Anulare act. Decizia 1704/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.7835/2008

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1704/

Ședința publică de la 18 martie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Uță Lucia

JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela

JUDECĂTOR 3: Cristescu

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - "" - Țăndărei, împotriva sentinței civile nr.740 F din data de 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (1404/2008), în contradictoriu cu intimata și intimatul-chemat în garanție, având ca obiect:" anulare decizie plăți compensatorii".

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""- ȚĂNDĂREI, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 16.03.2009 depusă la dosar-fila 10, lipsind intimata și intimatul-chemat în garanție .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 11.03.2009, motivele cererii de recurs dedusă judecății.

Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părții prezente, excepția nulității recursului dedus judecății pentru nemotivare în termenul legal, conform dispozițiilor art.306 pr.civ. ocazie cu care acordă recurentei cuvântul și asupra excepției de ordine publică a tardivității formulării contestației de către intimata.

Recurenta -""- ȚĂNDĂREI, prin avocat, având cuvântul asupra excepției nulității recursului, solicită respingerea acestei excepții, iar în ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, solicită admiterea acesteia.

Curtea, reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.740 F din data de 23.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, s-a admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Țăndărei; s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr.337/21.05.2008, cât privește plata salariilor compensatorii și obligă pârâta către reclamantă la plata a 6 (șase) salarii compensatorii, potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și s-a obligat pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale cuvenite acesteia pentru lunile aprilie mai iunie 2008.

Prin aceeași sentință, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a lui și s-a obligat pârâta către reclamant și la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.337/21.05.2008, pârâta Țăndărei a dispus concedierea reclamantei ca urmare a reorganizării societății.

S-a avut în vedere că potrivit art.90 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe ramura industriei alimentare nr.81/2006, prelungit prin actul adițional nr.80/12 ianuarie 2007 salariații disponibilizați prin concedieri colective vor beneficia, din fondul de salarii, de compensații bănești individuale, în condițiile și în cuantumurile prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivelul unităților, dar nu mai puțin de 6 (șase) salarii de bază brute.

De asemenea s-a ținut seama de prevederile art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii care stipulează în sensul: "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel"; cât și de dispozițiile art.247 care prevăd că "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior."

Cum contractul colectiv de muncă la nivelul unității a expirat și nu a fost negociat un alt contract sau prelungit cel expirat, instanța de fond a reținut că se va aplica contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, respectiv Contractul colectiv de muncă pe ramura industriei alimentare nr.81/2006, prelungit prin actul adițional nr.80/12 ianuarie 2007, în care la poziția 5 din Anexa 8 se regăsește pârâta C Țăndrei ca semnatară a acestui contract colectiv.

De asemenea, s-au avut în vedere prevederile art.154 alin.1 și 2 Codul muncii, care dispun că "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani."

S-a mai arătat că potrivit art.156 Codul muncii:,salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", iar art.161 alin.1 Codul muncii, prevede că: "salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz."

În consecință, instanța de fond a constatat că potrivit deciziei nr.337/21.05.2005, reclamanta a fost concediată, începând cu data de 18.06.2008, iar pentru lunile aprilie - mai - iunie 2008, angajatorul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale ale acesteia pentru munca prestată la societatea pârâtă.

Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Țăndărei, instanța a apreciat că este neîntemeiată, în raport de calitatea numitul, respectiv cea de director general în cadrul pârâtei, nu pot fi incidente dispozițiile art.60 pr.civ. pârâta având la îndemână alte instrumente pentru sancționarea vinovatului situației create.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Țăndărei, care a criticat-o pentru nelegalitate, dat fiind că - - nu este semnatara Contractului Colectiv de Munca la nivel de ramura industriei alimentare nr. 81/2006, prelungit prin actul adițional nr. 80/2007, astfel încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile acestui contract.

Recurenta a susținut că și în măsura în care sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă amintit, trebuie constatată forța majoră, având în vedere criza financiară cu care se confruntă România și care a afectat în mod real și serios întreaga producție a - -, ceea ce a determinat efectuarea concedierilor colective.

S-a arătat că în vederea salvării de la faliment a - -, s-a decis că cea mai bună soluție este, în vederea păstrării locurilor de muncă pentru alți salariați ai - -, plata a unui singur salariu compensatoriu, în conformitate cu dispozițiile Contractului Colectiv de munca Unic la nivel național.

Cu privire la salariile pentru lunile aprilie - iunie, recurenta a arătat că în această perioadă salariații nu au lucrat nimic, din lipsa materiei prime, prin urmare nu se poate acorda salariul este contravaloarea muncii prestate.

În fine, s-a susținut că cererea dedusă judecății este tardivă, întrucât nu a fost formulată în termen de 30 de zile prevăzut de art.283 alin.1 din Codul muncii, raportat la data emiterii deciziei de concediere.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma motivului de ordine publică referitor la excepția tardivității contestației adresate instanței de fond invocat de către recurentă, în conformitate cu prevederile art.306 alin.2 pr.civ. Curtea reține următoarele:

Prin decizia nr.337/21.05.2008 s-a dispus concedierea reclamantei, inspector resurse umane, cu începere din 18.06.2008, în temeiul prevederilor art.65 muncii, motivat de dificultățile economice cu care se confruntă pârâta - -.

În art.4 din decizia amintită s-a menționat că salariata disponibilizată are dreptul la plăți compensatorii în cuantum de 1 salariu brut de încadrare, datorită lipsei complete de venituri și fonduri pentru plata salariilor, a datoriilor și penalizărilor de la bănci, administrație financiară și alți creditori.

Prin cererea adresată primei instanțe nu s-a contestat măsura încetării contractului individual de muncă dispuse prin decizia nr.337/21.05.2008 emisă de către recurentă și prin urmare, nu sunt incidente în cauză prevederile art.283 alin.1 lit a muncii invocate de către recurentă, conform cărora cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă.

În fapt, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei către a drepturilor salariale cuvenite acesteia pentru lunile aprilie mai iunie 2008, iar ceastă cerere de plata unor drepturi salariale a fost introdusă în termenul legal de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art.283 lit.c muncii.

În același sens sunt și dispozițiile art.166 muncii, care stipulează că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

De asemenea, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata a 6 (șase) salarii compensatorii, ca urmare a neexecutării prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a fost formulată în termenul legal de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art.283 alin.1 lit.e muncii.

În privința celorlalte critici ce vizează fondul cauzei, Curtea constată că acestea nu sunt de motive de ordine publică și ca atare nu pot fi examinate de către instanța de recurs, de vreme ce au fost formulate la data de 11.03.2009, cu depășirea evidentă a termenului de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, în care trebuia motivat recursul, raportat la data comunicării hotărârii recurate către recurentă (13.10.2008).

Pentru considerentele arătate, reținând că motivul de ordine publică prin care s-a invocat excepția tardivității formulării contestației este neîntemeiat, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul prevederilor art.312 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - "" - Țăndărei, împotriva sentinței civile nr.740 F din data de 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (1404/2008), în contradictoriu cu intimata și intimatul-chemat în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

-

GREFIER

Red.:

Dact.: /2ex.

3.04.2009

Jud. fond.:;

Președinte:Uță Lucia
Judecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 1704/2009. Curtea de Apel Bucuresti