litispendență, având în vedere faptul că pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă se află dosarul nr-, în etapa apelului, între cele două cauze existând identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, nulitatea absolută a aceleiași dispoziții emise de Primarul General al Municipiului B face obiectul judecății în ambele cauze. Faptul că în cauza ce face obiectul dosarului nr- sunt și alte capete de cerere nu impietează asupra aplicării litispendenței deoarece nici în asemenea condiții nu este de acceptat faptul ca problema nulității dispoziției de restituire în natură a imobilului situat În B,-, sector 1, să primească soluții diferite în urma judecății separate.
Excepția de litispendență poate fi invocată în fața instanțelor de fond, în speță ambele pricini aflându-se în etapa apelului.
Apelanta a mai arătat că soluția instanței de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este greșită.
Obiectul cererii îl formează declararea nulității absolute a dispoziției nr.1009 din 17.04.2003, emisă de Primarul General al Municipiului B, prin care, în temeiul art.20, 21 și 23 din Legea nr.10/2001, s-a restituit, în natură, în proprietatea lui scu, mobilul situat în B,-, sector 1.
Între scu i pârâtul, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 1.
Existența calității procesuale pasive se verifică în strânsă legătură cu interesul de a acționa.
În prezent, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre scu și, acesta din urma este
cel care justifică calitatea procesuală pasivă în orice acțiune care tinde la desființarea titlului de proprietate asupra imobilului situat în-, sector 1. Ca efect al contractului de vânzare-cumpărare, a devenit succesor cu titlu particular al lui scu, calitate în care acționează ca proprietar al imobilului dar se pot opune și toate nulitățile de care ar fi afectat titlul autorului său cu titlu particular.
Teza reclamantului, conform căreia nu ar avea calitate procesuală într-o acțiune în nulitatea dispoziției de restituire a imobilului efectele contractului de vânzare-cumpărare și calitatea sa desuccesor cu titluparticular al lui scu, calități de care se prevalează în alte acțiuni inițiate de el ( ex: acțiunile în evacuare). Prin efectele contractului de vânzare, s-a transmis lui proprietatea imobilului în cauză dar prin aceasta, titlul de proprietate al lui scu a devenit titlu de proprietate și al lui.
Nu ar exista nici un interes juridic in declanșarea unei proceduri judiciare care să nu îl cuprindă în calitate de pârât pe chiar, cel care se pretinde proprietar al imobilului.Un asemenea demers judiciar - chiar finalizat printr-o acțiune de declarare a nulității dispoziției de restituire - ar fi ineficient juridic față de, care ar urma să se prevaleze de contractul de vânzare-cumpărare (hotărârea de declarare a nulității dispoziției fiindu-i inopozabilă).
Nu poate fi acceptată din punct de vedere juridic teza că în acțiunea de nulitate a dispoziției de restituire în natură a imobilului actualul proprietar (comparator) nu ar avea calitate procesuală activă, deoarece o asemenea teză ar echivala în planul efectelor procesuale cu validarea contractului de vânzare-cumpărare indiferent de soarta actelor de proprietate ale autorului cu titlu particular (dacă numai scu ar avea calitate procesuală pasivă, atunci o hotărâre contra acestuia nu ar putea fi opusă niciodată lui ca urmare a efectul relativ al hotărârii judecătorești; neputând fi opusă hotărârea de nulitate a dispoziției de restituire lui, ar rezulta că contractul de vânzare-cumpărare nu ar putea fi niciodată afectat de o eventuală hotărâre asupra nulității dispoziției de restituire; cu toate acestea, este de neconceput ca în lipsa unei dispoziții de restituire valabile contractul de vânzare-cumpărare să nu fie afectat).
În realitate, ultimului proprietar i se pot opune nulitățile titlurilor autorilor săi anteriori, el dobândind calitate procesuală în acțiunile vizând legalitatea titlurilor de proprietate. Desigur că, dacă consideră că este necesar, pârâtul poate formula cerere de chemare în garanție a lui scu.
Prin decizia civilă nr. 1179/07.10.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul, reținând în motivare, în esență, următoarele:
Nulitatea este o sancțiune civilă care lipsește actul juridic de efectele pe care ar fi trebuit să le producă, efecte ce trebuie să fie analizate în raport cu momentul încheierii actului, în speță, cu momentul emiterii dispoziției nr.1009/17.04.2003, de unde concluzia că nulitatea este determinată de cauze existente în momentul încheierii actului juridic.
