Anulare act. Decizia 1760/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1665/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1760
Ședința publică de la 18.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă -, împotriva deciziei civile nr.706 A din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și și cu intimatul-intervenient.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 08.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 15.12.2009 și apoi la data de 18.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C la data de 12.01.2007 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2150/08.07.2003 la BNP, având ca obiect imobilul situat în com. - I,-, jud. I compus din teren în supafață de 1.681 mp. și construcție alcătuită din 3 camere și anexe gospodărești, pentru lipsa consimțământului valabil al vânzătorului.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat, în esneță, că este mostenitoarea vânzătorilor și (în calitate de fiică), iar actul de vânzare - cumpărare a fost încheiat la insistențele surorii sale, ia, însă acesta nu a fost semnat decât de.
În drept au fost invocate disp. art. 948, 969, 1900 și urm. Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată, ca nefondată, și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 2150/08.07.2003 în calitate de cumpărător, vânzătorii fiind bunicii săi materni.
Acesta a susținut că au fost îndeplinite toate condițiile de valabilitate prev. de art. 948 Cod civil. Cu referire la modalitatea de exteriorizare a consimțământului vânzătorului s-a arătat că acesta a semnat actele notariale premergătoare vânării și primul din cele cinci exemplare ale actului, iar pe celălalte patru, prin punerea de deget întrucât îi tremura mâna; numitul Gas emnat contractul în calitate de martor, acesta fiind desemnat de primarul comunei să-l asiste pe vânzător la încheierea contractului.
A mai menționat pârâtul că reclamanta a aflat despre încheierea contractului de vânzare cumpărare chiar în ziua autentificării acestuia.
La data de 30.05.2007 s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei ia în calitate de moștenitoare a defuncților și, cerere încuviințată de prima instanță.
La data de 17.10.2007 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului, intervenientul; cererea a fost încuviințată în principiu în ședința publică de la 28.11.2007. În faza procesuală a recursului intervenientul a solicită să se îndrepte eroarea privitoare la prenumele său în sensul că se numește, iar nu.
Prin cererea de intervenție accesorie s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 548/05.03.2008, Judecătoria Car espins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție accesorie; cererile formulate de pârât și intervenient, de acordare a cheltuielilor de judecată au fost respinse, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că susținerile reclamantei în sensul că actul de vânzare-cumpărare nu ar fi fost semnat de numiții și sunt contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, în încheierea de autentificare a contractului notarul public a făcut următoarea mențiune: "În fața mea. s-au prezentat.,., ia.,. care după citirea actului au consimțit la autentificarea prezentului înscris și au semnat toate exemplarele lui".
Contractul de vânzare - cumpărare fiind un act autentic, mențiunile referitoare la constatările personale ale notarului au deplină putere doveditoare, ele neputând fi combătute decât prin înscriere în fals așa cum prevede art. 1173 Cod civil, ceea ce reclamanta nu a solicitat.
Pe de altă parte din declarația martorei rezultă că a semnat actul de vânzare - cumpărare iar a semnat actul prin amprentare având în vedere că îi tremura mâna, martora fiind la câțiva metri de locul unde se aflau părțile.
Și martora a relatat că a fost de față când numita a semnat actul dar nu a văzut dacă și numitul a semnat acel act.
Pe exemplarele originale ale contractului se observă că unul poartă două semnături la rubrica vânzători, iar celelalte poartă o semnătură care aparține numitei și o amprentă digitală, din probele administrate rezultând că a fost aplicată de numitul.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că pârâta ia ar fi întrebuințat o serie de mijloace viclene pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare, aceasta nu a făcut dovada existenței unor asemenea mijloace.
În baza art. 49 și următoarele Cod procedură civilă, a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenientul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă apelanta - reclamantă solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii de chemare în judecată.
În motivarea cererii apelanta-reclamantă a arătat că instanța a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, în sensul că nu a luat în seamă declarațiile martorilor, motiv pentru care mențiunea notarului este neadevărată.
De asemenea instanța de judecată a omis să cerceteze de la început actele premergătoare încheierii actului de vânzare cumpărare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă, art. 297, art. 296, art. 297 Cod procedură civilă.
lntimatul pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului învederând că prima instanță în mod corect a reținut situația de fapt și de drept, în raport de probele administrate în cauză.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă.
La data de 21.10.2008 apelanta a depus o completare a motivelor de apel, invocând faptul că instanța nu a procedat la o verificare de scripte.
La termenul din data 18.11.2008 tribunalul a încuviințat proba cu expertiză grafologică.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză grafologică efectuat de d-na expert.
Prin decizia civilă nr. 706 A/02.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul declarat de apelanta - reclamantă ca nefondat reținând că prin cauze de nulitate se înțeleg acele împrejurări care privesc lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiții legale de validitate.
Una din cauzele care atrag nulitatea absolută a unui act juridic este și cea referitoare la lipsa totală a consimțământului.
În acest sens se vorbește de "consimțământul valabil al părții care se obligă" - în art. 948 pct. 2 Cod civil. Consimțământul este din acest punct de vedere elementul fundamental al oricărui act juridic, reprezentând exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.
Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să îndeplinească printre altele și condițiile referitoare la intenția de a produce efecte juridice și să fie exteriorizat, condiții care, numai acestea atrag nulitatea absolută a actului juridic civil.
În ceea ce privește prima condiție, aceea a intenției de a produce efecte juridice, din însăși formularea acestei cerințe, rezultă că lipsește intenția de a produce efecte juridice în următoarele cazuri: manifestarea de voință a fost făcută în glumă; a fost făcută din prietenie sau pură curtoazie; a fost făcută cu o rezervă mentală cunoscută de destinatarul acesteia; s-a făcut sub o condiție pur potestativă din partea celui care se obligă (art. 1010 Cod civil); când este foarte vagă.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză nu se poate reține vreuna din cauzele mai sus menționate, care ar putea atrage lipsa intenției de a produce efecte juridice a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul apelantei-reclamante,.
Pe de altă parte din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă fără echivoc că a existat intenția ca actul astfel încheiat să producă efecte juridice, act autentic ce îndeplinește condițiile art. 1171 - 1173 Cod civil, făcând dovada până la proba contrară, adică până la înscrierea în fals, aspect ce nu a fost dovedit de către apelanta - reclamantă, obligație ce îi revenea conform art. 1169 Cod civil.
Referitor la a doua condiție, respectiv consimțământul să fie exteriorizat se reține că voința exteriorizată îndeplinește o dublă funcție și anume, pe de o parte reprezintă mijlocul prin care cel care se exprimă urmărește a-și materializa voința sa prin producerea unor consecințe juridice, iar pe de altă parte este făcută pentru a fi receptată și luată la cunoștință de alte persoane.
Tribunalul a apreciat că prin aplicarea amprentei digitale a vânzătorului, măsură luată din cauza faptului că acestuia îi tremura mâna, s-a acceptat ca aceasta a să fie modalitatea de exteriorizare a consimțământului, notarul precizând situația care a impus această modalitate de exteriorizare prin încheierea nr. 4368/25.11.2007, încheiere ce a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 36/1995.
În ceea ce privește susținerile apelantei - reclamante, în sensul că instanța nu a dispus verificarea de scripte conform art. 177 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că acest aspect nu a fost solicitat de către apelanta - reclamantă în cadrul probelor administrate, instanța confruntând actele originale cu actele depuse în fotocopie la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, recurenta - reclamantă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă, recurenta - reclamantă a arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, că aceasta cuprinde motive contradictorii și că a fost pronunțată cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greșită a legii.
Cu referire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, recurenta - reclamantă a arătat că instanța de apel a omis să-l citeze pe intimatul, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 și 108 alin. 1 Cod procedură civilă, ceea ce atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, conform art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă
Cu referire la cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, recurenta - reclamantă arată că deși instanța de apel a încuviințat administrarea probei cu expertiză criminalistică grafoscopică, iar expertul a concluzionat că actul de vânzare cumpărare nu a fost semnat de vânzătorul, proba a fost ignorată pentru considerentul că apelanta nu a solicitat verificarea de scripte.
A mai arătat recurenta - reclamantă că prin raportul de expertiza grafică, la fila 27, după o analiza prealabila minuțioasă, expertul a ajuns la concluzia ca ultima semnătura de la poziția "Vânzători" de pe exemplarele originale ale actului în litigiu și de pe xerocopia cererii notariale, prezintă asemănări concludente cu semnătura martorului G de pe declarația de martor administrate la termenul din 5.09.2007 - aflata la 54 dosar fond.
Expertul a stabilt fără putință de tăgada că semnăturile primului vânzător de pe cererea notariala și de pe cele 5 exemplare originale ale contractului în litigiu reprezintă contrafaceri ale semnăturilor titularului, iar semnăturile celui de al doilea vânzător de pe exemplarele originale ale contractului de vânzare - cumpărare în litigiu și de pe cererea notariala au fost executate de
HGInstanța de apel nu a făcut nici un fel de trimitere la aceasta proba științifică administrată. Era legal ca instanța, față de concluziile expertului, să facă trimitere la acestea, iar nu să aprecieze că reclamanta trebuia să solicite verificarea de scripte.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta - reclamantă a susținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 948 cod civil întrucât consimțământul vânzătorului nu a existat.
A mai arătat recurenta - reclamantă că instanța, făcând trimitere la doctrină, a omis să motiveze în examinarea consimțământului situația în care actul la încheierea căruia persoana considerata parte nu a consimțit de loc, spre exemplu, pentru ca semnătura de pe înscrisul constatator al actului nu ii aparține. Aceasta constatare s-a făcut prin raportul grafic efectuat in cauza. Ținând seama de principiul relativității efectelor actului juridic (art. 973 Cod civil) un asemenea act este inopozabil persoanei împotriva căreia este invocat.
Vânzătorul era foarte bolnav iar, după numai câteva luni, a și decedat. Din descrierea faptelor făcută de martorii audiați, se desprinde faptul că acesta nu a semnat nimic.
Este evidentă lipsa prezenței martorului trimis de Primăria din comuna, județul I, G, care deși semnatar al actului nu a fost de față la încheierea acestuia, în ciuda faptului ca vânzătorii erau bătrâni si aveau nevoie în exteriorizarea voinței de prezenta acestuia, actul făcându-se destul de suspect în afara cabinetului notarului și în prezenta martorei care era în mașina unde se afla și, care a susținut că acestuia nu i s-a citit actul și nici nu a semnat, poziție întărită și de expertiza grafică efectuată.
Raportând starea de sănătate la lipsa de exteriorizare a consimțământului, apare evidentă lipsa de intenție a acestuia de a semna actul juridic; nu se pune problema unei exteriorizări tacite, pentru că în atare situație ar fi fost urmată de semnătura vânzătorului, care nu exista.
"În principiu tăcerea prin ea însăși desprinsă de împrejurări semnificative concludente, nu este producătoare de efecte juridice, și mai ales, nu poate valora acceptare a unei oferte de contract. Prin natura ei, tăcerea este echivocă. Ea nu îngăduie stabilirea celor petrecute în forul interior al persoanei în cauza astfel că nu poate fi interpretată ca manifestare certă de voință, generatoare eventual de obligații" - - Teoria generala a actului juridic civil, Editura B, 1969 pag. 128 - 129.
Dovadă a lipsei de corelație între eventuala voință internă si voință declarata este lipsa consimțământului, materializat prin semnarea actului.
Instanța a greșit când a apreciat că prin aplicarea amprentei digitale s-ar fi suplinit însăși consimțământul vânzătorului.
Legat de modul in care s-a ajuns la aplicarea amprentei recurenta - reclamantă a arătat că martora, a relatat că nu a semnat nimic și că "nu a zis nimic in acea împrejurare actul fiind semnat numai de cumnata mea"".
Încălcarea normelor legale de către instanțe, vizează faptul că, la întocmirea actului notarul public a încălcat flagrant normele din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici cu consecința nulității încheierii de autentificare prevăzută în art. 65 potrivit cu care "încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancțiunea nulității, mențiunea notarului public că una dintre părți nu a putut semna", coroborat cu dispozițiile art. 62 din aceeași lege conform cărora, în cazul acelora care din pricina infirmității, a bolii sau orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mențiunea despre aceasta împrejurare, în încheierea pe care o întocmește, mențiunea astfel făcută ținând loc de semnătură.
În speța pe nici unul din cele 5 exemplare autentificate ale contractului de vânzare - cumpărare nu figurează semnătura vânzătorului la rubrica "vânzători" ci semnătura martorului G, din a cărui depoziție aflata la fila 54 dosar fond, rezulta fără dubii că "La solicitarea notarului am efectuat o semnătura pe acel act. Eu nu știu cine a mai semnat actul în acea împrejurare, știu că mai era o semnătura pe act.În momentul în care am semnat actul în Biroul Notarial nu mai erau alte persoane". În încheierea de autentificare nr. 2150/8 iulie 2003 contractului de vânzare - cumpărare nu este cuprinsa mențiunea notarului public privitor la faptul ca una din părți nu a putut semna, mențiune ce ține loc de semnătură și care este prevăzută de art. 65 din Legea nr. 36/1995 sub sancțiunea nulității.
De asemenea se ignoră împrejurarea ca notarul nu menționează în vreun fel prezența martorului G, care a semnat actul si nici calitatea în care acesta a semnat acel act.
Alte motive de nelegalitate pe care instanța de apel nu le-a reținut, vizează faptul că încheierea de rectificare nr. 4368/26.11.2007 depusă la fila 97 dosar fond, a fost întocmită de notarul public cu încălcarea art. 53 din Legea nr.36/1995 potrivit cu care "actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea".
Niciun act de rectificare ulterior (și au fost încheiate patru) nu au fost rectificate cu respectarea legii.
Chiar mai mult, notarul public a calificat lipsa consimțământului vânzătorului drept o omisiune, pe care a înțeles să o îndrepte printr-o rectificare ce este vădit făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 304,5 lei achitată cu chitanța nr. 6389/21.09.2009 eliberată de Primăria M; s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
Intimații - pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs prin care s-a invocat neîndeplinirea procedurii de citare, în faza procesuală a apelului, cu intervenientul, intimații - pârâți au arătat că recurenta - reclamantă nu are interesul de a invoca aceasta neregularitate care nu i-a produs nicio vătămare; în plus, intervenientul (care este tatăl și respectiv soțul pârâților și ia) a fost prezent la instanța de apel, la majoritatea termenelor de judecată.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, intimați - pârâți au arătat că la efectuarea expertizei criminalistice au fost examinate toate exemplarele originale ale actului autentic și nimeni nu a susținut că vânzătorul ar fi semnat toate exemplarele contractului de vânzare - cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata.
Intimații - pârâți au opinat că instanța de apel nu a dat eficiență probei cu expertiză grafoscopică întrucât această proba nu era necesară având în vedere că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, sub aspectul modalității de exteriorizare a consimțământului de către vânzătorul, prin luarea amprentei.
În combaterea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, intimații - pârâți au susținut că vânzătorul și-a exteriorizat consimțământul la încheierea actului de vânzare - cumpărare, cu intenția de a produce efecte juridice.
În ceea ce privește prima condiție, aceea a exteriorizării consimțământului, s-a susținut că atât în cererea de chemare în judecată, cât și în motivele de apel, atât recurenta apelantă, cât și intimatul - pârât precum și celelalte persoane semnatare ale contractului, au susținut că semnăturile de pe contractul de vânzare cumpărare de la rubrica "Vânzători", aparțin, una vânzătoarei, iar cealaltă semnătură a fost executată de martorul
HGDe altfel, cu ocazia audierii sale la instanța de fond, martorul Gad eclarat că a efectuat o semnătură pe actul de la notariat, dar nu mai cunoaște cine a mai semnat actul în acea împrejurare însă știe că mai era o semnătură pe acel act.
Este adevărat că voința juridică, pentru a deveni consimțământ trebuie să fie exteriorizată, dar în dreptul nostru civil, părțile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a consimțământului, potrivit principiului consensualismului actelor juridice.
Fiind vorba de un înscris autentic, modalitatea de exteriorizare a consimțământului se face, de regulă, în scris.
Dar, față de constatarea notarului că vânzătorului îi tremură mâna, iar semnătura sa se altera de la un act la altul, notarul a hotărât ca modalitatea de exteriorizare a consimțământului să se facă prin punerea amprentei digitale pe toate exemplarele contractului de vânzare - cumpărare, la rubrica "vânzător".
Au fost depuse în acest sens toate exemplarele originale ale contractului de vânzare cumpărare din care reiese cu evidență executarea amprentei digitale a vânzătorului ca modalitate de exteriorizare a consimțământului la încheierea actului juridic.
Eroare notarului care a greșit încheierea iar apoi s-a sesizat din oficiu și a rectificat actul, nu poate fi imputată intimatului - pârât și nu poate avea ca efect anularea voinței celui care s-a obligat juridicește prin contractul a cărui nulitate se solicită.
În acest sens, prin încheierea de rectificare nr. 4368/2611 2007, notarul a rectificat din oficiu conținutul contractului, menționând că vânzătorul. neputând semna, a declarat că a înțeles conținutul actului și este de acord cu autentificarea acestuia luându-i-se amprenta digitală situație care corespunde întrutotul realității.
Această încheiere este pe deplin valabilă și respectă întocmai dispozițiile art. 62 din Legea 36/1995 care prevede că în cazul acelora care, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mențiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmește, mențiunea astfel făcută ținând loc de semnătură.
Notarul public cunoscând manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic, nu le-a mai citat, mai ales că cei doi vânzători decedaseră între timp și nu avea de unde să cunoască că recurenta - reclamantă este succesibilă, cu vocație succesorală a acestora, pentru a fi citată, în vederea exprimării acordului, pentru rectificarea erorii materiale mai sus menționate, așa cum prevăd dispozițiile art. 53 din Legea nr. 36/1995, mai ales că nu exista un certificat de moștenitor cu arătarea moștenitorilor legali.
Și cea de-a doua condiție, aceea a consimțământului exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, este pe deplin îndeplinită întrucât așa cum rezultă din declarațiile martorilor, vânzătorii împreună cu intimatul - pârât și celelalte persoane care au semnat contractul, s-au prezentat la data de 8.07.2003 la BNP din comuna Jilava județul G, pentru a încheia actul.
Această împrejurare, este susținută în totalitate de către cei trei martori audiați, cu mențiunea că martora a precizat că nu a semnat actul, întrucât nu putea să semneze.
De altfel, martorul G, s-a prezentat din dispoziția primarului, ca reprezentant al autorității tutelare la cererea părinților cumpărătorului, în considerarea calității acestuia de minor la momentul respectiv neputând încheia acte de vânzare cumpărare personal, decât prin reprezentant legal.
Împrejurarea că vânzătorii și au fost în deplină cunoștință de cauză și și-au exprimat consimțământului la întocmirea actului, cu intenția de a produce efecte juridice, rezultă și din declarația martorei care confirmă modalitatea de exteriorizare a consimțământului de către prin punerea amprentei digitale.
Au susținut intimații - pârâți că, în esență, nu există elemente din care să rezulte că au fost încălcate cerințele prevăzute de art. 49 și următoarele din Legea nr. 36/1995 care să atragă nulitatea actului.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi:
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Deși în faza procesuală a apelului interveninetul () nu a fost citat, recurenta - reclamantă nu justifica interes în formularea acestei critici, întrucât aceasta este o nulitate relativă care putea fi invocată numai de partea care a suferit vătămarea procesuală.
Prin urmare, prin raportare la dispozițiile art. 105 alin. 2 și 108 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă nu este fondat.
Prin al doilea motiv de recurs, recurenta - reclamantă a susținut existența în cuprinsul deciziei recurate a unor motive contradictorii; în dezvoltarea acestuia motiv de recurs recurenta - reclamantă și-a exprimat nemulțumirea referitoare la valoarea probatorie a probei cu expertiză grafică și a susținut că această probă a fost ignorată de instanța de apel pe considerentul că nu s-a solicitat verificarea de scripte.
