Anulare act. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 17
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Pană Constanța
JUDECĂTOR 2: Grecu Mioara Iolanda
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de pârâții Primăria Municipiului Târgoviște prin reprezentant legal ing. și, domiciliat în P str. -. - -.A.2 jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1471 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com., sat jud. D, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.7296/21 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apelul pârâtei Primăria Mun. Târgoviște este timbrat cu chitanța nr. 84832 din 27 februarie 2008 în valoare de 15,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 1,05 lei, iar apelul pârâtului este timbrat cu chitanța nr. 84917 din 27 februarie 2008 în valoare de 15,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,8 lei, toate anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-pârât, asistat de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr.241/2009 și intimatul-reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.93/2009, lipsind apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea, față de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru apelantul-pârât, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar arătând în esență că actele depuse la termenul anterior de intimat exced dosarului de față și se impune a se preciza că cel care a câștigat concursul privind opera de sculptură " Domnului și al fiilor săi" nu a fost apelantul, ci Colectivul, din care făcea parte atât apelantul, cât și intimatul. Mai arată că pentru a putea participa la concursul organizat de Primăria Târgoviște se cereau mai multe condiții între care esențială era aceea de a fi membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, cum este numai apelantul, iar intimatul, care lucra în atelier cu acesta din urmă, i-a solicitat să participe împreună la concurs. Totodată, arată apelantul că, fiind de bună-credință, a depus schițele realizate sub titulatura de Colectivul, soluția aleasă de juriu fiind una din schițele finisate de intimat, dar care era a apelantului. Arată apelantul că s-a trecut foarte ușor de către instanța de fond de prestațiile sale și numeroasele zile afectate acestei lucrări, respectiv deplasări la Târgoviște pentru stabilirea datei concursului, audieri de comisia primăriei, deplasări, contestații ale sculptorului din B, precum și implicarea directă în edificarea machetei de ipsos. Precizează că a făcut numeroase deplasări la B pentru a obține locația necesară pentru confecționarea machetei, pentru obținerea materialelor specifice care i-au fost atribuite de către. Prin întâmpinare au fost recunoscute de către intimat cele susținute de apelant. Se mai arată că instanța de fond a trecut peste faptul că s-a încheiat un contract notarial la inițiativa intimatului pentru a modifica convenția dintre aceștia și stabilindu-și cota sa la două treimi, lucru cu care apelantul a fost de acord, astfel că în mod greșit este obligat la restituirea întregii sume.
În consecință solicită admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Cu privire la apelul Primăriei Târgoviște, solicită să fie admis.
Avocat, având cuvântul, arată că ambele apeluri sunt nefondate. Esențial era să se stabilească dacă intimatul este autorul operei de artă, lucru pe care instanța de fond l-a făcut, din tot probatoriul administrat rezultând cu prisosință acest lucru, fiind chiar și recunoscut de apelant prin întâmpinare. Arată că opera a fost adusă la cunoștința publicului ca fiind a intimatului și nu o lucrare colectivă. Susținerea privind faptul că instanța de fond a avut în vedere faza de executare este. Dreptul de autor al operei este un drept moral și nu poate face obiectul unei renunțări sau anulări, fiind îndeplinite în cauză dispozițiile art.966 Cod civil. Mai susține intimatul că în lipsa unei cereri reconvenționale, susținerile apelantului privind contribuția sa prin implicarea la efectuarea actelor, prezentarea la concurs, etc. nu poate fi primită.
Solicită așadar, respingerea apelurilor ca nefondate și obligarea apelantului la 1000 lei cheltuieli de judecată.