În speță, se solicita să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.1009/17.04.2003, prin care Primăria Municipiului Bad ispus restituirea în natură către scu a imobilului situat în B,- sector 1, dispoziție care are caracterul unui act juridic conform disp.art.25 al.4 din Legea 10/2001.
Ca urmare, nulitatea absolută a acestui act juridic trebuie să fie analizată în raport de cauzele existente în momentul emiterii acestui act și implicit numai în raport de părțile implicate raportului juridic, respectiv Municipiului B și scu.
Faptul că, ulterior emiterii dispoziției imobilul a fost înstrăinat nu are relevanță având în vedere că actul juridic produce efecte numai între părțile acestuia în virtutea principiului relativității consacrat de art.973 Cod civil, intimatul-pârât neavând calitate în cauză, în raport de actul juridic contestat.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea căii de atac, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și desființării sentinței pronunțate în primă instanță cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Recurenta și-a argumentat cererea de recurs prin raportare la motivele de recurs reglementate de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, învederând în esență, următoarele:
1. Hotărârea instanței de apel este greșită deoarece aceasta nu cuprinde motivele de care se sprijină iar argumentele ce se găsesc în considerente sunt străine de natura cauzei - art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Hotărârea judecătorească pentru a fi motivată trebuie pe de o parte să conțină motivele pe care se sprijină soluția iar pe de altă parte să cuprindă motivele pentru care nu au fost primate motivele de apel invocate de apelant.
În principal, motivele apelului formulat împotriva sentinței primei instanțe, care a respins cererea prin admiterea excepției calității procesuale pasive, s-au bazat pe faptul că prin efectul al contractului de vanzare-cumparare, a devenit succesor cu titlu particular al lui scu, calitate în care acționează ca proprietar al imobilului darse pot opune si toate nulitățile de care ar fi afectat titlul autorului său cu titlu particular.În acest sens, teza juridică susținută de apelantă consta în faptul că ultimului proprietar i se pot opune nulitățile titlurilor autorilor săi anteriori, el dobândind calitate procesuală în acțiunile vizând legalitatea titlurilor de proprietate.
Instanța de apel a respins apelul ca nefondat fără însă a răspunde motivelor invocate:
- instanța de apel argumentează în sensul cănulitatea trebuie analizată în raport de cauzele existente la momentul emiterii actului.Acest aspect este evident și necontestat de apelantă. De altfel, motive de nulitate ale actului dedus judecății invocate de apelanta-reclamantă sunt de la momentul emiterii acestuia dar ele nu au fost analizate de nicio instanță, cauza nefiind judecată în fond. Prin urmare, aserțiunea instanței de apel nu poate fi considerată motivare a respingerii apelului.
- Instanța de apel argumentează căîmprejurarea înstrăinării imobilului nu are relevanță față de principiul relativității consacrat de art.973 civ.ar, apelanta a invocat ca motiv de apel tocmai faptul că față de dispoziția de restituire, adică actul juridic dedus judecății, pârâtul nu are terț, ci deavând-cauză,în calitate de succesor cu titlu particular al lui scu. Instanța de apel nu a motivat de ce anume calitatea deavând-cauzănu conducea la dobândirea calității procesuale în cauză și a făcut referire Ia principiul relativității efectelor actului juridic, care însă are în vedere doar terții iar nu și succesorii cu titlu particular ai părților.
Hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii - art.304 pct.9 proc.civ.
Soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului precum și menținerea acesteia de către instanța de apel este greșită.
Obiectul cererii îl formează declararea nulității absolute a dispoziției nr.1009 din 17.04.2003, emisă de Primarul General al Municipiului B, prin care, în temeiul art.20, 21 și 23 din Legea nr.10/2001, s-a restituit, în natură, în proprietatea lui scu imobilul situat în B,-, sector 1.
Între scu i pârâtul, /e, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 1.
Existența calității procesuale pasive se verifică în strânsă legătură cu interesul de a acționa.
În prezent, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre scu și, acesta din urmă este cel care justifică calitatea procesuală pasivă în orice acțiune care tinde la desființarea titlului de proprietate asupra imobilului situat în-, sector 1. Ca efect al contractului de vânzare-cumpărare, a devenit succesor cu titlu particular al lui scu, calitate în care acționează ca proprietar al imobilului darise pot opune si toate nulitățile de care ar fi afectat titlul autorului său cu titlu particular.
