Anulare act. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.156/Dosar nr.7197/1/R/2007
Ședința publică din data de:-15 Mai 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi- -- președinte secție civilă
- - - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Tică
--- JUDECĂTOR 3: Roxana
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulMunicipiul B prin Primarul General, împotriva Deciziei civile nr.94/Ap din data de 2 iulie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul civil nr.454/Ap/2003, având ca obiect "constatare nulitate absolută titlu și revendicare imobil".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în substituirea d-nei avocat - ( Baroul București ) pentru intimații reclamanți - și, ambele prin mandatar, lipsă fiind reprezentantul recurentului pârât Municipiul B prin Primarul General, intimații pârâți și, precum și reprezentantul intimatului pârât ""-
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată acoperit viciul de procedură cu intimatele reclamante - și, citate prin mandatar, prin prezența la sală a apărătorului ales al acestora, respectiv a d-nului avocat.
Reprezentantul intimatelor reclamante arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat de pârâtul Municipiul B prin Primarul General.
Avocat, în substituirea d-nei avocat - pentru intimatele reclamante - și solicită respingerea ca nefondat a prezentului recurs și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise, la care anexează practică judiciară, în sensul că un asemenea imobil, precum cel din litigiu, este preluat fără titlu valabil.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.568/25.11.2002 pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele - și, în contradictoriu cu pârâții, Municipiul B prin Primarul General și ""-B, având ca obiect constatarea lipsei titlului valabil al pârâților asupra apartamentului nr.2, situat în B,-, scara 2, sector 2 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr./10 septembrie 1996, încheiat între pârâții "" și respectiv și.
A obligat reclamantele să plătească pârâților și suma de 20.000.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că imobilul situat în B,-, sector 2, fost proprietatea numitei C, dobândit prin donație, conform Contractului autentic din data de 18 decembrie 1944, încheiat de donatoarea -.
De pe urma defunctei C, decedată la data de 19 decembrie 1952, au rămas în calitate de moștenitorii, fiii, C, - și soțul supraviețuitor, după cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.3013/28 mai 1953, eliberat de notariatul de Stat B, în masa succesorală fiind cuprins și imobilul în litigiu.
După defunctul; fiul celui de mai sus, decedat la data de 20 iunie 1982, au rămas în calitate de moștenitori, potrivit Certificatului de moștenitor nr.1504/4 octombrie 1983, eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 2 B, surorile și C, - renunțând la succesiune, iar în masa succesorală s-a cuprins și cota de din imobilul în litigiu.
Prin Sentința civilă nr.896/15 februarie 1985 Judecătoriei Sectorului 2 B, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și C, în contradictoriu cu pârâta, ca reprezentantă a statului și, în consecință, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în B,-, atribuindu-se reclamantelor parterul imobilului, iar pârâtului, etajul, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Această sentință a rămas definitivă prin admiterea recursului declarat de reclamanta, sentința fiind modificată numai sub aspectul cuantumului sultei datorate de recurentă.
Reclamantele au solicitat să se constate lipsa titlului valabil asupra apartamentului nr.2, situat în B;-, sector 2, precum și, pe cale de consecință, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între "" și soții și și obligarea pârâților - persoane fizice, de a lăsa imobilul în deplină proprietate și posesie reclamantelor.
În speță, titlul Statului Român asupra apartamentului în litigiu este hotărârea judecătorească de ieșire din indiviziune, respectiv Sentința civilă nr.896/15 februarie 1985, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr.283/1995, deci un titlu declarativ.
Titlul Statului asupra apartamentului în litigiu, provine din această hotărâre judecătorească, act perfect valabil și care nu poarte fi atacat sau contestat decât pe căile de atac prevăzute de lege, dar, în nici un caz pe calea unei acțiuni în constatare de drept comun, hotărârea judecătorească fiind un act autentic, intrat în puterea lucrului judecat și care face dovada deplină a celor constatate în cuprinsul său.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 între pârâții "" și respectiv și, având ca obiect apartamentul în litigiu și acesta a fost respins, ca o consecință a celor reținute mai sus.
Având în vedere că în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare atacat, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 aparținea Statului, fiind dobândit în baza hotărârii judecătorești, cu titlul de drept de ieșire din indiviziune, deci bunul ce a făcut obiectul contractului aparținea vânzătorului.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel reclamantele - și.
Curtea de Apel Brașov, prin Decizia civilă nr.94/2 iulie 2007, admis apelul declarat de reclamantele - și, împotriva Sentinței civile nr.568/S/25.11.2002, pronunțată de Tribunalul Brașov și, în consecință, a schimbat în tot susmenționata sentință, în sensul că a admis acțiunea civilă - astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantele - și, în contradictoriu cu pârâții, Municipiul B prin Primarul General și ""
În consecință, a constatat că apartamentul nr.2, situat în-, etaj 2, scara 2, sector 2 B, a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil, a obligat pârâții să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilul susidentificat și a obligat pârâții și să plătească reclamantelor suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin ciclul procesual finalizat cu hotărârile judecătorești mai sus enumerate, s-a stabilit irevocabil și cu putere de lucru judecat că actul de vânzare cumpărare nr.0017/10.09.1996, încheiat între cumpărătorii și vânzătoarea ""-B este nul absolut și s-a dispus repunerea în situația anterioară.
