Anulare act. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 161
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 793 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații, G, și,având ca obiect constatare nulitate certificat moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții și asistați de avocat și intimații, G și asistați de avocat,lipsă fiind intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al patrulea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenții și depune la dosar copia contractului nr. 153 de furnizare a energiei electrice la iluminat și utilizări casnice,ce a fost încheiat pe numele,duplicatul fiind înmânat și apărătorului intimaților, G și spre luare la cunoștință.
Avocat pentru intimații, G și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisului ce i-a fost înmânat la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenții și invocă excepția prescripției dreptului la acțiune,susținând că această excepție se deduce din natura cauzei.
Astfel,prin acțiunea formulată,reclamanții solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 299 din 29 iulie 1987 emis în urma decesului autoarei.
Nulitatea absolută reprezintă cea mai severă sancțiune ce poate fi aplicată unui act juridic,sancțiune ce desființează actul și care potrivit dispozițiilor Codului civil are la bază cauza imorală sau ilicită.
Ori,în speța de față,nu poate fi vorba de imoralitate sau cauză ilicită,atâta timp cât la dezbaterea succesiunii la notariat,părțile au fost legal citate,iar instanța de fond și instanța de apel au reținut că, G și au fost legal citați la dezbaterea succesiunii.
Astfel,fiind vorba despre o nulitate relativă,dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani.
Solicită unirea acestei excepții cu fondul și pe fond susține că motivele de recurs invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Avocat susține că decizia instanței de apel se sprijină pe motive și dovezi contradictorii. Astfel,în decizia recurată,deși se recunoaște citarea legală a moștenitorilor la dezbaterea succesiunii,se iau în considerare și cele două depoziții ale martorilor și,reținându-se că actele de conservare au fost realizate de moștenitori după decesul autoarei lor.
Astfel, moștenitorii defunctei deși au fost legal citați,au cunoscut că se realizează o dezbatere a succesiunii,au avut în vedere actele lor de conservare și nu s-au prezentat la termenul stabilit la notariat.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că la dosar sunt acele probe testimoniale ale reclamanților,care însă se contrazic cu alte două probe testimoniale administrate la cererea pârâților. Astfel,în situația punerii în balanță a depozițiilor martorilor,acestea ori se anulează reciproc,ori dacă sunt pe picior de egalitate profită celor ce dețin certificatul de moștenitor.
Pentru ca acele acte de conservare făcute de intimați să fie valabile,ar însemna ca timp de 20 de ani reclamanții - intimați să nu fi știut de existența acelui certificat de moștenitor,ori chiar martorii propuși de reclamanți declară că încasa dividente pentru terenul situat în extravilan ce fusese dat în asociația,întrucât avea certificat de moștenitor. De altfel chiar martorul reclamanților confirmă că în familie se știa de certificatul de moștenitor emis pe numele lui.
Avocat susține că dintre cei nouă frați care locuiesc în aceeași localitate sau în localități apropiate,dintre care patru au renunțat expres la moștenire și trei au fost legal citați la dezbaterea succesiunii,nu se poate presupune că timp de 20 ani nimeni nu a avut cunoștință de existența certificatului de moștenitor deținut de.
Instanța de apel a reținut că s-au realizat acte de conservare,însă ar fi trebuit să aibă în vedere și aspectele legate de moștenire.
Din actele depuse la dosar rezultă că era stâlpul familiei,lucra ca șef de depozit,a comandat,achiziționat și plătit materiale de construcții pentru imobil,din punct de vedere fiscal imobilul a figurat pe numele său,a plătit taxele fiscale,iar prin încheierea contractului de furnizare a energiei electrice s-a dovedit că s-a comportat ca un proprietar,întreținând imobilul moștenit și plătind consumul de energie electrică.
Avocat arată că s-a invocat că toți reclamanții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991,deoarece pe o adeverință figurau toți moștenitorii defunctei,însă solicită a se reține că acea adeverință este din anul 1986,iar autoarea a decedat în anul 1987,iar în discuție ca bun supus dezbaterii succesorale este casa părintească și terenul aferent, primind titlu de proprietate pentru terenul intravilan aferent casei de locuit,fiind emis un alt titlu de proprietate pe numele fraților pentru celelalte terenuri.
Cu privire la faptul că în anul 1991 ceilalți pârâți ar fi depus cereri,deși nu s-au depus,apărătorul arată că tot este cel care a acceptat ca terenul în extravilan să fie moștenit împreună.
Din probele administrate în cauză rezultă că singurul adevăr în cauză este acela că frații au cunoscut de existența acelui certificat de moștenitor al lui,acesta a avut grijă și de o soră mai mare pe care a instalat-o în casa părintească,părțile au fost în bune relații și se vizitau și nu au existat probleme decât după decesul acestuia,când intimații au vrut să o izoleze pe cumnata lor și să anuleze certificatul de moștenitor.
Recurenții și îl moștenesc pe,iar acel certificat de moștenitor emis în urmă cu 20 de ani se referă la bunuri care au intrat în circuitul civil.
În concluzie,avocat solicită a se reține că în speță nu poate fi vorba despre o nulitate absolută a certificatului de moștenitor,ci doar de o nulitate relativă a cărei acțiune este prescrisă,iar modificarea unui certificat de moștenitor după 20 de ani,după ce bunul a intrat în circuitul civil tulbură ordinea de drept,motiv pentru care solicită admiterea recursului,desființarea deciziei Tribunalului Iași și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Pașcani,cu cheltuieli de judecată,depunând chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat și concluzii scrise.
Avocat pentru intimații, G și având cuvântul,arată că pentru prima dată la termenul de astăzi s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune,susținându-se că acțiunea formulată nu ar avea caracterele unei acțiuni în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor,nefiind invocate motive de nulitate absolută ca atare,ci este vorba despre o nulitate relativă ce se prescrie în termenul general de 3 ani de la emiterea certificatului de moștenitor sau de la data când moștenitorii au luat cunoștință de existența acestuia.
Apărătorul apreciază că excepția invocată este neîntemeiată.
Astfel, prin acțiunea formulată și pe parcursul procesului s-au invocat motive de nulitate absolută a certificatului de moștenitor emis pe numele lui,prin înlăturarea celorlalți moștenitori ai defunctei,deși aceștia au făcut acte succesive de acceptare a succesiunii.
Apărătorul invocă și dispozițiile 689 și 700 cod civil potrivit cărora odată acceptată succesiunea nu se mai poate renunța la aceasta.
Susține că așa cum a arătat prin acțiunea introductivă,intimații, G și au făcut acte de acceptare a succesiunii după decesul autoarei lor și în mod nelegal s-a considerat că aceștia ar fi renunțat la moștenire.
Solicită a se avea în vedere că s-au depus acte din care rezultă că după apariția Legii nr. 18/1991 cei nouă copii ai defunctei au făcut cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru moștenirea mamei lor și s-a eliberat adeverință în anul 1991. Cei nouă copii figurau ca moștenitori cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate și care beneficiază de dispozițiile art. 13 alineat 2 din legea 18/1991,potrivit cărora moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii. La acel moment,dacă exista bună credință din partea lui,fără îndoială ar fi prezentat certificatul de moștenitor și ceilalți frați ar fi cunoscut de existența acestuia. Lucrurile au continuat însă și în baza cererii formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a emis titlu de proprietate.
Problemele au apărut la momentul când a decedat,când s-a promovat acțiune de anulare a titlului de proprietate obținut de frați și s-a prezentat acel certificat de moștenitor. Atunci intimații au aflat de existența certificatului de moștenitor,în cadrul procesului ce este în prezent suspendat la ribunalul Iași.
În aceste condiții și în situația în care s-ar reține că ar fi vorba despre o nulitate relativă a certificatului de moștenitor,termenul de prescripție este respectat de reclamanți,întrucât termenul curge de la data când acești au aflat de existența certificatului.
Apărătorul apreciază că instanța de apel a făcut o corectă și judicioasă analiză a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor Codului civil și a pronunțat o decizie legală și temeinică.
Chiar și în situația în care s-ar reține ipoteza că cei trei intimați au fost citați corect la notariat,nu se poate reține că neprezentarea acestora la notar echivalează cu sancțiunea de a fi considerați străini de moștenire,atâta timp cât din dosar rezultă că au efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii.
