Anulare act. Decizia 1792/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1792/R/2009
Ședința publică din 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta ). ), împotriva deciziei civile nr. 322/A/21.05. 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat, din Baroul Cluj și reprezentanta pârâtului intimat, doamna avocat, în substituirea domnului avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul reclamantei recurente, avocat, din Baroul Cluj, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentanta pârâtului intimat, doamna avocat, depune la dosar delegație de substituire nr. 122/01.10.2009, din care rezultă că se prezintă în substituirea domnului avocat, din Baroul Cluj.
Curtea constată că, prin registratura instanței, la data de 30 septembrie 2009, pârâtul intimat, prin avocat, a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamanta ). ) ca fiind netemeinic și nelegal, și pe cale de consecință menținerea în întregime a deciziei atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, constată că la data de 1 octombrie 2009, reclamanta recurentă a depus la dosar o cerere, prin care solicită aprobarea filmării procesului, pentru a putea fi difuzat pe mai multe posturi de televiziune, respectiv pe Realitatea TV, TV și 1, iar domnul, în calitate de operator imagine la TV, a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care solicită aprobarea filmării în sala de judecată, pe durata dosarului nr- al Curții de APEL CLUJ, menționând faptul că a formulat această cerere, întrucât cazul reprezintă interes public.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. 7 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești raportat la Hotărârea. nr. 387/2005, pune în vedere reclamantei recurente să justifice interesul public al prezentei cauze, caracterul public al interesului, justificând încuviințarea cererii de filmare a dezbaterii cauzei.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că recurenta personal a formulat cererea mai sus menționată, spunându-i doar că este vorba de chestiuni personale și de chestiuni de ordin public, întrucât este nemulțumită de modul cum s-a desfășurat actul de justiție în fața instanței de fond și în fața instanței de apel.
Reclamanta recurentă arată că are probleme foarte mari, deoarece are doi copii de crescut, iar la interogatoriul administrat în cauză a fost obligată să răspundă scurt și repede, astfel că instanța nu a putut cunoaște adevărata sa problemă.
Curtea insistă ca reclamanta recurentă să precizeze de ce consideră că prezenta cauză prezintă interes public și trebuie filmată de către televiziune.
Reclamanta recurentă arată că a fost încheiat un contract fals cu privire la imobilul care face obiectul cauzei și acest act a fost înscris în cartea funciară, iar fostul soț îi maltratează pe ea și pe copii.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea celor două cereri privind filmarea procesului.
Curtea, după deliberare, constată că nu există un interes public pentru filmarea prezentei cauze și, în consecință, respinge cererea formulată de recurentă și cererea formulată de domnul, în calitate de operator imagine la TV.
La solicitarea instanței, reprezentantul reclamantei recurente, avocat, scrie numele complet al recurentei pe memoriul de recurs și semnează recursul în fața instanței.
Curtea constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este legal timbrat cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (2) și cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei (14).
Instanța înmânează reprezentantului reclamantei recurente un exemplar din întâmpinarea depusă de pârâtul intimat.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile orale și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu îndrumarea de a soluționa cauza pe fond, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, și pe care le susține oral. Arată că, nu solicită cheltuieli de judecată pentru recurs. De asemenea, arată că potrivit dispozițiilor art. 86 pct. 3.pr.civ. comunicarea actelor de procedură se face prin mijloace din care să rezulte atât faptul că actul de procedură a fost comunicat părții, cât și faptul că partea a primit acel act, însă reclamanta nu a primit hotărârea pronunțată de către instanța de fond și doar după ce a efectuat mai multe drumuri la instanță, a găsit dosarul în arhivă, a solicitat copierea hotărârii din dosarul instanței de fond și apoi a uzat de calea de atac a apelului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat de reclamanta ). ), ca fiind netemeinic și nelegal și, pe cale de consecință, menținerea în întregime a deciziei atacate, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Arată că reclamanta avea cunoștință despre hotărârea instanței de fond încă din data de 13 februarie 2009 și putea depune la dosar o simplă declarație de apel, iar motivele de apel să le depună până la primul termen de judecată fixat de către instanța de apel. Precizează că prevederile Codului d e procedură civilă sunt imperative cu privire la termenul în care se depune cererea de apel.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1913/13.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, otrivit p. extrasului CF nr. - C-N, reclamanta este proprietar tabular asupra imobilului apartament nr.7, situat în C-N,-, identificat pe nr. top 458/l/Vii, ca bun propriu, cu titlu de moștenire și partaj.
Prin contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr. 244/09.02.2007, reclamanta în calitate de proprietar, a închiriat pârâtului, în calitate de chiriaș apartamentul nr.7 situat în C-N,-, jud. C pentru o chirie de 800 euro lunar.
Prin art.3 din contract, părțile au convenit ca plata chiriei să se efectueze astfel: la data semnării contractului, chiriașul să achite în avans suma de 48.000 euro, contractul având și valoare de chitanță, reprezentând contravaloarea chiriei pe 5 ani, iar după curgerea termenului de 5 ani, chiriașul, cu acordul proprietarului urma să obțină toate autorizațiile necesare pentru mansardarea imobilului și să efectueze toate lucrările necesare pentru ridicarea și executarea efectivă a acesteia.
Totodată, s-a convenit ca, în cazul în care contractul încetează înainte de termen, proprietarul să restituie chiriașului contravaloarea sumelor cheltuite de acesta în vederea obținerii autorizației de construcție și a executării lucrărilor de amenajare a spațiului și de mansardare sau a chiriei anticipate. În cazul în care nu se va realiza mansardarea, chiriașul s-a obligat să plătească chiria stabilită de comun acord la suma fermă de 800 euro.