Consecința imediată pe care această soluție o are asupra cauzei de față, rezidă în aceea că cele stabilite în aceste hotărâri, se impun cu putere de lucru judecat instanței de apel, care nu mai poate dispune asupra celor statuate deja, revenindu-i sarcina de a exprima numai chestiunile vizând nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr.2 din imobilul în speță și obligarea pârâților să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie acest apartament.
Referitor la problema vizând nevalabilitatea titlului Statului asupra apartamentului nr.2 din imobilul în speță, instanța de apel reține că soluția tribunalului este greșită.
Titlul statului asupra acestui apartament nu-l constituie hotărârea judecătorească de partaj, ci decizia de preluare emisă în baza Decretului nr.223/1974.
Partajul nu se constituie într-un mod de dobândire a proprietății, ci este o operațiune juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate sau indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra unui bun din cele ce formează obiectul coproprietății.
Efectul declarativ al partajului - și care se referă la faptul că drepturile recunoscute prin hotărârea de partaj sunt considerate că au existat din momentul în care a luat naștere starea de indiviziune și că fiecare coproprietar exclusiv al părții ce i s-a atribuit retroactiv de la data nașterii indiviziunii - nu conferă partajului calitatea de mod de dobândire a proprietății: bunul nu este dobândit prin partaj, ci din momentul nașterii indiviziunii. Altfel spus, partajul nu este translativ de proprietate, iar caracterul declarativ al acestuia este o ficțiunea legii de strictă interpretare, așa cum rezultă din dispozițiile art.786 Cod civil.
Aceste considerente conduc la reținerea concluziei potrivit căreia titlul statului asupra apartamentului nr.2 din imobilul în speță, nu îl constituie hotărârea de partaj, ci decizia de preluare de către stat în baza Decretului nr.223/1974. Iar cu privire la acest act de preluare, instanța de apel a reținut că Decretul nr.223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri, contravenea Constituției din anul 1965, art.480 - art.481 Cod civil. Potrivit acestor dispoziții legale, dreptul de proprietate era ocrotit de lege, nimeni neputând fi silit a ceda proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și printr-o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Ca urmare și având în vedere că actul de vânzare-cumpărare nr.0017/10.-09.1996 încheiat între pârâții și ""SA B, s-a constatat a foi nul (Decizia civilă nr.1051/2006 a Curții de Apel Oradea ), instanța de apel a obligat pârâții să lase apelantelor, în deplină proprietate și posesie, apartamentul nr.2 din imobilul în speță.
Împotriva susmenționatei hotărâri, a declarat recurs Municipiul B prin Primar în temeiul art.304, pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că preluarea imobilului litigios în proprietatea Statului, s-a analizat numai prin efectul aplicării Decretului nr.223/1974.
Chiar dacă Decretul nr.223/1974 contravenea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, acest act normativ a reprezentat un titlu valabil.
În speță, există un titlul legal constituit în favoarea Statului Român, în baza căruia imobilul a fost preluat de la numita C, Statul Român devenind proprietar de plin drept al acestui imobil.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs, instanța constată că recursul este nefondat.
Motivul de nelegalitate invocat în recurs vizează în exclusivitate nevalabilitatea titlului Statului.
În ceea ce privește situația juridică a titlului Statului, soluția instanței de apel în mod legal s-a întemeiat pe analiza deciziei administrative de preluare a imobilului în baza Decretului nr.223/1974 și nu pe hotărârea judecătorească de partaj. În acest proces de ieșire din indiviziune, nu a fost analizată valabilitatea titlurilor coindivizarilor asupra cotelor ideale, ci modul de transpunere a acestor cote într-o împărțire concretă a bunului.
Titlul Statului nu poate fi analizat decât prin raportare la normele juridice care au stat la baza adoptării sale și la legalitatea lor.
Decretul nr.223/1974, pentru a-și putea produce efectele pentru care a fost edictat, trebuia să fie conform Constituției în vigoare la data adoptării sale și Convențiilor internaționale la care România era parte.
Anterior adoptării Decretului nr.223/1974, România ratificase Declarația Universală a Drepturilor Omului din anul 1948, care, în art.17 prevede că orice persoană are dreptul la proprietate, atât singur cât și în asociație cu alții și nimeni nu poate fi lipsit arbitrar de proprietatea sa.
Principiul legalității presupune ca orice normă juridică să fie conformă cu normele superioare din ierarhia sistemului din care fac parte.
Nesocotind principiul protecției proprietății consacrat de Constituția din 1965 și prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, nelegalitatea preluării de către Stat a imobilului este evidentă și, în consecință, Decretul nr.223/1974 nu a putut constitui titlu valabil pentru preluările unor astfel de bunuri.
Statul și-a încălcat obligația de a recunoaște reclamantelor folosința efectivă a drepturilor de proprietate garantat prin art.1, al Protocolului 1, nesocotind astfel "justul echilibru între exigențele interesului public și imperativele salvgardării dreptului persoanei interesate la respectul bunurilor sale" (Decizia Păduraru contra României).
Față de considerentele relevate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat urmează să fie respins, iar decizia atacată, menținută ca legală și temeinică.
Reținându-se culpa procesuală a recurentului, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, către intimați, în sumă de 419 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Municipiul B prin Primarul General, împotriva Deciziei civile nr.94/2 iulie 2007 Curții de Apel Brașov, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților - și suma de 419 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/16.05.2008
Dact.:-/3 ex./09.06.2008
Jud.apel:-; - Gh.;
Jud.fond:-
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Carmen Maria Tică, Roxana
