Anulare act. Decizia 1784/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1784/R/2008
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Română a și Clujului împotriva deciziei civile nr. 331/A din 12 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții și Statul R prin Consiliul Local al municipiului C-N, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea celorlalte părți să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantele reclamantei recurent Ortodoxă Română a și Clujului, consilier juridic și avocat, pârâta intimată, asistată de avocat, și reprezentanta pârâtului intimat Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 septembrie 2008, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente.
De asemenea, se constată că la data de 26 septembrie 2008, prin registratura instanței, pârâtul intimat Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N a depus la dosar întâmpinare, câte un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente și reprezentantei pârâtei intimate.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar cu titlu de practică judiciară următoarele: copia deciziei civile nr. 312/A din 4 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, un extras privind soluția pronunțată la data de 8 septembrie 2008 în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, copia deciziei civile nr. 516/A din 28 septembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, copia cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 9104/2005 la Tribunalul Cluj, copia deciziei civile nr. 277/R din 30 ianuarie 2008 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, copia deciziei civile nr. 511/A/28.09.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, copia deciziei civile nr. 2026/R din 10 octombrie 2007 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, copia cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 9105/2005 la Tribunalul Cluj, copia deciziei civile nr. 614/A/ 02.11.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, copia deciziei civile nr- a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, copia deciziei civile nr. 715/R/ 21 martie 2008 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în - și copia cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 9108/2005 la Tribunalul Cluj, câte un exemplar al acestora înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente și reprezentantei pârâtului intimat Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și păstrând cauza spre rejudecare respingerea ca nefondate a tuturor apelurilor formulate în cauză și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 3876/ 04.05.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosar nr-, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii în întregime a acțiunii precizate, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N solicită respingerea recursului și în consecință menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.876/4.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic - a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis în parte acțiunea reclamantei Ortodoxă Română a, și Clujului, împotriva pârâtelor și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-N și în consecință:
S-a constatat preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului situat în C-N,-, jud. C,
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30189/22.1996 încheiat între pârâții și Statul Român, prin,
S-a dispus rectificarea CF nr. - C-N în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei prin încheierea nr. 5815/2.IV.1998 și al restituirii situației anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român,
Totodată s-a respins excepția prescripției extinctive invocate față de capătul de cerere având ca obiect rectificare CF.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că proprietară asupra imobilului situat în C-N-, înscris inițial în CF 8708 Caf ost reclamanta, trecând în proprietatea Statului Român în baza cererii Sfatului Popular C nr. 26150/IV/1958. Apoi imobilul a fost transcris în CF 23.522 C-N și dezmembrat în mai multe apartamente, din care apartamentul nr. 2 cu nr. top. 742/1/IV a fost înstrăinat pârâtei.
Urmare a cererii de retrocedare formulată de reclamantă, în baza OUG94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002, Comisia Specială de prin Decizia nr. 308/24.2008 a retrocedat apartamentele 1, 3, 5 - 9 din imobil, iar pentru apartamentele nerestituite dosarul a fost suspendat, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței de judecată, vizând nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare.
Apreciind că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv în proprietatea Statului Român, instanța de fond a considerat că apartamentul nr. 4 în litigiu, nu putea face obiectul Legii nr. 112/95, al cărui domeniu de aplicare este limitat la imobilele care au aparținut persoanelor fizice.
În speță proprietatea aparținând unui cult religios, s-a concluzionat că apartamentul în litigiu nu putea fi vândut pârâtei în baza Legii nr. 112/1995, nefăcând obiectul acestui act normativ, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, neputând fi reținută buna credință invocată de pârâtă, deoarece nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Apelul pârâților a fost admis prin Decizia civilă nr. 331/12.VI.2008 pronunțată în Dosarul nr. - al Tribunalului Cluj, fiind schimbată sentința atacată în parte, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei ca prescrisă, urmare a admiterii acestei excepții, în ce privește petitul vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Prin aceeași decizie, s-au respins excepțiile invocate de pârâți a inadmisibilități acțiunii introductive și a lipsei de interes în promovarea acesteia, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei, menținându-se doar dispoziția privind constatarea preluării abuzive.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul reluând starea de fapt ce rezultă din evidențele de CF, a apreciat că în mod corect nu s-a pronunțat instanța de fond asupra anulării actului de donație, deoarece acest act nu există, imobilul trecând în proprietatea Statului Român în baza cererii Sfatului Popular, fiind transcris în CF nr. 23.522 C-N, unde apare că temeiul juridic al transferului dreptului de proprietate l-a constituit Decretul 176/1948.
Reclamanta fiind deposedată, fără emiterea unui act administrativ de preluare, s-a apreciat că Statul Român a preluat imobilul în litigiu în mod abuziv și că reclamanta are interes în promovarea acțiunii introductive, deoarece susținând caracterul abuziv al preluări, dorește să reintroducă imobilul în patrimoniul său.
Ca atare, reclamanta nu poate fi oprită de la promovarea unei acțiuni judecătorești, întrucât considerând apartamentul retrocedabil, datorită vânzării lui, nu s-a putut continua procedura administrativă, singura posibilitate pentru redobândirea lui, fiind aceea a constatării pe cale judecătorească a nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că acțiunea reclamantei a fost promovată în data de 8.XII.2005, iar potrivit Legii nr. 48/2004 art. II, dreptul la acțiune prevăzut de Titlul II art. VI alin. 4 din OUG184/2002, se prescrie în termenul de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, s-a concluzionat că acțiunea reclamantei privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare este prescrisă, astfel că valabilitatea lui nu mai poate fi examinată de instanță.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, reclamanta a declarat recurs în termenul legal, solicitând casarea ei și rejudecând, respingerea tuturor apelurilor ca fiind nefondate.
În motivare se arată că în mod greșit a considerat Tribunalul că a operat prescripția dreptului la acțiune, ignorând atât temeiul juridic invocat prin acțiunea introductivă cât și art. III, Titlul II din Legea nr. 247/2005 conform căruia dreptul la acțiunea în nulitate, ( prevăzut la art. 41alin. 2 din OUG94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002 ) se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Legea nu face distincție, dacă cererea de retrocedare a fost formulată în intervalul de 6 luni stabilit de OUG94/2000, ori Legea nr. 501/2002, sau chiar de art. III Titlul II din Legea nr. 247/05.
În continuare recurenta argumentează nulitatea actului de donație, respectiv nevalabilitatea actului de preluare a imobilului în litigiu în proprietatea statului și caracterul său abuziv, considerând astfel că imobilul în discuție intră sub incidența dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 94/2000.
Nevalabilitatea titlului statului, atrage și nulitatea tuturor actelor subsecvente de înstrăinare, în baza principiului "fraus omnia corumpit", astfel că OUG94/2000 este aplicabilă întregului imobil, recurenta consideră că soluția instanței de fond dată în virtutea principiului enunțat, este corectă.
Contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 4 din imobil, încheiat de Statul Român cu pârâta, este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat prin fraudă la lege, deoarece apartamentul nu face obiectul Legii nr. 112/95, încălcându-se la momentul perfectării contractului dispozițiile art. 1 și art. 25 din acest act normativ.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții Consiliul Local al municipiului C-N și, au solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând dosarul cauzei prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamantei este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Criticile aduse de recurentă vizând nulitatea actului de donație, nu pot fi primite în condițiile în care transferul dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, nu a operat în temeiul vreunei donații.
Actul normativ în baza căruia a operat acest transfer de proprietate, fiind Decretul nr. 176/1958, așa cum rezultă cu claritate din evidențele de CF, respectiv încheierea CF nr. 4.391/21.VI.1958, înscrisă sub B1 în CF 23.522 C-N, în mod corect nu au cenzurat instanțele inferioare valabilitatea unui act inexistent.
În schimb, constatându-se de către prima instanță că preluarea de către Statul Român a imobilului situat în C-N-, a fost una abuzivă, această dispoziție fiind păstrată de Tribunalul, care reține la rândul său că Statul Român a deposedat reclamanta fără emiterea unui act administrativ de preluare, deci fără titlu valabil, ceea ce în mod cert echivalează cu nevalabilitatea titlului statului, criticile aduse în această privință de reclamantă, sunt lipsite de interes, câtă vreme a obținut câștig de cauză în soluționarea petitului vizând nevalabilitatea titlului statului.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, Curtea apreciază că această excepție, nu este incidentă în pricina dedusă judecății, motivele fiind următoarele.
Legiuitorul prin actele normative adoptate succesiv, a instituit în timp, mai multe termene de 6 luni, supuse prescripției extinctive, în care cultele religioase puteau cere în privința imobilelor ce fac obiectul OUG94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, constatarea nulității actelor de înstrăinare subsecvente, încheiate de Statul Român.