În replică, avocat, pentru apelant, arată că faza de concepție este cu totul diferită de faza de execuție, iar macheta monumentului a fost realizată în sala din
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul și Primăria Municipiului Târgoviște, prin reprezentanții săi legali, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune drept autor autentificat sub nr. 1963/14.07.2005, la BNP, pentru cauză ilicită și pe cale de consecință, să se constate și nulitatea contractului subsecvent nr. 13711 din 15.07.2004, potrivit principiului accesorium sequitur principalem; obligarea pârâtului la plata sumei de 273.370.000 lei vechi, ce reprezintă cota de 1/3 din dreptul de autor achitat de Primăria Târgoviște pentru ansamblul monumental și fiii și care a fost ridicat nejustificat de pârât; obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a aratat că a participat la concursul organizat de Primăria Mun. Târgoviște pentru realizarea ansamblului monumental " și fiii" în asociere cu pârâtul, întrucât avea calitatea de membru al Uniunii Artiștilor Plastici, cerută drept condiție de participare la concurs. Asocierea era fictivă, s-a realizat numai formal. Lucrarea a fost realizată în exclusivitate de reclamant.
De la început pârâtul a demonstrat rea credință întrucât pe dosarul de concurs nu era menționată asocierea celor doi ci era menționat numai numele lui . Reclamantul a aflat mai târziu acest aspect și l-a comunicat primăriei care i-a sugerat încheierea unui contract prin care să se stabilească dreptul de autor pentru a beneficia astfel și de drepturile bănești ce se cuveneau câștigătorului. nu a avut nici o contribuție la realizarea lucrării.
Se solicită recunoașterea calității de autor a lucrării cu obligația să plătească drepturi bănești lui.
Reclamantul susține că a fost șantajat (determinat prin manopere dolosive) să renunțe la cota parte din drepturile de autor și de asemenea, să încheie contract pentru execuția lucrări cu firma fratelui pârâtului, respect SC, în condițiile în care reclamantul a executat în exclusivitate lucrarea, iar la SC apărea drept muncitor necalificat, fiind salarizat ca atare.
La dosarul cauzei s-au depus contractul autentificat sub nr. 1963/14.07.2004, la BNP, contractul 13711/15.07.2004, încheiat de pârât-reclamant și Primăria Târgoviște, adresa nr. 4989 emisă de Primăria Târgoviște la 19 martie 2004, centralizator evaluare, adresa 8104/dos V/2, emisă de Primăria Târgoviște, proces verbal pentru concursul de soluții faza a II. A din 19.02.2004, anexă la proces verbal 7228/16.04.2004, observații la proces verbal 7228 din 16.04.2004.
Primăria Târgoviște a formulat întâmpinare, prin care susține că actul a cărui nulitate se solicită este o tranzacție încheiată de părți și nu o cesiune drept de autor. Prin această tranzacție cei doi sculptori și-au recunoscut contribuția comună la realizarea lucrării, unul fiind autorul principal și pe această bază au stabilit și cota ce se cuvine fiecăruia din veniturile ce au fost primite în calitate de autori. Reclamantul nu precizează în ce constă ilicitul și de asemenea, în cuprinsul acțiunii se referă la viciile de consimțământ care atrag nulitatea relativă. Nulitatea tranzacției nu poate atrage nulitatea contractului încheiat cu primăria întrucât menținerea acestui contract este justificată de ocrotirea bunei credințe și de asigurarea stabilității circuitului civil.
Desființarea acestui contract ar conduce la desființarea drepturilor câștigate de reclamant. De asemenea, referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, primăria îl consideră inadmisibil, întrucât nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția unui drept.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care arată că nu putea figura ca participant la concurs întrucât nu era membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Convenția a fost ca cei doi să-și împartă câștigul pe J deși a câștigat schița reclamantului. Schița reclamantului conținea multe idei și teme ale pârâtului, iar pârâtul a pierdut numeroase zile pentru a susține schița reclamantului la concurs.
La cererea pârâtului, s-a luat interogatoriu reclamantului în care se arată că reclamantul a ieșit pe locul I iar schița pârâtului nu știe pe ce loc. De asemenea, se arată că s-au înțeles ca cel care câștigă să-și execute singur lucrarea, iar să-și primească un comision pentru participare la concurs.
La 12.10.2007 reclamantul formulează cerere completatoare prin care solicită să se constate că este autorul exclusiv al monumentului " și fiii", lucrarea nefiind realizată în grup ci în exclusivitate de reclamant. Arată că este de acord să achite un comision lui pentru faptul că a participat la concurs în cadrul colectivului de sculptori al acestuia, dar după ce își va ridica drepturile bănești ca autor și executant al lucrării.
S-au mai depus la dosar contractul nr. 12327 din 24.06.2004 încheiat de SRL - Primăria Târgoviște- -, contract 13711 din 15.07.2004, încheiat între Primăria Târgoviște și cei doi sculptori, act adițional nr. 1 la contractul nr. 12327 din 24.06.2004, adeverința nr. 495 din 16.03.2005 emisă de Combinatul Fondului Plastic, din care rezultă că a modelat și turnat în ipsos lucrarea și fiii în perioada iulie-octombrie 2004, într-un spațiu al Combinatului Fondului Plastic, sentința civilă nr. 4236 din 13.11.2006 pronunțată de Judecătoria Targoviste în dosarul nr. 6527/2005, decizia civilă nr. 408 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr-, proces verbal din 17.03.2004 pentru concursul de soluții faza I, proces verbal de negociere din 24.06.2004, situație plăți drepturi de autor, cheltuieli asistență tehnică - ordine de plată( file 76 - 99), ofertă de preț pentru ansamblul monumental.
La 19.11.2007, la cererea reclamantului a fost luat interogatoriu pârâtului, care recunoaște că reclamantul a participat la concurs în cadrul colectivului condus de pârât și fiecare a realizat schițe și machete.
S-au depus planșe foto care reprezintă machetele realizate de fiecare din cei doi sculptori, machete care în mod evident ilustrează stiluri diferite și nu pot fi identificate elemente comune.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1471 din 27 decembrie 2007, admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului nr.1963 din 14 iulie 2005 și a contractului nr.13711 din 15 iulie 2004, încheiat între Primăria Mun.Târgoviște, și, a constatat că reclamantul este autorul exclusiv al monumentului " și fiii", a obligat pe pârât la plata sumei de 273.370.000 lei, ce reprezintă dreptul patrimonial de autor, precum și la 767 lei cheltuieli de judecată, reținând că reclamantul a participat la un concurs organizat de Primăria Târgoviște pentru realizarea unui ansamblu monumental cu tema " și fiii".
Întrucât condițiile de participare impuse de beneficiar erau și calitatea de membru, reclamantul pentru a îndeplini această condiție s-a înscris la concurs pe numele lui, ca membru al colectivului de sculptori, deși pe tot parcursul judecării cauzei se face referire la colectivul de sculptori condus de pârâtul. Din probele administrate în cauză rezultă că lucrarea în litigiu, nu este o lucrare comună sau colectivă, ci este o operă individuală al cărei unic autor este reclamantul. În acest sens este răspunsul pârâtului la interogatoriu care la întrebarea 3 confirmă că lucrarea reclamantului a ieșit pe locul I, iar lucrarea pârâtului pe locul II, iar la întrebarea nr. 8, recunoaște că reclamantul a depus ofertă individuală de participare la concurs.
Martorii audiați în cauză au afirmat același lucru. Se face vorbire de o contestație depusă de sculptorul la lucrarea reclamantului, care deși nu era membru a participat la concurs.
Obiectul probei, faptul pozitiv, pe care autorii care își dispută calitatea trebuie să-l dovedească, îl constituie forma de manifestare, expresia, singura care este protejată, pentru că ideea oricât de valoroasă ar fi nu se bucură de protecție. Ori, martorii audiați în cauză se referă la lucrări distincte realizate de fiecare sculptor în parte., martor propus de pârât declară că a lucrat singur, iar schițele acestuia au ieșit pe locul II. Pentru concurs au fost depuse schițe realizate atât de pârât cât și de reclamant.
martor propus de pârât declară că a realizat o schiță, iar o altă schiță, iar după ce au fost realizate, cei doi sculptori și-au reunit ideile și au realizat o schiță comună. Ulterior același martor precizează că cei doi sculptori aveau stiluri diferite, iar la concurs a participat fiecare cu schița lui. În concluzie, a participat la concurs ca membru al colectivului doar formal, pentru a acoperi o condiție, de asemenea, formală a concursului, aceea de membru.