Teza intimatului, conform căreia nu ar avea calitate procesuală într-o acțiune în nulitatea dispoziției de restituire a imobilului efectele contractului de vânzare-cumpărare și calitatea sa de succesor cu titlu particular al lui scu, calități de care se prevalează în alte acțiuni inițiate de el ( ex: acțiunile în evacuare). Prin efectele contractului de vânzare, i s-a transmis lui proprietatea imobilului in cauză dar prin aceasta, titlul de proprietate al lui scu a devenit titlu de proprietate și al lui.
Nu ar exista nici un interes juridic in declanșarea unei proceduri judiciare care sa nu îl cuprindă în calitate de pârât pe chiar, cel care se pretinde proprietar al imobilului.Un asemenea demers judiciar - chiar finalizat printr-o acțiune de declarare a nulității dispoziției de restituire - ar fi ineficient juridic față de, care ar urma să se prevaleze de contractul de vânzare-cumpărare (hotărârea de declarare a nulității dispoziției fiindu-i inopozabilă).
Nu poate fi acceptată din punct de vedere juridic teza că în acțiunea de nulitate a dispoziției de restituire în natură a imobilului actualul proprietar (cumpărător) nu ar avea calitate procesuala pasivă, deoarece o asemenea teză ar echivala în planul efectelor procesuale cu validarea contractului de vânzare-cumpărare indiferent de soarta actelor de proprietate ale autorului cu titlu particular (dacă numai scu ar avea calitate procesuală pasivă, atunci o hotărâre contra acestuia nu ar putea fi opusă niciodată lui ca urmare a efectul relativ al hotărârii judecătorești; neputând fi opusă hotărârea de nulitate a dispoziției de restituire lui, ar rezulta că contractul de vânzare-cumpărare nu ar putea fi niciodată afectat de o eventuală hotărâre asupra nulității dispoziției de restituire; cu toate acestea, este de neconceput ca în lipsa unei dispoziții de restituire valabile contractul de vânzare-cumpărare să nu fie afectat).
În realitate, ultimului proprietar i se pot opune nulitățile titlurilor autorilor săi anteriori, el dobândind calitate procesuală în acțiunile vizând legalitatea titlurilor de proprietate. Desigur că, dacă consideră că este necesar, pârâtul poate formula cerere de chemare în garanție a lui scu.
La termenul de judecată din data de 12.11.2009, recurenta-reclamantă, prin reprezentantul legal, domnul (administratorul societății), depune la dosar, pe lângă procura autentificată sub nr.1107/27.10.2009, două declarații autentificate din care rezultă că societatea recurenta-reclamanta înțelege să renunțe la judecată, cât și la dreptul dedus judecății în dosarul de față (declarația autentificată sub nr.1096/27.10.2009) cât și la toate drepturile deduse judecății în fața instanțelor de judecată în contradictoriu cu, și scu si cu privire la imobilul situat în B,-, sector 1 (declarație autentificată sub nr.1093/27.10.2009).
Întrebată fiind de instanță sub ce formă înțelege să exercite dreptul de dispoziție procesuală sub forma renunțării la judecată sau a renunțării la drept (având în vedere că declarațiile autentificate faceau referire la ambele forme de renunțare), recurenta-reclamantă a precizat că renunță la dreptul dedus judecății în prezenta cauză.
Văzând și dispozițiile art.247 Cod procedură civilă și apreciind că sunt indeplinite cumulativ condițiile necesare pentru a fi incidente prevederile legale sus-menționate, recurenta-reclamantă având capacitatea de a dispune și iar dreptul subiectiv la care se renunță fiind un drept patrimonial, în privinta caruia se poate dispune, Curtea de APEL BUCUREȘTI va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la dreptul dedus judecății în prezenta cauză și, pe cale de consecință, va admite recursul și va anula decizia pronunțată în apel și hotărârea primei instanțe, pe fond respingând cererea de chemare în judecată.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că recurenta-reclamantă renunță la dreptul pretins, în sensul că:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă formulat împotriva deciziei civile nr.1179A/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Anulează decizia și sentința apelată și pe fond respinge cererea de chemare în judecată, conform art.247 Cod procedură civilă.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. /2 ex./07.12.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Dosar nr- (Număr în format vechi 55/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 1542
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier I
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe
recurent - SRL
și pe intimat, intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect
anulare act nulitate decizie
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat Pârât -
- intimat Pârât - MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL
- recurent Reclamant - - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 12 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, I |
11 2009
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
