Anulare act. Decizia 1657/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1799/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1657
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursurilor formulat de recurentul - reclamant -, cât și de recurenta - pârâtă -, împotriva deciziei civile nr.802 din 10.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
are ca obiect - nulitate contract vânzare - cumpărare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25 noiembrie 2009 și apoi la data de 02 decembrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă la data de 25 septembrie 2008 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând anularea parțială a înscrisului intitulat act de vânzare - cumpărare nr. 2234 din 24 iunie 2003.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că mențiunea potrivit căreia a avut calitatea de procurator al fondurilor ce au constituit prețul terenului, obiect al contractului, nu corespunde adevărului întrucât aceste sume de bani au provenit de la reclamant.
Pârâta a depus întâmpinare, invocând excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei de interes și a prescripției dreptului material la acțiune (respinse la termenul din 09 decembrie 2008), iar pe fond solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii.
La data de 18 noiembrie 2008, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să solicite constatarea nulității absolute parțiale a contractului.
La termenul din data de 09 decembrie 2008 fost pusă în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive integrale a pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 6169 din 09 decembrie 2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive integrale a pârâtelor; a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă integrală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Actul juridic atacat a fost încheiat între vânzătorii - și, pe de o parte, cumpărătoarea pe de altă parte, precum și procuratoarea de fonduri.
Cererea de chemare în judecată a fost însă formulată exclusiv în contradictoriu cu "procuratoarea de fonduri" și cumpărătoarea, iar nu și cu vânzătorii.
Acțiunea în constatarea nulități sau anularea unui act juridic trebuie formulată în contradictoriu cu toate părțile actului juridic respectiv, fiind vorba despre un act de coparticipare procesuală pasivă obligatorie.
Acceptarea susținerii reclamantului, în sens contrar, ar duce la concluzia că, în ipoteza admiterii acțiunii, actul va fi valabil pentru unele dintre părțile sale, care nu au figurat în proces și cărora, în acest fel hotărârea nu le este opozabilă, și nu le este opozabil celor care au figurat în proces.
O asemenea situație ar aduce atingere siguranței circuitului civil și, totodată, ar fi dezavantajoasă pentru reclamant, care și-ar putea vedea dreptul câștigat contestat din nou, fiind nevoit să facă față unui al doilea proces.
De asemenea, în fața refuzului reclamantului de a-și modifica cererea, instanța nu a putut remedia această situație, întrucât, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, instanța nu poate introduce din oficiu părți în proces.
Tribunalul București - Secția a IV a Civilă prin decizia civilă nr. 802 din 10 iunie 2009 admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
A reținut tribunalul că:
Prin acțiune reclamantul a solicitat să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare - cumpărare doar în privința mențiunilor vizând proveniența sumei de bani cu care a fost plătit prețul vânzării, în motivare apelantul învederând împrejurarea că de fapt acesta a procurat aceste fonduri către cumpărătoarea, fosta sa soție, el nefiind cetățean român și neavând posibilitatea recunoscută de lege să dobândească terenuri în proprietate în această calitate. La data încheieri contractului de vânzare - cumpărare aceștia erau căsătoriți. Prin această acțiune se urmărește să se înlăture aparența, respectiv să se dovedească faptul că în realitate prețul aferent acestui contract ar proveni exclusiv de la reclamantul - apelant, iar nu de la numita, rezultând în ipoteza admiterii acțiunii că acest imobil ar fi bun comun al soților, fiind dobândit în timpul căsătoriei, iar nu propriu.
Așadar s-a constat că în mod eronat prima instanță a considerat că intimatele - pârâte, cumpărătoarea și, nu au calitate procesuală integrală; că nu era necesară chemarea în judecată și a vânzătorilor din acest contract întrucât această mențiune vizând sursa prețului nu îi privește decât indirect, iar lipsa acestei mențiuni nu le-ar determina o vătămare.
A mai reținut tribunalul că, prima instanță avea obligația ca în temeiul art. 129 Cod de procedură civilă, în interesul aflării adevărului și al stabilirii situației de fapt și de drept reale să pună în discuția părților necesitatea calificării acțiunii în raport de intenția apelantului - reclamant, iar nu în funcție de temeiul juridic invocat de către acesta ori de denumirea acțiunii introductive ulterior precizată, împrejurare care în speță nu s-a produs, cauza fiind soluționată formal fără a fi analizate susținerile pe fond ale apelantului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Reclamantul, prin motivele de recurs critică decizia numai în ceea ce privește cererea privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Susține recurentul că instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la aceste cheltuieli, deși în prima parte a deciziei este consemnată această cerere.
La rândul său recurenta - pârâtă, critică decizia pentru următoarele motive:
În mod nelegal, instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 129 Cod de procedură civilă, reținând faptul că prima instanță avea obligația ca în interesul aflării adevărului și al stabilirii situației de fapt și de drept reale să pună în discuția părților necesitatea calificării acțiunii.
Instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză și a vânzătorilor contractului, însă recurentul a afirmat faptul că nu consideră utilă această măsură, manifestându-și în acest fel dorința de a nu modifica în vreun fel cadrul procesual pasiv al acțiunii sale.