Lucrarea a fost adusă la cunoștința publică sub numele reclamantului, pe ansamblul monumental fiind inscripționat numele lui, fapt ce este de notorietate publică, lucrarea fiind expusă în plin centru al Municipiului Târgoviște.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 modificată, se prezumă a fi autor persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică, pârâtul nu a răsturnat această prezumție, dimpotrivă a administrat probe - proba testimonială, cu care confirmă că autorul lucrării câștigătoare este.
Primăria Târgoviște, parte în proces, nu a formulat nicio cerere prin care să repudiere lucrarea lui, pentru că acesta a câștigat concursul în condițiile în care nu era membru.
Față de obiectul dosarului primăria avea posibilitatea să renunțe la lucrarea câștigătoare, nefiind respectată condiția de participare la concurs. Neprocedând astfel, rezultă că această condiție, a calității de membru, a fost formală și nesemnificativă, condiția impusă de Primăria Târgoviște a determinat pe reclamant să procedeze la participarea la concurs prin intermediul colectivului condus de și pe cale de consecință, cu consimțământul viciat de această condiție formală, a acceptat să cedeze și dreptul de autor, pentru a putea depăși un impediment ce s-a dovedit a fi ineficient, în condițiile în care primăria acceptă lucrarea și demonstrează că ceea ce a contat a fost valoarea lucrării și nu calitatea de membru.
Cauza ilicită a contractului dintre și, constă în faptul că acceptă să primească cotă parte din dreptul de autor și pe cale de consecință să se investească drept coautor al lucrării, pentru o lucrare la care nu are nicio contribuție în calitate de autor.
nu a făcut decât un comision, pentru un coleg de breaslă, acceptând înscrierea la concurs ca membru al colectivului său. De aici, și până la încheierea tuturor contractelor de realizare și executare a lucrării, pe numele său exclusiv, este o distanță mare, întrucât avea datoria ca în contracte să figureze membrul colectivului său desemnat câștigător, iar nu. Cum în contractul incheiat cu primăria pentru drepturile de autor, apare doar, nu avea o altă cale pentru a se impune ca adevăratul autor al lucrării, și pe cale de consecință beneficiar al drepturilor patrimoniale, decât încheierea unui contract cu, prin care să i se confirme această calitate.
La dosar s-a depus sentința civilă nr. 4236 din 13.11.2006, pronunțată de Judecătoria Târgoviște in dosar nr. 6527/2005 din care rezultă că reclamantul a fost fraudat și cu ocazia executării lucrării, drepturile sale bănești fiind ridicate de fratele pârâtului, în urma unui contract de execuție la fel de fictiv ca și cel în cauză.
Cauza ilicită în contractul dintre și prin care se cedează cotă parte din dreptul de autor constă în faptul că se încalcă dreptul la paternitatea operei. Dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei, numit în doctrină dreptul la paternitatea operei, este consacrat în art. 10 lit. b din Legea nr. 8/1996. Recunoașterea lui se întemeiază pe necesitatea de a respecta legătura firească dintre autor și opera sa, și permite identificarea operei cu spiritul care a creat-o, individualizând creația și scoțând-o din starea de anonimat.
Dreptul la paternitatea operei constă în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea de autor și de a se opune oricărui act de uzurpare, de contestare a acestei calități de către terți. Și din acest motiv, contractul impus de prin manopere dolosive la care s-a făcut referire mai sus are o cauză ilicită.
. fără drept a calității de autor constituie infracțiune, fapta fiind incriminată de art. 141 din Legea nr. 8/1996. Așadar, transmiterea dreptului la calitatea de autor către terțe persoane prin acte între vii nu este permisă în condiții de legalitate.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel pârâții Primăria Mun.Târgoviște și, iar Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.106 din 2 aprilie 2008, le-a admis, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Târgoviște.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul, iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de proprietate intelectuală l-a admis, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, reținând că litigiul a fost generat de disputa asupra calității de unic autor al operei, iar dreptul de autor este un drept care circumscrie creației intelectuale, fiind aplicabile dispozițiile art.2 lit. e Cod pr.civilă, care stabilesc competența specială în primă instanță în favoarea tribunalului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești și a primit un prim termen de judecată la 24 iunie 2009.