Curtea reține că decizia recurată nu cuprinde motive contradictorii care ar fi de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă; instanța de apel a dat valoare probatorie altor probe administrate în cauză iar cu referire la verificarea de scripte a răspuns unei critici a apelantei în sensul că această probă nu a fost administrată întrucât nu a fost solicitată.
Interpretarea probatoriului și stabilirea situației de fapt sunt aspecte care țin de temeinicia, iar nu de legalitatea deciziei recurate, astfel că nu pot face obiectul de analiză în recurs.
Sub aspectul criticilor referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii Curtea reține că motivul de nulitate absolută a invocat a în cauză este lipsa consimțământului vânzătorului.
Din situația de fapt reținută la instanțele de fond rezultă că, deși era alfabetizat, vânzătorul nu a semnat contractul de vânzare - cumpărare dar i s-a luat amprenta digitală; împrejurarea că vânzătorul nu a semnat actul de vânzare cumpărare a rezultat din raportul de expertiză grafică.
Prin urmare, Curtea va analiza dacă, prin raportare la situația personală a vânzătorului care, din cauza vârstei și stării de sănătate, l-a determinat pe notarul public să utilizeze punerea de amprentă la locul semnăturii au fost respectate dispozițiile prevăzute de Legea nr. 36/1995 sub sancțiunea nulității.
Potrivit dispozițiilor art. 65 lit. b din Legea nr. 36/1995, încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancțiunea nulității, și constatarea că înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți să-l semneze, mențiunea notarului public că una dintre părți nu a putut semna ține loc de semnătură pentru acesta.
Curtea reține că în toate cele cinci exemplare originale ale contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2150/08.07.2003 la BNP notarul public a făcut mențiune în sensul că toate părțile contractante au consimțit la autentificarea actului și au semnat toate exemplarele lui.
Prin urmare, contractul de vânzare cumpărare ce face obiectul cererii de constatare nulitate pentru care forma autentică este necesară ad validitatem nu cuprinde mențiunea prevăzută sub sancțiunea nulității absolute referitoare la împrejurarea că vânzătorul nu a putut semna și motivul imposibilității conform art. 62 din Legea nr. 36/1995; sancțiunea nulității operează și în cazul în care una dintre părți ar semna doar unele dintre exemplare iar pe celelalte nu, în lipsa mențiunii exprese a notarului.
Curtea reține, de asemenea, că această omisiune, sancționată cu nulitatea absolută nu intră în categoria erorilor materiale sau a omisiunilor vădite care să poată fi îndreptate de notarul public, la cerere sau din oficiu, conform dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995 întrucât face parte din categoria "solemnităților cerute de lege" respectiv este o condiție de valabilitate a înscrisului.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că instanța de apel a făcut greșita interpretare a dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 36/1995 și a dispozițiilor art. 1171 Cod civil motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 coroborate cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica decizia recurată în sensul că în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul și va schimba sentința apelată iar pe fond va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2150/08.07.2003 la BNP reținând că nu au fost respectate condițiile prevăzute de Legea nr. 36/1995, sub sancțiunea nulității, referitoare la menționarea de către notarul public a motivelor pentru care vânzătorul nu a semnat, cu consecința neîndeplinirii condiției de valabilitate a unui consimțământ valabil exprimat.
Pe cale de consecință, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul va fi respinsă iar în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea îi va obliga pe pârâți la 2.592,25 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând 469,3 lei cheltuieli de judecată efectuate la judecata în primă instanță (19 lei taxa timbru și 0,3 lei timbru judiciar și 450 lei onorariul de avocat), 718,15 lei cheltuieli de judecată în apel (9,5 lei taxa de timbru, 0,15 lei timbru judiciar și 709,5 lei onorariul de expertiză grafică) și 1.304,8 lei cheltuieli de judecată în recurs (304,5 lei taxa de timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 1.000 lei onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 706 din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți și ia și cu intimatul - intervenient.
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 548 din 5.03.2008 pronunțată de Judecătoria
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2150/08.07.2003 de BNP.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul.
Obligă pe pârâți la 2.592,25 lei cheltuieli de judecată fond, apel și recurs către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.IA./
2ex./09.02.2010
-3.-;
Jud.C-Gh.
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