Astfel instanța de fond nu putea introduce în cauză alte persoane, trecând peste manifestarea de voință exprimată a recurentului, deoarece - în acest mod - ar fi adus atingere principiului disponibilității, principiu ce guvernează materia civilă.
Nu se poate susține faptul că instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ în soluționarea pricinii, atâta vreme cât a pus în discuția părților excepția calității procesuale pasive integrale a pârâtelor, respingând acțiunea numai, ulterior refuzului recurentului - reclamant de a-și modifica cererea.
Recurentul nu a lăsat la aprecierea instanței de fond necesitatea introducerii în cauză și a vânzătoarelor contractului, ci a lăsat la aprecierea instanței soluția referitoare la excepția invocată a lipsei calității procesuale pasive integrale.
Hotărârea instanței de apel este nelegală și din prisma celor reținute relativ la chemarea în judecată și a vânzătoarelor din acest contract, respectiv faptul că mențiunea vizând sursa prețului nu îi privește decât indirect, iar lipsa acestei mențiuni nu le-ar determina o vătămare.
Atâta vreme cât s-a solicitat anularea, chiar și parțială, a unui act juridic civil, cererea de chemare în judecată trebuia formulată în contradictoriu cu toate părțile actului juridic respectiv, inclusiv în contradictoriu cu vânzătorii contractului.
Actul juridic civil este definit în doctrină ca fiind acordul de voință al părților de a încheia un contract.
În lipsa unei manifestări de voință a fiecăreia dintre părți, nu se putea discuta despre un acord de voință, neexistând deci un contract.
Aceeași regulă trebuie respectată și în cadrul anulării, chiar și pațiale, a contractului, cu atât mai mult cu cât părțile nu au stipulat - așa cum putea să facă - faptul că anularea unei clauze a contractului nu produce efecte asupra celorlalte clauze contractuale.
De vreme ce vânzătorii contractului nu au cunoștință de existența unei cereri de chemare în judecată, este eronată și deci nelegală afirmația instanței de apel cum că aceștia nu au un interes direct.
Pentru a se putea reține acest aspect, ar fi trebuit ca el să fie pus în discuția tuturor părților contractuale, respectiv și în discuția vânzătorilor contractului.
Mai mult, instanța de apel a folosit, în mod eronat, sintagma de genul "așa-numita procuratoare de fonduri" referindu-se la intimata, cu atât mai mult cu cât nu s-au administrat probe pe fondul cauzei care să contrazică calitatea acesteia într-un act autentic de procurator de fonduri.
La termenul din data de 25 noiembrie 2009 s-a invocat de către recurentul - reclamant excepția tardivității declarării recursului formulat de recurenta - pârâtă.
În temeiul dispozițiilor art. 137 Cod de procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra acestei excepții.
Excepția este neîntemeiatăși urmează a fi respinsă ca atare având în vedere că, la instanța de fond recurenta - pârâtă și-a indicat domiciliul ales la Cabinet de Avocat " ", cu sediul în B,-, sector 2.
Decizia civilă nr. 802 din 10 iunie 2009 i-a fost însă comunicată la o altă adresă, respectiv în -, sat -, șos. - nr. 25, județul
Prin urmare, Curtea apreciază că recursul declarat de recurenta - pârâtă a fost formulat în termen legal.
Pe fondul cererilor de recurs se constată că ambele sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Tribunalul, prin decizia civilă nr. 802 din 10 iunie 2009, ce formează obiectul prezentului recurs, a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 6169 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr-, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pin urmare nu se impunea soluționarea cererii de obligare a intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Acestea urmează a fi acordate sau nu cu ocazia rejudecării cauzei, conform art. 274 Cod de procedură civilă.
Și recursul formulat de recurenta - pârâtă este neîntemeiat.
Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2234 din 24 iunie 2003 de Notarul Public " ", este un contract complex care pe de o parte cuprinde un contract de vânzare - cumpărare prin care vânzătorii - și, vând cumpărătoarei - pârâtei suprafața totală de 628,38 mp. teren situat în comuna -, sat -, județul I, și pe de altă parte un contract încheiat între pârâta - cumpărătoare și procuratoarea de fonduri, privind proveniența sumei de 26.800 euro, ce a constituit diferența de preț ce a fost plătită la data încheierii contractului.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel prin cererea de chemare în judecată nu se cere anularea contractului de vânzare - cumpărare cu privire la clauzele ce interesează pe vânzători, ci numai cu privire la clauzele referitoare la proveniența banilor cu care a fost cumpărat imobilul, care nu îi privesc pe aceștia.
Mai mult, din practicaua sentinței civile nr. 6169 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea rezultă că instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive integrale, fără a pune în discuție în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă oportunitatea introducerii în cauză a vânzătorilor.
În aceste condiții, în mod corect, instanța de apel a reținut că se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța învestită cu rejudecarea cauzei să pună în discuția părților necesitatea calificării acțiunii, în raport de situația de fapt prezentată și de intenția apelantului - reclamant.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului formulat de recurenta - pârâtă.
Respinge recursurile formulate de recurentul - reclamant, cât și de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 802 din 10 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./27.01.2010
-4.--;
Jud.B-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
