Anulare act. Decizia 1605/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1605/R/2009

Ședința publică din 18 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța

JUDECĂTOR 3: Dana Cigan

Judecător - -

Grefier - -

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în C, str.- nr.124, -.9.C,.46, județul C în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Reghin,-/A, județul M împotriva deciziei civile nr 108 /Ap din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1117 din 9 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Carei; având ca obiect: anulare act.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 11 noiembrie 2009 au concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1117/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Careia fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâtei și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.316/10.09.2003 și a certificatului de calitate de moștenitor nr.53/14.02.2006 emise pe seama acesteia din urmă, respingându-se cererea reconvențională a pârâtei reclamante privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15.03.1948 cu privire la imobilul înscris în CF nr.1153, sub nr.top.498/9.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că certificatul de moștenitor nr.316/2003 a fost eliberat pe seama pârâtei, constatându-se că aceasta are calitatea de succesoare după, care la rândul său este moștenitoare a def. (), fără ca în dosarul succesoral astfel întocmit să existe acte de stare civilă și fără a se indica gradul sau legătura de rudenie existentă între și. Singura probațiune administrată în acest sens în fața notarului public a fost o declarație autentificată de martor a numitului.

De asemenea, prin certificatul de calitate de moștenitor nr.53/2006 s-a reținut calitatea aceleiași de succesor al def. (), de data aceasta constatându-se că se găsește în relația de rudenie de verișor primar cu defunctul.

Instanța de fond a reținut pe de altă parte că, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.175/09.05.2003 eliberat în dosarul succesoral nr.385/2003 al BNP și conform încheierii finale din 14.02.2006 din acest dosar, rezultă că este fiica lui căsătorit cu născută. În aceste condiții, rezultă că în baza unor declarații date de către aceeași persoană, s-a reținut că este pe de o parte tatăl numitei, iar pe de altă parte că este soțul mătușii lui, numita născută.

În acest context, concluzia reținută în certificatul de calitate de moștenitor nr.53/2006 conform căreia este văr primar cu (persoana care potrivit celor de mai sus ar fi în realitate unchiul acesteia, iar potrivit încheierii finale din 14.02.2006 chiar tatăl lui ) se prezintă a fi eronată astfel încât prima instanță a reținut ca întemeiată cererea reclamantei și în consecință a anulat cele două acte notariale emise cu încălcarea dispozițiilor legale.

În ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că în cauză nu au fost evidențiate și nici dovedite motive de nulitate absolută a contractului atacat.

În privința admisibilității formulării cererii introductive în instanță de către reclamantă, prima instanță a reținut legitimarea procesuală a acesteia prin prisma faptului că într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare (dosar nr-), purtat între aceleași părți, pârâta din prezenta cauză își întemeiază calitatea procesuală activă tocmai pe cele două certificate notariale ce fac obiectul prezentei pricini.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal pârâta reclamantă solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și al admiterii cererii reconvenționale.

Prin decizia civilă nr 108 /Ap din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a respins excepția lipsei de interes a reclamantei privind promovarea acțiunii principală în dosar nr- al Judecătoriei Carei.

S-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr.1117/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Carei în contradictoriu cu intimata reclamantă în ce privește soluția dată acțiunii principale de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.316/10.09.2003 al BNP, cu consecința anulării încheierii cf nr.3616/12.09.2003 și a certificatului de calitate de moștenitor nr.53/14.02.2006 al BNP.

S-a disjuns apelul promovat de pârâtă împotriva aceleiași sentințe, cu privire la soluția dată cererii reconvenționale precum și în privința cheltuielilor de judecată.

Din considerentele deciziei se reține că potrivit certificatului de moștenitor nr.316/10.09.2003 eliberat BNP în dosarul succesoral nr.385/2003 (fila nr.3 din dosarul primei instanțe) rezultă că de pe urma def. (), dec.09.05.1945 în loc. Germania, cu ultimul domiciliu în de, jud.S M are vocație succesorală în calitate de unic moștenitor numita, născ. căsătorită cu dr..

Se mai atestă faptul că ulterior, în urma decesului numitei, la data de 05.02.1987, cu ultimul.în Israel, are vocație succesorală testamentară pârâta, născ. ca legatar universal.

Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.53/14.02.2006 eliberat de același notar public în dosar succesoral nr.64/2006 (fila nr.4 idem) se reține că de pe urma def. (), dec.09.05.1945 în loc. Germania, cu ultimul domiciliu în de, jud.S M, are vocație succesorală în calitate de "moștenitor legal și verișor primar al lui ()" numita, născ. dec.05.02.1987 în Israel, iar după aceasta din urmă are vocație succesorală testamentară ca legatar universal apelanta pârâtă.

Prin urmare din cele două acte notariale prezentate mai sus ar rezulta că, în măsura în care (), dec.09.05.1945 în loc. Germania, cu ultimul în de, jud.S M, este una și aceeași persoană, aceasta ar avea calitatea de văr primar cu succesoarea născ. (după cum rezultă din certificatul nr.53/2006), sau, în măsura în care este vorba despre două persoane diferite, așa cum se susține în criticile din apel (fila nr.13 din dosarul de apel), acestea au avut același nume, au locuit în aceeași localitate și au decedat (prezumtiv) la aceeași dată.

În vederea lămuririi stării de fapt descrise mai sus și rezultate prin cele două înscrisuri, au fost administrate atât în fața primei instanțe cât și în calea de atac a apelului, în probațiune, atât dovada cu înscrisuri cât și cea cu martori.

În privința înscrisurilor se reține că, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.175/09.05.2003 al BNP eliberat în dosar succesoral nr.216/2003 (fila nr.5 din dosarul primei instanțe), numita născ. căsătorită cu și decedată la data de 05.02.1987 a fost fiica def. (născ.) căsătorită cu, ambii decedați la data de 09.05.1945 în Germania, cu ultimul domiciliu în, jud.S

Prin același certificat s-a conferit calitate de moștenitor numitei și după mai multe persoane decedate la aceeași dată prezumată de 09.05.1945 în lagărul de concentrare la, Germania, făcându-se mențiunea că toate aceste persoane au calitatea de frați sau surori ai mamei acesteia n născ. practic având astfel calitatea de nepoată de frate sau de soră, după caz, după cele nouă persoane indicate în cuprinsul acestui certificat, printre care se numără, la poziția nr.4, numita " căsătorită cu dr. (, în limba maghiară sau )" (fila nr.5 idem).

Prin prisma celor de mai sus rezultă că numitul (), căsătorit cu (sora mamei numitei ) ar avea calitatea de unchi al testatoarei, iar nu pe aceea de văr primar.

De asemenea, din cuprinsul celor de mai sus rezultă, sub aspect genealogic, că (născ.-) căsătorită cu este fiica lui căsătorit cu (născ.) și nepoata de fiică a lui, tatăl acesteia din urmă.

Potrivit extrasului din registrul de căsătorie al Primăriei orașului (fila nr.58 din dosarul de apel) numitul, născ.01.12.1885 în Simleul S, jud.S, s-a căsătorit cu () născută la data de 30.09.1888 în, jud.S Din același act, rezultă că aceasta din urmă era fiica lui (bunicul lui ) și n.

Pe de altă parte, din extrasul din registrul de căsătorie al Primăriei orașului S (fila nr.60 idem) numitul, născ.17.10.1898 în s-a căsătorit cu () născ.23.05.1903 în S, fiica lui și. Aceasta din urmă, în urma căsătoriei a dobândit numele de "", iar ca urmare a traducerii prenumelui, acela de "" astfel încât persoana în privința căreia se reține în registrul de deces al Primăriei orașului S (fila nr.69 idem) că (născ.23.05.1909, dec.09.05.1945) este antecesoarea numitei și soția lui (), născ. este de fapt persoana, fiica lui și.

Din această perspectivă, declarațiile martorilor (fila nr.73 din dosarul primei instanțe), (fila nr.34 idem, respectiv fila nr.57 din dosarul de apel), G (fila nr.56 din dosarul de apel), în lipsa unei fundamentări și pe baza unor înscrisuri concordante celor declarate, se prezintă a fi circumstanțiate, fără a fi de natură să răstoarne concluziile rezultate din cele de mai sus.

