Anulare act. Decizia 1589/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1589/

Ședința publică din 19 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și, cu domiciliul ales în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.161 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, dosar nr- (număr în format vechi 351/2008).

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru reclamanții recurenți și lipsă av., pârâta intimată personal și asistat de av., lipsind pârâta intimată -""SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, nefiind timbrat cu suma de 9,00 lei și nici 0,30 lei timbre judiciare, după care;

Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru prin operațiune transmisă electronic - Bank și depune un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. Solicită acordarea unui termen de judecată pe motiv că urmează a se modifica Legea nr.10/2001, și deci se vor modifica despăgubirile ce se vor acorda reclamanților recurenți, de către Statul Român.

Reprezentantul pârâtei intimate se opune la admiterea cererii de amânarea cauzei, nu se cunoaște exact data când se va modifica legea și nici în ce sens se va modifica, ca atare amânarea pe acest motiv ar însemna doar tergiversarea cauzei, solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.

Instanța apreciind asupra cererii de amânare formulată de reprezentantul reclamanților recurenți, o consideră nefondată și o respinge. Neformulându-se alte cererii, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul reclamanților recurenți susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, casarea deciziei atacate, trimiterea cauzei la prima instanță în vederea soluționării în fond, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 5676/21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. M în dosar nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtele - SA și, reclamanții fiind obligați la plata către pârâta a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 16/2000 (contract ce a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995), în condițiile în care aceștia, în calitate de foști proprietari, au solicitat restituirea imobilului ce a format obiectul contractului, întrucât însă, reclamanții nu au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul prevăzut de art. 45 din Legea nr. 10/2001, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, trimiterea cauzei la prima instanță în vederea soluționării în fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a făcut în cauză aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 10/2001 - legea specială, în condițiile în care fusese formulată o acțiune de drept comun, astfel încât, instanța nu avea dreptul să modifice temeiul juridic al acțiunii, prin aceasta instanța de fond încălcând principiul disponibilității consacrat de art. 129 Cod pr. civilă.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr.161/03.06.2008 Tribunalul Mureșa respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții și.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și având în vedere efectul devolutiv al apelului prevăzut de art. 294 Cod pr. civilă, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 05.01.2006, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 16/2000 încheiat între pârâte, în motivarea cererii fiind făcută referire la demararea de către reclamanți a procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, fiind subliniat faptul că actul atacat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și a nr.HG 11/1997 și fiind menționat ca incidente în cauză inclusiv prevederile art. 45 ale Legii nr. 10/2001, potrivit cărora, actele juridice de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii în vigoare la data înstrăinării.

Prin sentința civilă nr. 3146/03.07.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. M în dosar nr- a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, fiind respinsă acțiunea reclamanților. In urma admiterii apelului, prin decizia civilă nr. 56/12.02.2007 a Tribunalului Mureș, cauza a fost trimisă spre rejudecare, abia în rejudecarea cauzei în fața primei instanțe ( 22-23), prin concluziile scrise depuse la data pronunțării hotărârii, precizându-se de către reclamanți că acțiunea pe care aceștia au înțeles să o promoveze este întemeiată pe dreptul comun, respectiv avându-se în vedere că actul a cărei nulitate se cere constatată a fost încheiat între pârâte cu încălcarea legislației în vigoare la momentul încheierii contractului.

Cum art. 45 din Legea nr. 10/2001 republicată reglementează o situație specială a actelor de înstrăinare având ca obiect imobilele care cad sub incidența acestei legi, nu se poate considera că prima instanță ar fi procedat abuziv la modificarea temeiului juridic al acțiunii, câtă vreme imobilul de formează obiectul contractului de vânzare - cumpărare a fost revendicat de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001 ( 16,17 dosar fond).

Mai mult, prevederile art. 45 din Legea nr. 10/2001, referitoare la prescripția dreptului la acțiune, arată că acestea sunt incidente indiferent de cauza de nulitate, prin derogare de la dreptul comun.

Având în vedere principiul de drept conform căruiaspecialia generalibus derogant,ca și faptul că instanța nu este ținută de temeiul juridic indicat de reclamanți, ci poate face încadrarea juridică în funcție de starea de fapt prezentată (în condițiile în care toate susținerile reclamanților fac referire la actele normative care reglementează situația imobilelor preluate abuziv), tribunalul a apreciat că prima instanță, în mod corect, a procedat la aplicarea în cauză a prevederilor legii speciale (Legea nr. 10/2001), fără a încălca principiul disponibilității părților, procedând în modul arătat în dispozitivul deciziei descris mai sus.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal reclamanții și, care au solicitat: admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la prima instanță, în vedere soluționării pe fond a litigiului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamanții au arătat că, în conformitate cu disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, ambele instanțe au pronunțat hotărâri aplicând greșit prevederile legale invocate, în special cele referitoare la principiul disponibilității reglementat de art.129 Cod pr.civilă.

Astfel, a fost încălcat prin sentința criticată, ignorându-se voința expres și neîndoielnic manifestată (deși manifestarea lor de voință a avut loc în cadrul procedurii de clarificare a obiectului cererii și temeiul juridic al acesteia), instanța de fond a decis că temeiul acțiunii lor trebuie să fie altul.

Reclamanții au susținut că temeiul juridic al cererii lor a fost indicat, iar indicarea temeiului nu a fost făcut din eroare. Astfel, având în vedere faptul că, în urma punerii în discuție, au reafirmat și susținut acest temei, instanța nu avea dreptul, nici chiar în temeiul rolului său activ, de a schimba acest temei juridic.

Faptul că s-a reținut aplicarea principiului"specialia generalibus derogant",nu justifica în niciun fel hotărârile instanțelor anterioare: faptul că legea specială derogă de la cea generala nu permite instanței să schimbe temeiul juridic al cererii astfel cum s-a procedat în speța dedusă judecații, așa cum de altfel, în mod eronat, a considerat instanța de apel.

Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu în limitele prev. de art.304¹și 306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din lucrările dosarului instanța reține că prin sentința civilă nr.3146/03.07.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.M a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și astfel a fost respinsă acțiunea reclamanților, iar prin decizia civilă nr.56/12.02.2007 a Tribunalului Mureș - respectiv apel - cauza a fost trimisă spre rejudecare, acțiune ce a fost întemeiată pe dreptul comun.

De asemenea se reține că, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 între - SA și pârâtă, este prescriptibil în termen de 1 an, termen prelungit de două ori prin Ordonanțele de Guvern nr.109/2001 și nr.145/2001, respectiv până la data de14.08.2002,iar cererea reclamanților a fost înregistrată la data de05.01.2006.

Astfel, din lucrările dosarului rezultă că reclamanții nu au făcut dovada unei cauze de suspendare sau a întreruperii termenului special de prescripție de un an.

Pentru aceste considerente instanța a făcut trimitere la principiile de drept, respectiv a raportului dintre legea generală și legea specială (excepția) - raport exprimat despecialia generalibus derogant.

În concluzii, instanța de apel, în prezenta cauză, a avut rol activ așa cum prevede art.129 Cod pr.civilă.

Față de cele arătate în cauză, Curtea, constată că nu este incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și cum nu sunt nici motive de ordine publică dintre cele prev.de art.306 Cod pr.civilă, recursul reclamanților se apreciază a fi nefondat și va fi respins ca atare, în condițiile art.312 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și, cu domiciliul ales în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.161 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, dosar nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat	Judecător,	Judecător,
Grefier,

Red.AV

Tehnored.CC/2 exp.

27.11.2008

Jd.fd. RM

Jd.tr.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: