Anulare act. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 156R
Ședința publică de la 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1029A/12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - pârâte BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE GENERALE SA, BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE GENERALE SA - SUCURSALA ACADEMIEI și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/01.12.2008, și intimatele - pârâte BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE GENERALE SA, BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE GENERALE SA - SUCURSALA ACADEMIEI, prin avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/03.02.2009, lipsind intimata - pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 1029A/12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- Civilă, în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, admiterea acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute a actului intitulat procură și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 359/07.02.2002. Precizează că la încheierea acestor acte s-a încălcat principiul lipsei capacității de folosință și principiul lipsei capacității de exercițiu a sucursalei BRD, procura fiind semnată de un angajat al sucursalei BRD. De asemenea, arată că, contractul de credit a fost semnat de două persoane din conducerea băncii. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor - pârâte BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE GENERALE SA, BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE GENERALE SA - SUCURSALA ACADEMIEI solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1029A/12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Continuând, arată că singura persoană prejudiciată de faptul că mandatul a fost semnat doar de o persoană putea fi doar banca. Mai arată, că din actele depuse la dosarul cauzei reiese că sucursala băncii putea să încheie acest mandat în mod valabil, iar criticile de recurs sunt nefondate. Cu cheltuieli de judecată, arătând că va depune până la sfârșitul ședinței de judecată dovada acestora.
Reprezentantul recurentei - reclamante, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.273 alin.3 Cod procedură civilă.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 04.10.2007, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții BRD, BRD SUCURSALA ACADEMIEI - GRUP ACADEMIE și solicitând ca prin hotărâre a ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a actului juridic intitulat procură autentificată sub nr. 1605/30.05.2000 de BNP - și să se constate nulitatea absolută a actului juridic intitulat-contract de ipotecă autentificat sub nr. 359/07.02.2002 de BNP -, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin actul intitulat "procură" autentificat sub nr. 1605/30.05.2000 de BNP, pârâta Banca Română pentru Dezvoltare SA B Sucursala Municipiului B ar fi dat mandat mai multor persoane printre care și pârâtei pentru a încheiat în numele acestei sucursale acte juridice cu terți - contracte de ipotecă.
Ulterior, în baza mandatului primit prin procura de mai sus pârâta, în numele BRD, a semnat împreună cu reclamanta un contract de ipotecă.
Reclamanta a arătat că atât procura, cât și contractul de ipotecă sunt nule pentru următoarele motive:
- lipsește capacitatea de folosință a Băncii Naționale pentru Dezvoltare SA B Sucursala Municipiului B, aceasta neavând personalitate juridică, putând desfășura activități operative strict legate de domeniul de activitate nu și activități de a încheia acte juridice cu terții, ori de a sta singură în judecată.
- a fost încălcată o dispoziție imperativă și prohibitivă a legii și a regulilor de conviețuire socială și anume lipsa consimțământului organelor îndreptățite a semna pentru sucursală acte, în speță actul a fost semnat doar de director, or sucursala poate fi reprezentată legal în acte cu terții pe activități operative numai de director și directorul financiar împreună;
- nerespectarea principiului specialității capacității de folosință în aplicarea principiului desființării actului subsecvent se impune desființarea contractului de ipotecă, ca urmare a desființării actului inițial-procura.
Reclamanta și-a motivat interesul în promovarea acțiunii arătând că este în situația în care banca, pentru a-și recupera creditul acordat, a deschis procedura executării silite, în cadrul căreia imobilul ipotecat a fost vândut la licitație publică în data de 26.03.2003. Reclamanta a mai susținut că procedura executării silite s-a desfășurat cu încălcarea mai multor dispoziții legale, analiza acestor nereguli făcând obiectul altor cauze alate pe rolul instanțelor de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 948, 949, 950, art. 966 Cod civil, art. 34 alin. 2 din Decretul 31/1954.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâta a arătat că litigiul declanșat este lipsei de orice utilitate, scopul evident urmărit de aceasta fiind de a nu restitui banii băncii și de a întârzia executarea silită.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că a exercitat atribuțiile de serviciu în baza contractului de muncă, în numele băncii, între pârâtă și reclamantă neexistând raporturi juridice obligaționale și dacă ar exista anumite dispoziții legale încălcate de pârâtă, aceasta ar fi trebuit să răspundă față de bancă în calitate de salariat.
Pe fond, pârâta, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește calitatea de reprezentant, pârâta a arătat că orice persoană angajată în cadrul băncii care are mandat special din partea conducerii poate reprezenta banca în relații cu terții în vederea încheierii anumitor acte juridice.
La termenul de judecată din data de 12.11.2007, instanța de fond a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de pârâta.
Pârâta BRD SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, și a invocat excepția de interes și excepția lipsei calității procesuale active pe capătul de privind calitatea procurii.
Prin sentința civilă nr. 9922/19.11.2007, instanța de fond respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut cu privire la lipsa capacității de folosință a sucursalei băncii și lipsa consimțământului valabil al mandantului, că acestea sunt împrejurări de care s-ar putea prevala numai mandantul ca persoană prejudiciată, urmare a faptului că manifestarea sa de voință nu ar fi fost valabilă.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta nu a motivat susținerea cu privire la exprimarea unui consimțământ valabil de către creditorul ipotecar la încheierea contractului de mandat și implicit la încheierea contractului de ipotecă, ca urmare a nesemnării actelor de către director și directorul financiar împreună, neindicând nici un temei legal care să impună condiția existentei cumulative a celor două semnături.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului capacității de folosință, instanța de fond reține că este neîntemeiata, întrucât operațiunile de creditare și de constituire în mod accesoriu a garanțiilor reale sunt de esență activități bancare.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâta BRD SA prin întâmpinare, prima instanță a reținut că nu a fost legal investită cu aceste cereri, fiind formulate după închiderea dezbaterilor și terminarea ședinței de judecată, fără a fi puse în discuția contradictorie a părții adverse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 19.02.2008 sub nr. 12458/30l/2007.
Prin motivele de apel invocate, apelanta reclamantă a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Lipsa personalității juridice a BRD Sucursala Municipiului B, trebuia analizată de instanța de fond, aceasta însemnând lipsa capacității de folosință a persoanei juridice.
În drept, a invocat dispozițiile art. 284C.proc.civ.
La data de 31.03.2008 intimata-pârâtă a formulat întâmpinare și a invocat: - excepția inadmisibilității cererii, cu motivarea că reclamanta înțelege să controleze actele notarului și ale băncii, iar susținerile acesteia sunt simple presupuneri. - excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu a făcut decât să își exercite atribuțiile de serviciu, potrivit contractului de muncă. - pe fond, de asemenea a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că nu a făcut decât să își exercite atribuțiile de serviciu, că a avut calitatea de mandatar al băncii care i-a dat mandat special, în formă autentică.
La data de 04.04.2008 apelanta-reclamantă a depus motive de apel dezvoltate.
În expunerea criticilor, s-a susținut că se impune a se constata nulitatea absolută a procurii, cu motivarea că sucursala nu are personalitate juridică, iar lipsa personalității juridice duce la lipsa capacității de folosință.
Susține apelanta că instanța nu a fost suficient de explicită în ceea ce privește nulitatea, reținând că este nulitate relativă, iar nu absolută astfel că reclamanta nu are calitate procesuală activă să invoce această nulitate.
În motivul 2, în esență, s-a susținut că instanța a menționat în dispozitiv sucursala, acreditând ideea că aceasta are personalitate juridică, iar motivarea nu are legătură cu motivele invocate de reclamantă.
În motivul nr. 3 s-a arătat că nu se pot confunda împrejurările existente la momentul încheierii actului și cele ivite ulterior care atrag rezilierea sau rezoluțiunea, fără să dezvolte acest motiv.
În motivul nr. 4 s-a susținut că instanța nu era îndreptățită să facă trimiteri la manifestarea de voință a reclamantei, deoarece nu erau motive de nulitate care priveau consimțământul reclamantei, ci al celor ce pretind că reprezintă deplin sucursala.
În motivele nr. 5 și 6 se reiau în esență criticile anterioare privind exprimarea consimțământului creditorului, care este BRD și cocontractantul ipotecar. În sfârșit, în ultimul motiv de critică, se susține că principiul specialității capacității de folosință se putea analiza numai în contextul în care se accepta că sucursala are personalitate juridică, reluând criticile expuse în alte motive.
În drept, a invocat dispozițiile art. 294 și urm.
La data de 29.04.2008 intimata-pârâtă BRD Generale SA a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că: - este vădit netemeinic motivul privind lipsa capacității de folosință a Băncii, datorită lipsei personalității juridice, față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 58/1998, care prevăd că sucursala poate încheia în mod valabil un act juridic, actul fiind socotit ca fiind un act al societății-mamă.
De asemenea, și față de dispozițiile art. 7 lit. 31 din OUG nr. 99/2006 și Legea nr. 227/2007, act normativ ce a abrogat Legea nr. 58/1998 în ceea ce privește sucursala.
- este netemeinică și susținerea că a fost încălcată o normă imperativă, prohibitivă a legii, care ar opera doar în ceea ce privește lipsa totală a consimțământului, motiv care însă nu poate fi reținut în speță. Mai mult, apelanta nici nu indică norma care a fost încălcată.
Mandantul nu a contestat valabilitatea consimțământului exprimat prin reprezentant, astfel că în mod corect a reținut instanța că actul juridic a fost încheiat în mod valabil.
În drept a invocat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 58/1998, art. 7 lit. 31 din OUG nr. 99/2006.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 1029 A/12.09.2008 Tribunalul București - Sectia a IV -a Civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 9922/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 3, în dosarul civil nr-, obligand apelanta-reclamantă la plata sumei de 1500 lei către intimata pârâtă BRD -, reprezentând onorariu avocat în apel (cu aplicarea art. 274 (3) pr.).
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:
"În esență, în motivele de critică, apelanta-reclamantă a susținut că ipoteca este lovită de nulitate absolută întrucât a fost încheiată cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv de către o sucursală a băncii și care nu are personalitate juridică, precum și pentru faptul că lipsesc cele două semnături obligatorii.
Criticile sunt nefondate.
Astfel cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, aspectele invocate de către apelanta, pot fi eventual invocate de către bancă.
Banca însă nu a invocat nici o critică privind nerespectarea condițiilor, limitelor mandatului dat către pârâta pentru încheierea ipotecii.
Din procura autentificată sub nr. 1605/30.05.2000 la BNP, rezultă că pârâta a fost mandatată special de către directorul sucursalei pentru a încheia contracte de ipotecă în numele și pe seama băncii (fila 8).
În fapt, deși reclamanta a încheiat contractul cu pârâta, în drept ea a contractat direct cu mandantul, care este banca. Așadar, toate efectele, atât active cât și pasive se produc direct în patrimoniul mandantului - banca în speță. Ca urmare, aceasta a devenit în mod direct creditorul apelantei-reclamante.
Tribunalul a reținut în fond apărările invocate de către pârâta în sensul că a fost mandatată în considerarea calității sale de angajat al băncii la cea dată, astfel că nu pot fi reținute în sarcina sa alte obligații, de natură a atrage răspunderea sa și, implicit, calitatea de pârât.
Aceste aspecte însă privesc fondul pricinii și nu fac inadmisibil demersul judiciar inițiat de către reclamantă pentru a se verifica legalitatea actelor juridice procură și contract de ipotecă la încheierea cărora pârâta a participat în calitate de mandatar.
Mai mult, mandantul are posibilitatea de a ratifica mandatul, potrivit art. 1546C.civ. Ori, chiar în ipoteza susținută de către reclamantă că mandatul nu a fost dat în mod valabil, mandatul poate fi socotit ca fiind ratificat atâta timp cât reclamanta a beneficiat de un credit care nu putea fi acordat altfel decât cu constituirea unei garanții reale.