În apelul său pârâtul a criticat soluția instanței de fond susținând că se face o analiză confuză a raportului juridic dedus judecății eludându-se o aplicare corectă a legii.
Sunt invocate dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.8/1991, modificată, care arată că se prezumă a fi autor persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publicului și că nu a fost răsturnată prezumția că singurul autor este reclamantul.
Instanța de judecată nu a înțeles că pârâtul se referă numai la prima fază de schițe privind realizarea machetei, fiind o fază separată de cea a executării lucrării, astfel că nu ar mai fi fost invocate prevederile articolului 4 alin.1 din Legea nr. 8/1991.
Se conchide foarte sec că ne aflăm în fața unei cauze ilicite fără a se face o analiză a mecanismului în care această cauză ilicită a afectat luarea deciziei de a încheia un contract civil ferm, astfel că structura internă a voinței juridice nu a fost afectată, susține apelantul-pârât.
Interogatoriul luat pârâtului lămurește cel mi bine esența acestui dosar, arată apelantul-pârât, unde se recunoaște că inițiativa întregii convenții aparține reclamantului, că la inițiativa sa s-a mers la notar când pârâtul a pierdut o altă zi de muncă pentru a se încheia tranzacția.
Este important a se reține acest aspect deoarece instanța de fond arată că cel care a viciat contractul pentru a-l leza pe reclamant este pârâtul, în realitate toată operațiunea inițiată, condusă și finalizată în instanță de reclamant a avut ca unic scop înșelarea pârâtului căruia i-au fost afectate multe zile, perioadă în care ar fi putut termina alte lucrări, se arată în motivele de apel.
Se solicită admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii.
În apelul său Primăria Municipiului Târgoviște critică soluția instanței de fond susținând că, constatarea calității reclamantului-intimat de autor exclusiv al ansamblului monumental s-a făcut superficial, instanța preocupându-se mai mult de aspecte privind execuția respectivei lucrări, neglijând faptul că la stabilirea dreptului de autor interesează mai puțin transpunerea operei în suportul ei material, determinantă fiind concepția artistică, activitatea de creație ca proces intelectiv.
În acest sens, nici una din declarațiile martorilor audiați în cauză nu probează că ideea artistică, transpusă ulterior în schițele și machetele prezentate în concurs, a aparținut în exclusivitate reclamantului-intimat și nu a reprezentat un proces artistic comun al unui colectiv de autori.
Reținând drept cauză ilicită a tranzacției autentificate sub nr.1963/14.07.2004 faptul că pârâtul a acceptat să primească cota parte din dreptul de autor pentru o lucrare la care nu a avut nici o contribuție, instanța neglijează conduita reclamantului-intimat, care, deși se pretindea autor exclusiv al lucrării, a recunoscut pârâtului calitatea de autor, contravenind astfel dispozițiilor legale care interzic cesiunea dreptului de autor însuși, cedând, totodată și cota de 1/3 din drepturile patrimoniale de autor.
Mai mult, inițiativa încheierii tranzacției a aparținut reclamantului-intimat, determinând astfel apariția cauzei ilicite; în aceste condiții, instanța avea obligația de a analiza mecanismul de formare a voinței juridice, cu atât mai mult cu cât obiectul procesului privea constatarea nulității absolute a unor acte juridice, astfel că examinarea condițiilor de valabilitate a acestora și a modului în care a fost afectată voința internă era necesară.
Chiar și în ipoteza constatării nulității absolute a tranzacției, în mod incorect instanța a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei de 273.000.000 lei, fiind inadmisibilă restituirea prestațiilor săvârșite în baza unui act constatat nul, în condițiile în care este evident că reclamantul-intimat cunoscut scopul ilicit al tranzacției încheiate cu; dispunând restituirea sumei de bani, instanța a permis reclamantului să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția unui drept.
Constatarea nulității absolute a contractului nr. 13711/15.07.2004 privind dreptul de autor asupra ansamblului monumental s-a făcut nelegal, doar în considerarea faptului că acesta este un contract subsecvent, a cărui nulitate decurge din nulitatea actului inițial, în speță contractul de tranzacție.