În acest context, analizând criticile apelantei tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe dată asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, prin prisma interesului legitim rezultat din existența pe rolul Tribunalului Satu Marea dosarului nr- (în prezent suspendat) este justă, temeinică și legală, iar în ce privește pretinsa tardivitate a precizării de acțiune, mai precis a temeiului juridic ce a fundamentat cererea introductivă a reclamantei, susținută de apelantă prin prisma art.132 Cod de procedură civilă, tribunalul a reținut că aceasta nu a fost invocată în fața primei instanțe la primul termen de judecată ulterior depunerii acestei precizări coroborat și cu aplicabilitatea disp.art.84 raportat la art.129 Cod de procedură civilă în ce privește încadrarea juridică a petitului cu care a fost investită instanța de fond.

Referitor la pretinsa confirmare în mod irevocabil a celor două certificate în cauză de către Curtea de Apel Oradea prin decizia nr.231/R/01.03.2007 pronunțată în dosar nr- (filele nr.29-32 din dosarul primei instanțe) tribunalul reține că obiectul acelei pricini l-a constituit analiza legalității unei hotărâri emise în condițiile legii nr.112/1995. Cu acea ocazie s-a statuat asupra legitimării procesuale active a reclamantei din acel dosar, reținându-se calitatea procesuală activă a acesteia prin prisma celor două certificate depuse la dosar. Din analiza considerentelor și a dispozitivului respectivei decizii nu rezultă însă că ar fi fost verificată, nici pe măcar pe cale incidentală, legalitatea și valabilitatea însăși a celor două înscrisuri notariale astfel încât tribunalul a respins ca nefondate susținerile apelantei vizând o eventuală putere de lucru judecat sub acest aspect.

În ce privește criticile apelantei structurate pe ideea greșitei aprecieri de către prima instanță a stării de fapt și a relațiilor de rudenie dintre și def. (), tribunalul a apreciat că raționamentul instanței de fond este corect iar soluția adoptată este temeinică și legală astfel încât a respins apelul promovat.

Împotriva hotărârilor a declarat recurs pârâta solicitând modificarea acestora în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

O prima critică formulată este cea legată de calitatea procesuală a reclamantei dar aceasta este neîntemeiată, în mod corect cele două instanțe stabilind interesul acesteia în promovarea acțiunii în condițiile în care, în egală măsură, atât reclamanta cât și pârâta invocă dreptul de a obține măsuri reparatorii în legătură cu imobilul înscris în CF 1153 dar prin raportare la antecesori diferiți. Cum pârâta își fundamentează cererea pe certificatele de moștenitor ale căror lipsire de efecte se solicită, iar reclamanta invocă dobândirea imobilului în baza unei înstrăinări, tranzacția având loc cu mai mulți ani în urmă, fiind încheiată cu succesorii proprietarei al cărei drept este înscris sub B 23 apare justificată calitatea și interesul reclamantei intimate de a formula prezenta acțiune.

A doua critică, însă, vizează modul în care au fost cercetate probele administrate și modul în care instanța a înțeles să soluționeze această cauză, apreciindu-se că concluziile tribunalului sunt eronate, ceea ce a determinat pronunțarea unei soluții vădit nelegale.

Intimata, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că problema supusă verificării instanței nu este o simplă lipsire de efecte a unui certificat de moștenitor pentru care nu au fost depuse înscrisurile doveditoare la data eliberării certificatului, ci chiar determinarea raporturilor de rudenie dintre pârâta recurenta și defuncții a căror succesiune s-a dezbătut și faptul că aceasta este finalitatea acțiunii rezultă și din modul în care tribunalul a motivat soluția, instanța menținând soluția judecătoriei tocmai datorită concluziei că pârâta nu este moștenitoarea proprietarilor tabulari.

De altfel nici reclamanta nu urmărește o simplă lipsire de efecte a unui certificat de moștenitor care în fond ar permite eliberarea unui alt înscris notarial cu respectarea strictă a prevederilor legale ci dorește să dovedească faptul că nu recurenta este moștenitoarea vreuneia dintre proprietarii tabulari al căror drept este înscris sub B 22 si 23 din CF 1153, deoarece numai o astfel de soluție îi profită în sensul că soluția de restituire în favoarea sa a imobilului își păstrează efectele.

Pornind de la această afirmație se constată că antecesoarea recurentei a fost în mod indiscutabil nepoata lui - -, născută la 30 septembrie 1888, aceasta fiind sora mamei ei căsătorită, iar această mătușă a fost căsătorita cu - născut la 1 decembrie 1885.

