Anulare act. Decizia 1705/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1705/
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în S,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 66 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâta recurentă, asistată de av., reclamanta intimată, asistată de av., pârâtul intimat, lipsă fiind pârâții intimați, și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 19 lei taxă judiciară de timbru (chitanța fila 20) și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulat la dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente depune copiile chitanțelor privind plata onorariului avocațial.
Neformulându-se cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente își întemeiază recursul pe prevederile art. 305 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, apreciind că decizia pronunțată de Tribunalul Mureșe dată cu nerespectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării ei în condiții egale pentru toate părțile. În subsidiar, solicită rejudecarea cauzei și reținerea excepțiilor lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active a reclamantei. Critica ce vizează lipsa interesului a fost o excepție invocată în apel, iar tribunalul nu a pus-o în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra ei, nepronunțare care se circumscrie în totalitate prevederilor art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare, precum și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată. Susține că excepția lipsei interesului a fost invocată de pârâtă doar cu ocazia depunerii concluziilor scrise, în scopul tergiversării soluționării cauzei.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 461 din data de 25 aprilie 2007, Judecătoria Sighișoaraa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. 1665 din 17.11.1997 la., privind pe testatorul G decedat la data de 9.08.1999 și legatara; a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 353 din 2 decembrie 1999, emis de asociați - -, în dosarul succesoral 304/1999, precum și a încheierii birului S nr. 3441 din 9 decembrie 1999, cu consecința restabilirii situației anterioare în 5411
Cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 lei au fost puse în sarcina pârâtei.
Apelul formulat de către reclamanta a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 66 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs pârâta, și a solicitat casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș și cheltuieli de judecată.
În considerentele recursului, pârâta a criticat decizia atacată susținând că aceasta este nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Pârâta și-a argumentat declarația de recurs susținând că, instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității dar și dreptul la apărare pentru că a respins cererea de amânare a judecății cauzei, și în acest mod, nu a putut lua la cunoștință de raportul de expertiză depus în cauză și nu a putut apoi, ulterior, să propună efectuarea unei noi probe și anume o expertiză grafologică.
Pentru că soluționarea cauzei s-a făcut în lipsa apărătorului ales și fără a-i fi fost comunicată în prealabil raportul de expertiză medico-legală, pârâtei i s-a adus o gravă atingere dreptului său la apărare, fiind în cauză incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reclamanta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, păstrarea neschimbată a hotărârii atacate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a susținut că recursul nu este fondat, deoarece, instanța de apel a respectat toate normele de procedură impuse de lege atunci când a soluționat cererea de efectuare a expertizei medico-legale.
De altfel, subliniază reclamanta, această probă a fost efectuată la solicitarea pârâtei, iar raportul de expertiză a fost depus la dosar, într-un termen rezonabil, pentru ca toate părțile să poată lua act de concluziile raportului.
Un ultim argument adus de reclamantă în susținerea poziției sale, a fost acela că instanța a amânat pronunțarea judecării cauzei și astfel, a dat posibilitatea pârâtei să depună concluzii scrise.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat, Curtea constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În esență, pârâta a susținut în recursul cu care a fost investită curtea, că instanța de apel a îndeplinit acte de procedură cu încălcarea normelor legale, încălcare, care, i-a cauzat un prejudiciu ce nu poate fi reparat decât prin casarea deciziei.
În concret, pârâta s-a plâns de faptul că instanța nu i-a comunicat raportul de expertiză și că i-a respins o cerere de amânare.
Potrivit art. 209 Cod procedură civilă, expertul numit este dator să depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecată. Cu alte cuvinte, expertul avea obligația de a depune la dosar raportul de expertiză iar Codul d e procedură nu impunea instanței obligația de a comunica acest raport de expertiză părților.
Din dosarul Tribunalului Mureș, fila 174, rezultă că raportul de expertiză a fost depus la Tribunalul Mureș în data de 05.02.2008, cu mai mult de 5 zile înaintea termenului de judecată, stabilit la data de 19 februarie 2008.
Așadar, se constată că, Institutul de Medicină Legală Târgu M, cât și instanța de judecată și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 209 Cod procedură civilă.
Pârâta, în temeiul art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, avea obligația să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și trebuia să-și exercite drepturile și obligațiile cu bună credință. În virtutea acestor obligații, pârâta trebuia să se prezinte și să studieze raportul de expertiză depus la dosarul cauzei.
În privința cererii de amânare, Curtea constată că, potrivit art. 156 Cod procedură civilă, instanța de judecată poate acorda o singură dată și pentru motive temeinic justificate, amânarea judecății cauzei.
În speță, Curtea constată că pârâta a depus la dosar o împuternicire avocațială din care rezultă că au fost împuterniciți doi avocați să o reprezinte în fața instanței, iar cererea de amânare era justificată prin aceea că, unul dintre acești avocați trebuia să se prezinte în aceeași zi la o altă instanță de judecată. Important este și faptul că reprezentantul apelantei a mai formulat la termenul de judecată din 15 noiembrie 2007 o cerere de amânare pentru a putea studia întâmpinarea și astfel, o nouă cerere nu mai putea fi primită.
În aceste împrejurări, în mod corect instanța de apel a respins cererea de amânare pentru că pârâta putea fi reprezentată, asistată de celălalt avocat împuternicit în cauză.
Pârâta nu poate să invoce nici faptul că a fost lipsită de dreptul ei la apărare pentru că nu a putut solicita administrarea unei alte probe, în condițiile în care, potrivit art. 287 alin.1 pct. 3 Cod procedură civilă trebuia să arată în însăși declarația de apel probele pe care le invocă în susținerea apelului, ba mai mult, chiar pârâta neasistaă de un avocat a cerut administrarea altor probe, decât cele prevăzute în declarația de apel.
Față de cele reținut, Curtea consideră că în cauză instanța de apel nu a încălcat normele de procedură care să aducă vreo vătămare pârâtei și, prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
Pentru că pârâta este cea care a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în S,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 66 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Obligă pârâta la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./14.01.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Judecători:Nemenționat