Chiar și constatând nulitatea absolută a contractului de tranzacție, instanța trebuia să mențină efectele produse de contractul privind dreptul de autor nr.13711/2004, constatând cel mult nulitatea absolută parțială a acestuia, numai în ceea ce-l privește pe pârâtul.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare (filele 18-20 dosar apel) prin care a solicitat respingerea celor două apeluri ca nefondate, răspunzându-se punctual tuturor criticilor invocate.
În dovedirea susținerilor făcute în cuprinsul întâmpinării, au fost depuse în dosarul de apel o serie de înscrisuri (filele 25-28 dosar).
Ulterior apelantul-pârât a depus la doar și concluzii scrise prin care sunt reiterate motivele de apel.
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la apelul pârâtului, sunt nefondate criticile acestuia atunci când se arată că instanța de fond face o analiză confuză a raportului juridic dedus judecății printr-o eludare a aplicării corecte a legii, deoarece instanța de fond printr-o coroborare a tuturor probatoriilor administrate reținut că intimatul-reclamant este autorul operei de culptură "Martirul și al fiilor săi".
Astfel, așa cum corect s-a reținut de către instanța de fond, lucrarea de sculptură realizată este o operă individuală și nu o lucrare colectivă al cărei unic autor este intimatul-reclamant.
Se prezumă a fi autor până la proba contrară persoana sub numele căreia opera fost adusă la cunoștința publică pentru prima dată.
Atunci când este indicată în calitate de autor o persoană care a adus un alt aport de natură tehnică, financiară, etc. și nu creativ, se consideră o încălcare a dreptului de autor.
La judecarea litigiilor privind copaternitatea instanțele de judecată trebuie să verifice dacă persoanele ce pretind la dreptul de coautor au luat parte la crearea operei și să constate care a fost aportul intelectual creativ adus la opera creată în colaborare.
Acest lucru trebuie făcut, cum de altfel s-a realizat de către instanța de fond, deoarece conform prevederilor articolului 11 al Legii privind dreptul de autor, copaternitatea a două sau mai multe persoane asupra unei opere, apare în cazul în care fiecare din ele prin înțelegere reciprocă a contribuit la creația respectivă.
De altfel, chiar apelantul-pârât a recunoscut prin întâmpinarea formulată că la concursul de soluții organizat de Primăria Municipiului Târgoviște a ieșit câștigătoare schița de proiect a intimatului-reclamant, iar la interogatoriul luat a arătat că la concursul de machete a fost declarată câștigătoare lucrarea realizată de către reclamant.
Chiar în contractul de tranzacție intervenit între părți se află înscrisă mențiunea potrivit căreia acest act a fost încheiat deoarece reclamantul este autorul proiectului câștigător al concursului organizat de către apelanta-pârâtă Primăria Târgoviște.
Nefondată este și critica potrivit căreia instanța de fond a făcut distincție între faza de creație și faza de executare a operei, deoarece pe de o parte așa cum s-a arătat anterior atunci când se aduce un aport de altă natură decât cel creativ nu se poate vorbi de autor al operei, pe de altă parte pentru faza de executare a operei s-a încheiat un alt contract cu Primăria Târgoviște care a și făcut obiectul unui alt dosar soluționat irevocabil de către instanțele de judecată.
Toate probatoriile administrate au format convingerea corectă instanței de fond că intimatul-reclamant este autorul exclusiv al operei în litigiu, prin urmare și tranzacția încheiată între părți este lovită de nulitate absolută atunci când a avut la bază o cauză ilicită.
Cauza ilicită a contractului dintre părți constă tocmai în faptul că apelantul-pârât a acceptat să primească cotă parte din dreptul de autor, prin urmare să se considere coautor al lucrării, pentru o operă la care nu are nici o contribuție în calitate de autor.
Apelantul-pârât nu a făcut decât un comision pentru un coleg de breaslă acceptând înscrierea la concurs ca membru al colectivului său.
Cum în contractul încheiat cu Primăria Târgoviște apare doar apelantul-pârât, intimatul-reclamant nu se putea impune ca adevăratul autor al lucrării și beneficiar al drepturilor patrimoniale decât prin încheierea unui contract cu prin care să i se confirme această calitate.