Această relație de rudenie nu o împiedică, însă, pe recurentă să fie și verișoară cu născut la 17 octombrie 1898 căsătorit cu, născută la 23 mai 1903, persoane ale căror drept pare a fi înscris în CF 1153.

Apare evident din actele depuse că există două persoane, și că fiecare dintre aceștia au fost căsătoriți cu doamne ale căror prenume era, dar nu este deloc clar de ce tribunalul ajuns la concluzia că este imposibil ca pârâta recurenta să fie verișoara proprietarului al cărui drept este înscris în cartea funciară.

În aceste condiții se apreciază că se impune o suplimentarea a probațiunii, și în special trebuie subliniat faptul că instanța trebuia să fie mult mai atentă atunci când a audiat-o pe martora care a făcut cercetări în legătură cu familiile evreilor din zona respectivă și căreia trebuiau să i se pună întrebări mult mai pertinente, declarația sa fiind mult prea ușor înlăturată, nefiind destul de clar motivul pentru care tribunalul a apreciat că cele declarate sunt circumstanțiate.

Mai mult, este de notorietate că, comunitatea evreilor deține informații legate de membrii comunității care au fost deportați și executați în timpul războiului, astfel încât și sub acest aspect instanța putea pune în vedere părților necesitatea de a face demersuri pentru a se stabili dacă există sau nu o relație de rudenie între recurentă și proprietarii tabulari.

Este adevărat că în procesul civil părțile sunt cele care propun administrarea probelor, dar pe de altă parte, instanța trebuie să facă toate demersurile necesare pentru a afla adevărul în cauză ori dacă în legătură cu drepturile patrimoniale există o suprapunere aproape totală între existența dreptului în sine și posibilitatea de a dovedi existența acestuia, în materia raporturilor nepatrimoniale situația este inversată deoarece o relație de rudenie există chiar dacă ea poate fi dovedită sau nu, astfel că rolul instanței este mult mai larg în încercarea de a nu săvârși o eroare decât în cazul raporturilor nepatrimoniale.

Curtea apreciază că în prezenta cauză nu este suficient de clar dacă recurenta este sau nu în grad de rudenie cu al cărui drept apare înscris în CF 1153, motiv pentru care în baza art. 304 pct 8 și 9 combinat cu art. 312 alin 1-5 cod procedură civilă, va casa decizia și va trimite dosarul aceleași instanțe de apel pentru suplimentarea probațiunii și rejudecarea apelului.

Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în C, str.- nr.124, -.9.C,.46, județul C în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Reghin,-/A, județul M împotriva deciziei civile nr 108 /Ap din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare laTribunalul Satu Mare, ținând cont de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

Red dcz

14.12.2009

Jud fond tenter

Jud apel,

Dact IC

4ex/181.12.2009

2 com/

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -

completul II recurs

Dosar nr-

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 11 noiembrie 2009

Președinte: - - - judecător

Judecător - -

Judecător - -

Grefier - -

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în C, str.- nr.124, -.9.C,.46, județul C în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Reghin,-/A, județul M împotriva deciziei civile nr 108 /Ap din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1117 din 9 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Carei; având ca obiect: anulare act.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:

-avocat,în reprezentarea recurentei,lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 52/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual;

-avocat,în reprezentarea intimatei reclamante, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 52/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual;

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:

Reprezentantul recurentei solicită conexarea la prezentul dosar a dosarului nr- a Tribunalului Satu Mare, suspendat în baza art. 244 pct 1 cod procedură civilă, care are ca obiect apelul formulat cu privire la soluția dată cererii reconvenționale de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare din 15 martie 1948, menționând că a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare.

Reprezentanta intimatei reclamante se opune admiterii cererii de conexare, arătând că în mod corect instanța de apel a dispus disjungerea apelului cu privire la soluția dată cererii reconvenționale și apoi suspendarea soluționării apelului judecării acestuia până la soluționarea irevocabilă prezentului dosar.

Instanța,respinge cererea de conexare, nefiind incidente dispozițiile art. 164 cod procedură civilă, recursul fiind formulat împotriva unei încheieri de suspendare.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de18 noiembrie 2009, cam. 39, 0ra 9.00

Pentru când părțile au termen în cunoștință prin reprezentanți.

Dată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

Președinte:Felicia Toader
Judecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 1605/2009. Curtea de Apel Oradea