Solicită a se avea în vedere că în cauză au fost audiați martori care au declarat că cei trei intimați s-au ocupat de întreținerea casei părintești,au modernizat mobilierul,au făcut construcții noi,au cultivat terenul,astfel încât nu se poate pune problema că acestea nu ar reprezenta acte de acceptare a succesiunii în sensul legii.
În mod corect instanța de apel a apreciat că atâta timp cât nu există declarații de renunțare la succesiune și cei trei intimați și-au exercitat opțiunea succesorală prin actele făcute după decesul mamei, se poate reține intenția de acceptare a succesiunii și constata calitatea acestora de moștenitori ai mamei lor.
Faptul că la termenul de astăzi s-a adus acel contract încheiat pentru furnizarea energiei electrice,iar la termenul anterior s-au adus bonuri de materiale nu are relevanță,atâta timp cât din probele administrate rezultă că cei trei intimați și-au manifestat intenția de acceptare a succesiunii.
Solicită respingerea recursului,cu cheltuieli de judecată,depunând în acest sens chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Avocat susține că s-a insistat pe titlul de proprietate și pe acceptarea moștenirii potrivit Legii nr. 18/1991,însă solicită a se avea în vedere sentința nr. 176 din 18 ianuarie 2007 Pronunțată de Judecătoria Pașcani depusă la dosar prin care a fost respinsă acțiunea formulată de o parte din reclamanți privind anularea titlului de proprietate emis pe numele lui,astfel încât există autoritate de lucru judecat cu privire la acest titlu.
La interpelarea instanței,avocat susține că repunerea în termen a operat pentru întreaga masă succesorală și nu numai pentru bunul pentru care s-a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate conform legii nr. 18/1991.
Avocat apreciază că repunerea în termen nu a operat pentru întreaga masă succesorală.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.351/12.02.2008 a Judecătoriei Pașcanis -au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților și lipsa de interes invocate de către pârâți.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin mandatar, G, și în contradictor cu pârâții și.
S-a respins ca nedovedită cererea pârâților privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâții și sunt succesorii defunctului iar reclamanții precum și autorul pârâților, sunt fiii defuncților soți și, decedați la 16.08.1973 și respectiv 14.07.1986, iar succesiunea după a fost desfăcută eliberându-se certificatul de moștenitor nr.212/1974, singurii acceptanți fiind și, ceilalți moștenitori fiind renunțători cu declarație expresă.
Reclamanții, G, au fost legal citați în cadrul procedurii succesorale notariale, procesele-verbale încheiate de către agentul procedural cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.100 alin.1 pct.4 și 7 din Codul d e procedură civilă, iar susținerea lui că soția lui este neștiutoare de carte, nu este relevantă, prin prisma argumentelor invocate. În ce privește reclamanții, și, instanța de fond a reținut că aceștia au dat declarații de renunțare la moștenire.
Prin decizia civilă nr.793/19 noiembrie 2008 Tribunalului Iașis -a admis apelul formulat de reclamanții, G împotriva sentinței civile nr.351/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A admis acțiunea formulată de reclamanții, G în contradictoriu cu pârâții și.
A constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.299/29.07.1987 eliberat de Notariatul de Stat P, în ceea ce privește neacceptarea moștenirii de către descendenții de gr. I,
A constatat calitatea acestora de moștenitori legali ai decujusului, decedată la data de 14.07.1986.
A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Au fost obligați intimații și la plata către apelanți a sumei de 1006,15 RON cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut de tribunal că cei 3 reclamanți-apelanți nu au dat declarații de renunțare la succesiune, astfel că nu se poate considera că aceștia au renunțat la succesiunea mamei lor decât dacă din actele notariale ale acestora rezultă că nu și-au manifestat voința în sensul acceptării succesiunii. Tribunalul a constatat că actele materiale pe care le-au realizat cei 3 succesibili apelanți constând în reparații și modernizări făcute la imobilul în care a locuit mama lor și care face obiect al succesiunii, vizitarea a casei părintești, preocuparea continuă a stării materiale a acelei locuințe pot fi considerate acte materiale din care rezultă neîndoielnic intenția acestora de a colege moștenirea, aceste acte neputând fi făcute decât în calitate de moștenitori.
Împotriva deciziei civile nr.793/19 noiembrie 2008 Tribunalului Iași au formulat recurs și.
Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
Instanța a interpretat și aplicat greșit legea când a reținut că reclamanții-apelanți au făcut acte de administrare, acceptând tacit moștenirea; cât timp reclamanții-apelanți au fost citați legal la dezbaterea succesiunii în fața notarului, nu se mai poate invoca acceptarea tacită.
Recursul formulat este întemeiat.
A fost invocată de recurenți la termenul din 15 aprilie 2009 excepția privitoare la prescripția dreptului la acțiune în anularea certificatului de moștenitor.
Potrivit Decretului 40/1953, privitor la procedura succesorală notarială, acei care au pretenții la moștenire ori au fost prejudiciați, în alt fel, prin eliberarea sau cuprinsul certificatului de moștenitor, pot cere, în justiție, anularea lui și stabilirea drepturilor lor.
În cazul în care întreaga procedură de dezbatere succesorală notarială a fost purtată numai cu unii dintre succesori, fără participarea tuturor celor care au vocație succesorală, prescripția dreptului la acțiune urmează a se calcula de la data când aceștia din urmă au luat cunoștință de certificatul de moștenitor.
Or, în litigiu nu s-a dovedit data exactă când, G, au luat cunoștință de conținutul certificatului de moștenitor nr.299/29.07.1987, pentru a se putea constata prescrierea dreptului la acțiune în termenul general de prescripție de 3 ani.
Așa fiind, instanța a respins excepția privitoare la prescripția dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei
Reclamanții, G, și au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.299/29.07.1987 eliberat de Notariatul de Stat P după defuncta - mama defunctului.
-se succesiunea după, prin certificatul de moștenitor nr.299/29.07.1987 s-a constatat că unic moștenitor este - fiu.
, și au renunțat la moștenire. Chiar dacă aceste declarații sunt date după împlinirea termenului de 6 luni a dreptului de opțiune succesorală, ele confirmă varianta de opțiune menționată în certificatul de moștenitor.
Ceilalți moștenitori, G, deși citați legal în cadrul procedurii succesorale nu s-au prezentat la dezbaterea succesiunii.
La data emiterii certificatului de moștenitor nr.299/29 iulie 1987 erau în vigoare dispozițiile Decretului 40/1953 privind procedura succesorală notarială.
Or, cât timp intimații-reclamanți au fost legal citați la dezbaterea succesorală a defunctei potrivit reglementării în vigoare la momentul eliberării certificatului de moștenitor (art.13 din Decretul 40/1953, în prezent Legea nr.36/1995), nu există un motiv de anulare sau de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor.
Actele ulterioare emiterii certificatului de moștenitor efectuate de cei 3 reclamanți nu-i repun în termenul de acceptare a succesiunii.
Repunerea în termen instituită de art.13 din Legea fondului funciar nr.18/1991 nu are efecte de repunere în termenul de acceptare a succesiunii în privința celorlalte bunuri ce compun masa succesorală rămasă în urma defunctei.
Efectele repunerii în termenul de acceptare a succesiunii prevăzut de art.13 din Legea nr.18/1991 se limitează numai la terenul ce face obiectul Legii 18/1991.
Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea de APEL IAȘI constată că tribunalul a făcut o aplicare greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Față de acestea și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă ce va admite recursul, se va modifica în tot decizia tribunalului, cu respingerea apelului și păstrarea sentinței Judecătoriei Pașcani.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția privitoare la prescripția dreptului la acțiune în anularea certificatului de moștenitor invocată de recurenții și.
Admite recursul formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.793 din 19 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot.
Respinge apelul formulat de reclamanții, și G, împotriva sentinței civile nr.351 din 12.02.2008 a Judecătoriei Pașcani, pe care o păstrează.
Obligă intimații, G și să plătească recurenților suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Pașcani:
-
05.2009.-
2 ex.-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu, Mona Maria