Este adevărat că un contract este legea părților, în cauza de față însă este vorba de un contract viciat deoarece recunoașterea calității de autor a intimatului-reclamant a fost condiționată de încheierea respectivului act.
Cauza ilicită în acest contract constă în faptul că se încalcă chiar dreptul la paternitatea operei realizate prin cedarea unei cote parte din dreptul de autor.
Este știut că dreptul de autor asupra unei opere este recunoscut și garantat în condițiile legii. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial.
Celelalte aspecte susținute de către apelantul-pârât referitoare la faptul că a întreprins anumite demersuri administrative în legătură cu opera în litigiu și că i-au fost afectate mai multe zile, perioadă în care ar fi putut termina alte lucrări, sunt lipsite de relevanță, atâta vreme cât ele nu au fost cerute în instanța de fond prin formularea unor cereri în acest sens.
Rezultă așadar, pentru considerentele expuse, că apelul pârâtului este nefondat.
Cu privire la apelul pârâtei Primăria Municipiului Târgoviște și acesta este nefondat, criticile invocate fiind neîntemeiate.
Astfel, este nefondat motivul de apel potrivit căruia instanța de fond a constatat în mod superficial că intimatul-reclamant este autorul exclusiv al operei în litigiu, deoarece toate probele administrate au condus la această concluzie, iar pârâtul cu probele administrate nu au reușit să facă o dovadă contrară.
Probele administrate ca și recunoașterea pârâtului la interogatoriu nu au arătat că intimatul-reclamant este autorul exclusiv al operei de sculptură, așa cum s-a arătat mai sus în motivarea făcută cu privire la apelul pârâtului care viza o critică asemănătoare.
De altfel, prin chiar contractul încheiat între părți, pârâtul a recunoscut că intimatul-reclamant este autorul proiectului câștigător al concursului organizat de către apelanta-pârâtă Primăria Mun. Târgoviște, chiar după ce la data de 24 iunie 2004 negociase cu Primăria Municipiului Târgoviște valoarea dreptului de autor pentru opera respectivă, asumându-și calitatea de autor și executant al lucrării.
Chiar contractul încheiat de Primăria Municipiului Târgoviște cu apelantul-pârât cuprinde mențiuni nelegale cu privire la calitatea de autor a acestuia al operei în litigiu, precum și dreptul de a primi 1/3 din valoarea dreptului de autor, deoarece acesta a avut la bază o tranzacție ilicită.
De menționat este faptul că primăria nu a făcut nici o cerere prin care să nu fie de acord cu lucrarea intimatului-reclamant, ea avea posibilitatea să renunțe la lucrarea câștigătoare nefiind respectată condiția de participare la concurs.
Procedând în această modalitate, intimatul-reclamant a fost nevoit să apeleze la colectivul condus de pârâtul, ceea ce duce la concluzia că, calitatea de membru a fost formală și nesemnificativă pentru primărie.
Nefondată este și critica prin care se arată că în mod greșit pârâtul a fost obligat la restituirea sumei de 273.373.000 lei către reclamant, deoarece constatându-se că acesta este autorul exclusiv al operei în litigiu, este îndreptățit să primească întreaga sumă reprezentând valoric dreptul de autor al lucrării.
De altfel, pârâtul nu a formulat la dosarul de fond nici o cerere pentru drepturi bănești distincte de drepturi de autor și care i s-ar fi cuvenit pentru demersurile făcute pentru promovarea lucrării reclamantului, astfel că în mod corect a fost obligat la restituirea întregii sume primite.
Rezultă așadar pentru toate considerentele expuse anterior că ambele apeluri sunt nefondate și vor fi respinse, ca atare, în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 cod pr.civilă apelanții-pârâți vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții Primăria Municipiului Târgoviște prin reprezentant legal ing. și, domiciliat în P str. -. - -.A.2 jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1471 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com., sat jud.
Obligă apelanții-pârâți să plătească intimatului-reclamant 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C - - - -
Grefier,
- -
Red.CP
Tehnored.NM
5ex.
24.02.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Pană ConstanțaJudecători:Pană Constanța, Grecu Mioara Iolanda