Potrivit definiției date sucursalei în art. 3 lit. d din Legea nr. 58/1998 "sucursală - unitate operațională fără personalitate juridică a unei bănci și care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii, în limita mandatului dat de acesta".
Mai departe, la lit. h) a aceluiași articol, se precizează competențele conducătorului băncii, rubrică la care este menționat și directorul: "conducătorii băncii - persoanele, cel puțin două, care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare ale băncii, sunt împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică a acesteia și sunt învestite cu competența de a angaja răspunderea băncii. Aceștia sunt președintele și unul sau mai mulți vicepreședinți ai consiliului de administrație sau, după caz, directorul general și unul sau mai mulți directori generali adjuncți, membri ai comitetului de direcție, în cazul băncilor, persoane juridice române, și, respectiv, directorii împuterniciți să angajeze legal în România banca străină autorizată să funcționeze pe teritoriul României printr-o sucursală".
Se observă că cele două persoane la care face textul referire, privesc conducerea băncii, iar nu o condiție pentru acordarea creditului.
Nu există nici un text din care să rezulte că actele juridice, respectiv mandatul pentru încheierea procurii și pentru a se semna ipoteca trebuie semnat de ambele persoane care reprezintă "conducerea băncii", motiv pentru care tribunalul va respinge ca nefondate și aceste critici.
Astfel cum judicios a reținut și instanța, reclamanta nici nu a indicat vreun temei de drept din care să rezulte această obligație sub sancțiunea nulității, obligație care îi revenea potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1.proc.civ. coroborat cu art. 1169C.civ.
Tribunalul reține, de asemenea că, potrivit art. 42 din Statut directorul general și membrii Comitetului de direcție sunt învestiți cu competență de a angaja răspunderea băncii (fila 57).
Chiar și în ipoteza în care ar fi existat o astfel de condiție, neîndeplinirea ei nu ar fi însemnat în nici un caz vicierea consimțământului reclamantei, astfel cum în mod nefondat și neargumentat juridic în drept a susținut reclamanta.
De altfel, din Statutul băncii BRD rezultă că aceasta are o conducere formată din 1 membri (art. 36).
Nefondate se dovedesc și criticile privind încălcarea principiului specialității capacității de folosință, întrucât potrivit dispozițiilor art. 3 lit. b) din Legea nr. 58/1998 "banca" este definită ca fiind "persoană juridică autorizată să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont propriu".
Tribunalul reține ca fondate și apărările invocate de către pârâta BRD - prin Sucursala Academiei și apreciază, achiesând la considerentele instanței de fond, că însăși apărarea efectuată de către acest pârât valorează recunoaștere și ratificare mandat.
Față de cele reținute, tribunalul constată nefondat apelul urmând a-l respinge în consecință, potrivit dispozițiilor art. 296C.proc.civ.
În temeiul art. 274 alin. 1.proc.civ. tribunalul va obliga apelanta reclamantă la plata sumei de 1500lei (cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3.proc.civ. față de cuantumul nejustificat de mare în raport cu complexitatea și durata apelului), reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă BRD -, întrucât aceste cheltuieli au fost provocate de către apelanta, prin declararea căii de atac respinsă de tribunal, ca fiind nefondată."
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, aratand urmatoarele:
"Motive de recurs: se bazează pe motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct-ul 9.proc.civ. acela că: hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, și pe motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct-ul 7 teza a II-a Cod de procedură civilă și anume că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Astfel în pagina 5 deciziei recurate penultimul alineat instanța de apel face referire că subsemnata am beneficiat de un credit care nu putea fi acordat altfel decât cu constituirea unei garanții reale .
Considerăm că de fapt aceasta a fost premisa de la care instanța de apel a început să analizeze criticile noastre, o premisă eronată întrucât nu subsemnata am beneficiat de credit ci societatea comercială SC SRL, iar creditul a fost acordat în prealabil semnării contractului de ipotecă, semnarea contractului de credit nefiind condiționată de semnarea ulterioară a unui contract de ipotecă astfel încât nu poate fi reținută concluzia că respectivul contract de credit nu putea fi acordat altfel decât cu constituirea unei garanții reale.De altfel, semnarea mai întâi a contractului de credit apoi a contractului de ipotecă imobiliară, deci a 2 acte diferite, distincte, separate dovedește că respectivul contract de credit putea fi semnat fără a fi nevoie de semnarea ulterioară a contractului de ipotecă cu atât mai mult cu cât înlăuntrul contractului de credit erau trecute suficiente clauze care constituiau tot atâtea garanții reale mobiliare cât să nu mai fie nevoie ulterior de găsirea unui fidejusor în persoana mea care să răspundă cu bunul imobil proprietatea persoanei fizice pentru creditul acordat persoanei juridice.
greșite de la care s-a pornit în analiza criticilor noastre sunt ilustrate și de alte aserțiuni ca: mandatul poate fi socotit ca fiind ratificat atâta timp cât reclamanta a beneficiat de un credit care nu putea fi acordat altfel decât cu constituirea unei garanții reale.
În primul rând, instanța nu a clarificat cum am solicitat și în motivele de apel cine este realul mandant pentru a cântări apoi care acte reprezintă ratificare expresă a mandatului sau care fapte, ce pot fi considerate ratificare tacită a mandatului. În cauză, există un reprezentant convențional față de care nu se pune vreo problemă din cele învederate în pețitul acțiunii, însă din actul intitulat procură rezultă că cel care i-a dat mandat este un director al BANCII ROMANE PENTRU DEZVOLTARE SA SUCURSALA Municipiului B ce va fi evidențiată în continuare prin titulatura "sucursala"., problema mandatelor este astfel:
- dacă acest director poate fi considerat ca fiind organul de conducere unipersonal, în această calitate practic era reprezentantul legal al sucursalei urmând ca actul semnat de mine desemna beneficiar însăși sucursala;
- dacă sucursala era mandatara Băncii Române de Dezvoltare Generale ce va fi evidențiată în continuare prin titulatura "societatea - mamă".
Evident că instanța nu și-a pus problema acestor mandate succesive: societatea - mamă mandata sucursala, sucursala mandata un prepus în persoana unui director, directorul mandata o persoană fizică cu care de altfel s-a semnat actul a cărui anulare se cere pentru că, altfel, ar fi arătat că mandantul final se regăsește în persoana societății mame și doar atunci putem vorbi efectiv de ratificare când ar fi trebuit să facă un act din care să reiasă confirmarea acestor mandate succesive or, acesta nici măcar nu a fost reprezentat legal în instanța - întrucât pentru el a răspuns sucursala ce a împuternicit avocat care inițial în baza acestei delegații a răspuns pentru ambele persoane atât sucursala cât și societatea - mamă - iar atunci nu putem vorbi de confirmare, ratificare sau însușire a actelor mandatarilor întrucât nu a răspuns în instanță, iar tăcerii nu i se poate recunoaște consimțământ decât în 3 situații speciale niciuna nefiind îndeplinită în speță.
Pe de altă parte se ajunge la o confuzie gravă acordarea creditului înseamnă executarea contractului de credit si a fost efectuată înainte de semnarea procurii si a contractului de ipotecă, deci nu putem vorbi de ratificare pentru că acest termen, ratificarea, semnifică act efectuat după mandat - adică după semnarea procurii, contractului de ipotecă, or contractul de credit a fost semnat înainte după cum s-a arătat.
Privitor la lipsa capacității exercițiu, pentru că actele mandatarilor enumerați să fie valabile era nevoie de capacitatea de exercițiu deplină a tuturora - a mandantului și a mandatarilor consecutivi. șirului exprimării unor mandate valide s-a întâmplat cu ocazia când sucursala a împuternicit pe prin procură să semneze contractul de ipotecă. Anularea procurii a fost solicitată întrucât directorul ce a semnat-o nu era organul îndreptățit neputând semna actul în cauză, iar dacă l-a semnat acest act nu putea fi considerat ca aparținând persoanei juridice.
Afirmația noastră ne-o bazăm pe următoarele: capacitatea de exercițiu este determinată prin raportare la 2 limite: capacitatea de folosință 2. pluralitatea organelor de conducere.
Conform primului persoana juridică nu poate avea o capacitate de exercițiu mai întinsă decât însăși capacitatea de folosință, or lipsa capacității de folosință am argumentato inițial că ar exista întrucât aceasta n-ar avea personalitate juridică însă așa cum rezultă din Legea 58/1998 art. lit. d sucursala ființează însă în limita mandatului dat de societatea mamă care nu face decât să confirme ceea ce rezultă practic din principiul specialității capacității de folosință.
Alte argumente în sprijinul celor de mai sus e chiar temeiul de drept Legea 58/1998 art. lit. h, pe care instanța de apel arată că nu ar fi fost indicat dar pe care însăși aceasta îl citează, și-n care se arată că, din conducerea băncii împuternicite să conducă și să desfășoare activitatea zilnică fac parte cel puțin două persoane fizice, or pe procură există doar o singură semnătură, deci din partea unei singure persoane iar, ca atare considerăm că încheierea actului intitulat procură a fost efectuată de o persoană - directorul - care deși face parte din colectivul acelei persoane juridice, sucursala, totuși nu avea calitatea de organ al sucursalei.
În această ordine, literatura de specialitate (Gh.. op. cit. pg. 515) arată că nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercițiu a persoanei juridice - ce reprezintă aptitudinea acesteia de a dobândi să a-și asuma obligații civile prin faptul încheierii actelor juridice civile - este nulitatea actului respectiv, pentru că s-a nesocotit o condiție de fond privind capacitatea. Această nulitate este virtuală întrucât nu există un text de lege care să o prevadă în mod expres, iar cât timp a afectat si interesele celeilalte părți cocontractante, în speță a subsemnatei, regimul juridic de aplicat este cel al nulității absolute, întrucât nu poate ti acoperită prin confirmare în ceea ce mă privește.
Un alt motiv pentru care trebuie anulat acest act este referitor la aspectul că contractul de ipotecă a fost semnat - de un mandatar ce a primit mandat doar de la director, or sucursala putea fi reprezentată legal și deci și da mandat, în acte cu terții, numai de la director și directorul financiar împreună, așa cum de altfel s-a întâmplat atunci când s-a semnat contractul de credit unde se observă că parte cocontractantă este de fapt Banca Română de Dezvoltare Generale A, prin BANCA PENTRU DEZVOLTARE SA -
B SUCURSALA - Municipiului - In concluzie a fost nesocotită o dispoziție imperativă și prohibitivă a legii și a regulilor de conviețuire socială și anume lipsa consimțământului organelor îndreptățite a semna pentru sucursală acte.
Anularea actului juridic intitulat PROCURĂ atrage anularea contractului de ipotecă între ele existând o strânsă legătură și ca urmare a aplicării principiului desființării actului subsecvent (contractul de ipotecă) ca urmare a desființării actului inițial (procura),
Pentru toate aceste motive vă să admiteți recursul de față să modificați decizia recurată în sensul admiterii apelului urmând să schimbați în tot sentința apelată să admiteți în sensul solicitat acțiunea promovată de subsemnata, urmând să obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În drept: art. 304 și următoarele proc. civ.
Probe: înscrisuri, ce vor fi depuse până la închiderea dezbaterilor în conformitate cu art. 305.proc.civ."
Intimata BRD Generale SA, prin BRD Gnerale SA - Sucursala Academiei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Nu are nici o relevanta asupra solutiei, respectiv asupra valabilitatii contractului de ipoteca, daca incheierea contractului de ipoteca s-a facut pentru garantarea unui credit acordat reclamantei sau pentru acordarea unui credit acordat unui tert.
Nu sunt reale sustinerile in ceea ce priveste incheierea contractului de credit anterior datei incheierii contractului de ipoteca, intrucat ambele contracte apar ca fiind incheiate in aceeasi data, respectiv 7.02.2002. In plus, chiar daca s-ar considera ca in aceeasi zi a fost incheiat mai intai contractul de credit si ulterior cel de ipoteca, aspectul este irelevant, intrucat constituirea garantiilor prevazute stipulate reprezenta conditie de acordare efectiva a creditului.