Astfel, un prim termen de prescripție de 6 luni, a fost instituit prin art. 6 alin. 4 din OUG184/12.XII.2002, termen ce a început să curgă de la data intrării în vigoare a ordonanței, respectiv 18.XII.2002, astfel că acest termen a expirat în data de 18.VI.2003.
Apoi prin art. II din Legea nr. 48/23.III.2004, s-a instituit alt termen de 6 luni, în care puteau fi atacate actele de înstrăinare subsecvente, această Lege fiind publicată în Monitorul Oficial în 25.III.2004, a intrat în vigoare în data de 29.III.2004, astfel că termenul în discuție s-a împlinit în data de 29.IX.2004.
Ultimul termen de prescripție de 6 luni, a fost instituit prin dispozițiile art. III Titlul II din Legea nr. 247/2005 publicată în Monitorul Oficial din 22.VII.2005 și intrată în vigoare la 3 zile după publicare ( acest termen începând să curgă de la data intrării în vigoare a legii ).
Prin acest act normativ s-a modificat și completat nr.OUG 94/2000, introducându-se după art. 4 din ordonanță, art. 41, text care la alin. 2 prevede că actele juridice de înstrăinare, a imobilelor care fac obiectul ordonanței menționate, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Același art. III la alin. 3, prevede în mod expres că în cazul promovării unor astfel de acțiunii în nulitatea actelor de înstrăinare, procedura de retrocedare începută în temeiul OUG94/2000 se suspendă, până la soluționarea acelor acțiuni, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Ca atare, din moment ce legiuitorul nu face nici un fel de distincție, în privința datei la care au fost înregistrate cererile de retrocedare, care puteau fi formulate în baza suitei de acte normative care au modificat și completat OUG94/2000 ( respectiv Legea nr. 501/2002, OUG184/2002, Legea nr. 48/2004, ori Legea nr. 247/2005 ) nici judecătorul nu poate face vreo distincție corelativă acelor cereri, asupra datei de la care începe să curgă termenul de prescripție de 6 luni.
Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de apel incidența dispozițiilor art. II din Legea nr. 48/2004, socotind expirat termenul în care reclamanta putea ataca actul de înstrăinare subsecvent, făcând abstracție și ignorând cu desăvârșire ultimele reglementări în domeniu, aduse prin Legea nr. 247/2005, Titlul II, invocate prin acțiunea introductivă de instanță.
Or, intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 având loc în 25.VII.2005, apare cu evidență fapt că termenul de 6 luni instituit de acest act normativ, expiră în data de 25.2006, astfel că acțiunea introductivă de instanța promovată și înregistrată de reclamantă în data de 8.XII.2005, era formulată în termenul legal prevăzut de art. III Titlul II din legea indicată mai sus.
Pe cale de consecință, incidența excepției prescripției dreptului la acțiune, fiind greșit reținută de Tribunal, soluția asupra acestei excepții fiind dată cu aplicarea greșită a Legii, Curtea în temeiul art. 304 punctul 9.pr.civ. raportat la art. 312 alin. 1-3 și 5.pr.civ. va admite recursul reclamantei, va casa în parte decizia atacată și va trimite cauza aceluiași Tribunal, pentru rejudecarea pe fond a apelurilor pârâților, în privința petitului vizând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și a celui accesoriu privind rectificarea CF.
Incidența excepției amintite, a prescripției dreptului la acțiune în nulitate, fiind exclusă, Curtea va înlătura din decizie dispozițiile corelative acestei excepții, păstrând exclusiv dispozițiile privind respingerea excepțiilor inadmisibilității acțiuni introductive și a lipsei de interes în promovarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului împotriva deciziei civile nr. 331/A/ din 12 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și trimite cauza la Tribunalul Cluj, pentru rejudecarea în parte a apelurilor declarate de pârâții și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-N, în ceea ce privește soluția dată petitului din cererea principală referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30189/22.10.1996, încheiat între pârâții și Statul Român, cu privire la. nr. 4 din imobilul situat în C-N,-, respectiv, a petitului privitor la rectificarea CF individuală nr. - C-
Înlătură din decizie dispoziția referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, precum și a dispoziției referitoare la admiterea în parte a apelurilor pârâților, schimbării în parte a sentinței 3876/04.05.2007 a Judecătoriei Cluj -N, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, ca prescris.
restul dispozițiilor din decizie.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
- - - - - -
GREFIER,
RED.
DACT.
3 EX./06.10.2008.
JUD. FOND.,.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
