Anulare act. Decizia 1675/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1675/
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu M, str. -. -, nr. 64,. 5, județul M, împotriva sentinței civile nr. 896 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 29 octombrie 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 2 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin cererea formulată de reclamantul și înregistrată la Tribunalul Mureș în dosar nr-, acesta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice și Spitalul Clinic Județean de Urgență M:
- a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului;
- a declinat, în favoarea Curții de APEL TÂRGU MUREȘ competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu M și Ministerul Sănătății Publice.
La termenul de judecată din 18 iunie 2009, instanța de fond a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a instanței iar prin sentința civilă nr. 896 din 24 iunie 2009, această excepție a fost admisă, fiind declinată în favoarea Curții de APEL TÂRGU MUREȘ competența soluționării acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că Ordinul Ministrului sănătății nr. 831 din 5.05.2009, are caracterul unui act administrativ unilateral, de vreme ce emană de la o autoritate publică, în regim de putere publică și în vederea exercitării competenței care i-a fost conferită în acest scop Ministerului sănătății publice. De altfel, chiar reclamantul a formulat o cerere de suspendare a Ordinului nr. 831/ 05.05.2009, la Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Secția de contencios administrativ, instanță pe care a considerat-o competentă și care a făcut obiectul dosarului nr- a acestei din urmă instanțe.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal, recurs reclamantul, solicitând casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei în vederea soluționării fondului Tribunalului Mureș - secția civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, recurs reclamantul, solicitând casarea și trimiterea cauzei în vederea soluționării fondului la Tribunalul Mureș - secția civilă - complet litigii de muncă.
În motivarea recursului reclamantul a arătat ca prim motiv, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța de fond limitându-se a relua definiția actului administrativ fără nicio referire cu privire la motivele pentru care a înlăturat susținerile reclamantului. De asemenea, arată recurentul, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 295 alin. 2 Codul muncii și ale art. 969 Cod civil, precum și ale art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Ordinul de revocare emis de Ministerul Sănătății Publice nu este un act emis în temeiul și pentru realizarea puterii publice. Și practica judiciară a confirmat în cazul angajatului care nu a dobândit funcția de bază prin concurs că decizia de desfacere a contractului său de muncă, emisă de o instituție de stat nu are caracterul unui act administrativ de autoritate.
Concluzionează recurentul că în condițiile în care funcția de manager a fost ocupată în urma promovării unui concurs, instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 295 alin.2 Codul muncii și a clauzelor contractului de management. Contractul de management are natura juridică a unui contract de muncă, pe o perioadă determinată și în condițiile specificate în cuprinsul acestuia, fapt care rezultă din clauzele convenției, acesta cuprinzând dispoziții referitoare la condițiile de muncă, durata muncii, salariul, concediu, atribuții specifice funcției ocupate.
Totodată, contractul de management prevede la capitolul IV, punctul 5, "să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancționările corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern".
S-a mai arătat că managerul, pe perioada executării contractului de management, beneficiază potrivit art. 178 pct. 6 din Legea nr. 95/2006 de un salariu de bază și de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, salarizare stabilită prin nr.OG 17/2008 privind salarizare și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Examinând sentința atacată raportat la motivele invocate și la prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța urmează a-l înlătura.
Sentința atacată este motivată în fapt și în drept, conform prevederilor art. 261 Cod procedură civilă. Acest text de lege, în alineatul 5 prevede obligativitatea instanței de a se referi în motivare la toate capetele de cereri formulate și la considerentele pentru care s-au respins sau admis unele cereri. Așa cum s-a arătat și în literatura juridică de specialitate, instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate de părți. Aceasta nu înseamnă însă că instanța trebuie să răspundă la toate argumentele folosite de părți pentru susținerea pretențiilor lor.
Scopul motivării este de a explica și fundamenta măsurile adoptate de instanță.
Astfel fiind, în cauză, instanța de fond, învestită cu soluționarea excepției necompetenței materiale, a motivat în considerentele hotărârii soluția adoptată, arătând argumentele de ordin juridic care au determinat admiterea excepției invocate. Faptul că nu s-au făcut referiri la toate susținerile reclamantului, nu reprezintă o nemotivare în sensul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reținem următoarele:
În vederea determinării competenței materiale a instanței, pornim de la obiectul cererii de chemare în judecată: constatarea nulității ordinului nr. 831/05.05.2009 a Ministrului Sănătății.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modificare sau stingere raporturi juridice -.
Ministerul Sănătății Publice reprezintă indubitabil o autoritate publică, iar Ordinul Ministrului Sănătății Publice în cauză constituie un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică.
Reclamantul îndeplinea funcția de manager, funcție exercitată într-adevăr în baza unui contract de management, încheiat cu Ministerul, conform art. 178 din Legea nr. 95/2006.
În aprecierea naturii juridice a contractului de management, din perspectiva prevederilor art. 178 din Legea nr. 95/2006, sunt importante alineatele 1 și 4.
Astfel, potrivit alineatului 1, managerul poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, iar calitatea de manager se obține în urma concursului sau licitației publice, după caz.
Or, licitația publică organizată în situația selecționării managerului persoană juridică se desfășoară conform nr.OUG 34/2006.
În situația acceptării opiniei reclamantului am ajunge la situația ca un contract de management încheiat cu persoana fizică să fie supus jurisdicției muncii iar cel încheiat cu persoana juridică, legii contenciosului administrativ conform prevederilor nr.OUG 34/2006.
Dar aspectul cel mai important îl constituie faptul că, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică și independent de contractul de management, conform art. 179 din același act normativ, managerul este numit prin ordin al ministrului sănătății publice.
În consecință, managerul funcționează în baza ordinului de numire, atribuțiile și drepturile fiindu-i stabilite prin contractul de management.
Ajungând la alineatul 4 al art. 178 reținem că acest contract de management este la fel, aprobat tot prin ordin, act administrativ unilateral.
Totodată, faptul că Legea nr. 95/2006 prevede în mod expres că pe durata cât persoana fizică funcționează în calitate de manager, contractul său individual de muncă se suspendă, duce la concluzia că între cele două tipuri de contracte există un raport de excludere.
Contractul de management nu poate fi considerat un contract individual de muncă și datorită modalității specifice de încetare, respectiv revocare care se realizează prin Ordin, act administrativ al ordonatorului principal de credite.
În concluzie reținem că, în mod corect, a apreciat instanța de fond că ordinul de revocare în funcție al reclamantului reprezintă un act administrativ, contestarea acestuia urmând să se facă potrivit prevederilor Legii nr. 554/2006, în fața instanței de contencios administrativ.
Contractul de management, încheiat ulterior ordinului de numire a managerului în funcție, nu poate schimba natura juridică a ordinului atacat.
Față de considerentele arătate, reținem că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat nu este incident, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează ca recursul declarat de reclamantul să fie respins ca nefondat, sentința atacată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu M, str. -. -, nr. 64,. 5, județul M, împotriva sentinței civile nr. 896 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./11.01.2010
Jud.fond.;
Asist. jud. -;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