Sustinerile privind nevalabilitatea mandatului persoanei cu care recurenta a incheiat contractul de ipoteca nu pot fi retinute intrucat privesc raporturile intre mandant si mandatar si, intrucat doar interesele acestor persoane pot fi vatamate prin nevalabilitatea contractului de mandat, doar acestea pot invoca eventuale cauze de nevalabilitate, doar acestea justificand un interes legitim in acest sens.
Totodata, in mod corect instanta de apel a retinut ca apararile facute in proces de catre BRD -, reprezentata prin Sucursala Academiei, pot echivala cu ratificarea tacita a mandatului. Este eronata sustinerea ca BRD- nu a fost legal reprezentata in instanta, intrucat aceasta a fost reprezentata prin mandatara sa - Sucursala Academiei (fosta Sucursala Municipiului B).
Este eronata sustinerea privind imprejurarea ca "acordarea creditului înseamnă executarea contractului de credit si a fost efectuată înainte de semnarea procurii si a contractului de ipotecă", intrucat procura a fost autentificata in anul 2000, in timp ca contractul de ipoteca a fost incheiat in anul 2002, iar executarea contractului de credit consta in acordarea creditului, dupa aprobarea acestuia, insa acordarea creditului nu putea fi decat ulterioara datei incheierii contractului de credit, iar data contractului de credit este aceeasi cu data incheierii contractului de ipoteca.
Nu pot fi retinute nici sustinerile privind lipsa capacitatii de exercitiu si incalcarea specialitatii capacitatii, intrucat la momentul intocmirii procurii si a contractului de ipoteca erau in vigoare dispozitiile art. 3 pct. 4 din Legea nr. 58/1998, potrivit carora "sucursala" este "unitatea operațională fără personalitate juridică a unei instituții de credit, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile instituției de credit, în limita mandatului dat de aceasta". Ca atare, in materia institutiilor de credit legea speciala prevedea posibilitatea acordarii valabile a unui mandat chiar si unei entitati fara personalitate juridica.
Sucursalei, care este mandatar al societatii mama, nu i se aplica dispozitiile art. 34 din Legea nr. 58/1998 astfel cum era in vigoare la momentul incheierii procurii si la cel al incheierii contractului de ipoteca. In plus, dispozitiile mentionate vizeaza conditii pentru asumarea de catre banca a unor obligatii in raport cu tertii. Or, la incheierea contractului de ipoteca banca nu isi asuma obligatii, ci garantul ipotecar isi asuma obligatii fata de banca. Totodata, incheierii procurii date angajatei sucursalei nu intra in categoria asumarii raspunderii fata de terti, intrucat, desi in raporturile mandant-mandatar se drepturi si obligatii reciproce, mandatara in cauza nu este tert fata de banca, ci prepus al acesteia.
In raport de cele retinute mai sus, nu poate fi retinuta ca temeinica nici sustinerea privind "lipsa consimtamantului organelor indreptatite de a semna pentru sucursala acte".
In consecinta, curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
Totodata, in baza art. 274.proc.civ. curtea va obliga recurenta la plata catre intimata BRD- Generale - Sucursala Academiei a sumei de 2552,55 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamanta, domiciliata in B, nr. 311,. 71,. 2,. 1,. 40, sect. 3 impotriva deciziei civile nr. 1029/12.09.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a IV-a Civila in dosarul nr- in contradictoriu cu intimatii-paratiBanca de Dezvoltare - Generale SA,cu sediul in B,--7, sect. 1,Banca de Dezvoltare - Generale SA - Sucursala Academiei,cu sediul in B, nr. 32-34, sect. 1, si, domiciliata in B,-,. 18,. B,. 46, sect. 2.
Obliga recurenta la 2552,55 lei cheltuieli de judecata catre intimata Banca de Dezvoltare - Generale SA - Sucursala Academiei.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 17.03.2009.
Presedinte Judecator Judecator
Grefier
Red.MS/2 ex.
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
