Anulare act. Decizia 1617/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1617/
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G,.4,.A,.16, județul H, împotriva deciziei civile nr. 28 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, prin mandatar, lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Mandatara reclamantului-recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii actiunii introductive, cu obligarea pârâtului-intimat la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate, nefiind respectate cerințele legale de către notarul public.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2012/10 noiembrie 2008, Judecătoria Miercurea Ciuca respins acțiunea formulată de reclamantul, prin mandatara, în contradictoriu cu pârâtul, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Certificatul de legatar nr. 275/26.11.2004, emis de, a cărui anulare parțială o solicită reclamantul, s-a eliberat în mod legal, iar invocarea faptului că acesta se impune a fi anulat întrucât nu a fost semnat de către martora nu are niciun suport legal. Reclamantul este lipsit de interes în solicitarea anulării actului contestat, acest lucru putând fi făcut eventual de către, care însă nici nu este parte în proces și nici nu a atacat Certificatul de legatar.
De asemenea, reclamantul nu a făcut nici dovada afirmației sale, potrivit căreia terenul în suprafață de 19300. cuprins în nr. 960 -. 8054, fost vândut în anul 1987 de către, antecesorului reclamantului, numitul.
Pentru aceste motive și ținând cont de prevederile art. 83 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamant, ca nefondată.
Soluția anterior menționată a fost confirmată prin decizia civilă nr.28/3 martie 2009 Tribunalului Harghita, în urma respingerii apelului declarat de reclamant, corelativ cu obligarea acestuia la plata către pârât a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut, în esență, că încheierea de dezbatere succesorală notarială din data de 26.11.2004, prin care s- constatat că legatarul a renunțat la dreptul de moștenire, la fel și, astfel încât întreaga masă succesorală i-a revenit intimatului, a fost semnată de toate cele trei persoane sus arătate, fiind certificată autenticitatea semnăturii acestora de către notarul public, astfel că, în sensul dispozițiilor art. 1173 Cod civil, actul în speță este valabil până la înscrierea în fals.
Totodată, fiind contestată semnătura numitului de pe încheierea notarială sus arătată, prin Raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C s-a constatat că această semnătură a fost executată de către titularul, care între timp a decedat.
Pentru considerentele exprese, tribunalul a apreciat că nu a fost dovedită nulitatea actului atacat și, ținând cont de prevederile art. 83 alin.1 din Legea nr. 36/1995, respectiv ale art. 1171 și 1173 Cod civil, a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, dispunând respingerea apelului.
Reclamantul a uzat în continuare de calea de atac a recursului, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că decizia recurată este lipsită de temei legal, întrucât instanța nu a luat în considerare prevederile art. 49 lit. f) din Legea nr. 36/1995, respectiv împrejurarea că moștenitoarea nu a semnat încheierea notarială în baza căreia s-a eliberat certificatul de moștenitor, astfel că nu există dovada că aceasta a fost prezentă la dezbaterea succesorală.
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 36/1995, încălcarea cerințelor prevăzute de art. 49 lit. c), f), j) și k) se sancționează cu nulitatea, astfel că instanțele de fond și de apel ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că nu există nicio probă din care să rezulte că persoana anterior menționată, despre care s-a reținut faptul că este străină de succesiune, ar fi fost prezentă la biroul notarului public, situație în care certificatul de moștenitor atacat este lovit de nulitate, întrucât a fost emis în baza unei încheieri notariale care este nulă absolut.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea recursului, susținând că reclamantul a invocat motive noi, nearătate în fața primelor două instanțe și că prevederile legale la care face trimitere nu instituie obligativitatea semnării încheierii notariale de către părți, o atare atribuție fiind conferită de lege exclusiv notarului public.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată primei instanțe, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de legatar nr. 275/26 noiembrie 2004, eliberat de, în ceea ce privește suprafața de 19300. identificată în nr. 960 -. 8054.
Acțiunea nu a fost motivată în drept, susținându-se doar că cele constatate de notarul public nu corespund adevărului, fiind făcute prin fraudă la lege, că numitul nu a fost citat la dezbaterea succesorală și că acesta nu avea cum să renunțe tacit la succesiune, deoarece a stăpânit faptic terenul o perioadă îndelungată de timp, după care l-a vândut antecesorului reclamantului, acesta din urmă aflându-se în posesia terenului la data eliberării certificatului de moștenitor atacat.
Învestită cu soluționarea cauzei, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize grafologice, concluzia acesteia fiind că încheierea notarială din 26 noiembrie 2004 poartă semnătura lui, context în care, în mod corect s-a apreciat că certificatul de moștenitor emis în baza menționatei încheieri răspunde cerințelor de legalitate.
În apel, reclamantul a invocat, drept motiv de nulitate, faptul că aceeași încheiere nu a fost semnată de moștenitoarea, deși s-a consemnat că aceasta a fost prezentă la dezbaterea succesorală. Or, în raport de prevederile art. 1171 și 1173 Cod civil, constatările proprii ale notarului public, ca agent instrumentator, precum data și locul întocmirii înscrisului, prezența părților, consemnarea declarațiilor făcute sau constatarea unui fapt petrecut în prezența sa, face dovada până la înscrierea în fals, ceea ce în speță nu este cazul.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de apel a reținut în mod corect legalitatea sentinței atacate și faptul că nulitatea absolută a actului din litigiu nu a fost dovedită.
În ceea ce privește invocarea în recurs a nulității prevăzute de art. 52 raportat la art. 49 lit. f) din Legea nr. 36/1995, Curtea constată că dispozițiile legale enunțate nu pretind semnarea încheierii notariale de către părți - ci reglementează conținutul actului respectiv. Astfel, dispozițiile art. 49 lit. f) vizează consemnarea în încheierea notarială a numelui sau denumirii părților, a domiciliului sau sediului acestora, a mențiunii faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum și a modului în care li s-a constatat identitatea.
Or, cercetând încheierea finală din 26 noiembrie 2004, Curtea observă că aceasta cuprinde toate mențiunile pretinse de art. 49 lit. a - k din Legea nr. 36/1995, niciuna dintre acestea neimpunând semnarea actului de către părțile prezente la întocmirea acestuia de către notarul public.
În contextul celor anterior relevate, instanța reține că în cauză nu se identifică motivul de nelegalitate invocat în cuprinsul memoriului de recurs, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată calea de atac dedusă judecății.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,.4,.A,.16, județul H, împotriva deciziei civile nr. 28/3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./23.11.2009
Jud.fond. Cs.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