Prin art. 4 din contract, proprietarul spațiului și-a dat acordul privire la subînchirierea spațiului de către chiriaș.
Contractul a fost semnat de proprietar, de chiriaș și de doi martori în persoana numiților și.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat faptul că i-a fost viciat consimțământul, fără să precizeze, însă, dacă acesta a fost viciat prin eroare, dol sau violență.
În ședința publică din data de 28.11.2008, reprezentantul reclamantei arată că, în prezenta cauză, se invocă vicierea consimțământului prin dol, în principal și prin violență, în subsidiar.
Potrivit art.960 Cod civil, "Dolul este o cauza de nulitate a convenției când mijloacele viclene întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident ca, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat". dolul nu se presupune, ci trebuie dovedit.
Din textul de lege enunțat rezultă că dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, cu scopul de aof ace să încheie un act juridic.
Potrivit art.956 Cod civil, "este violență totdeauna când, spre a face pe o persoana de a contracta, i s-a insuflat temerea, raționabila după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil și prezent".
Din examinarea contractului de închiriere și a celorlalte probe existente la dosar se constată că actul atacat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.956 și urm. cod civil și art.960 și următoarele Cod civil, în sensul că acesta nu a fost încheiat prin vicierea consimțământului reclamantei prin dol sau violență.
În acest sens, instanța a reținut că martorul semnatar al contractului de închiriere, numitul a declarat în fața instanței că a semnat contractul ulterior redactării acestuia, susținând astfel că nu a semnat o fila în alb.
Deși nu a participat la discuțiile purtate între proprietar și chiriaș anterior perfectării contractului de închiriere, arată că, în momentul în care a semnat actul în calitate de martor, în încăpere, se găseau reclamanta, pârâtul și numitul, acesta din urmă semnând la rândul său contractul în calitate de martor.
Reclamanta, fiind de față, a observat că numitul a semnat contractul de închiriere în calitate de martor.
Înainte de a semna contractul, pârâtul i-a spus martorului că este vorba despre un contract de închiriere încheiat între proprietarul imobilului și reprezentantul firmei, afirmație pe care reclamanta nu a contrazis-
Martorul arată că nu a observat ca pârâtul să îi dea reclamantei vreo sumă de bani cu titlu de chirie, însă, ulterior, numitul i-a relatat faptul că, în prezența sa, pârâtul a achitat reclamantei o suma mare de bani cu titlu de chirie.
După încheierea contractului, martorul a fost contactat de către reclamanta, care i-a reproșat faptul că a semnat actul. Reclamanta a cerut martorului să se prezinte în fața unui notar public pentru a da o declarație cu privire la împrejurările semnării în calitate de martor, spunându-i că ea este cea care va rezolva totul. Drept urmare, martorul împreună cu reclamanta s-au prezentat în fața unui notar public, unde primul a semnat o declarație, pe care însă nu a citit-o, astfel încât în prezent nu a mai susține.
De asemenea, martorul a fost contactat și de către pârât care i-a relatat faptul că va fi citat în fața instanței de judecată pentru a depune mărturie, însă nu l-a constrâns în niciun fel să dea declarații contrar celor știute de el și nu a fost amenințat să declare conform voinței sale.
Întrebat fiind, martorul a arătat că nu înțelege noțiunea de "dol".
Cu toate acestea, în declarația dată în fata Notarului Public, martorul a declarat că semnătura pusă de el pe contractul de închiriere (a fost dată prin dol).
Având în vedere că declarația existentă la 51 din dosar este extrajudiciară, iar martorul a precizat în fața instanței că nu recunoaște această declarație și ținând seama de principiul că toate probele se administreaza în fața instanței, declarația notarială nu a fost luată în considerare la soluționarea cauzei.
Martorul arată că actul de închiriere nu a fost redactat în fața martorului, ci acesta doar l-a semnat, de față fiind reclamanta și pârâtul. Contractul nu i-a fost citit, ci doar s-a spus că are ca obiect închirierea unui imobil societății administrate de către pârât în vederea desfășurării activității acesteia. Contractul a fost semnat în fața martorului atât de reclamantă, cât și de pârât.
După semnarea contractului de părțile contractante, pârâtul i-a remis reclamantei suma de aproximativ 40.000 euro, pe care aceasta a primit-o fără obiecții. Martorul a observat că reclamanta era bine dispusă, aceasta nefiind obligată în vreun fel de către pârât sa semneze contractul sau să primească banii.
Precizează martorul că atât reclamanta cât și pârâtul i-au solicitat să semneze contractul în calitate de martor.
Contrar celor declarate de martorii semnatari ai contractului de închiriere, prin interogator, reclamanta nu a recunoscut faptul că a semnat un contract de închiriere, negând existența acestuia.
În susținerea acțiunii sale, reclamanta a solicitat audierea unui numar de doi martori.
Prin declarația sa, martora a arătat că, la începutul lunii februarie 2007, întrebat-o pe reclamantă dacă soțul acesteia poate să îi restituie suma împrumutată în cuantum de 2000 euro. În acel moment, reclamanta a început să plângă, iar când și-a dat jos ochelarii de, a observat că aceasta avea urne de lovituri pe față.
Reclamanta i-a relatat faptul ca pârâtul este violent, astfel încât intenționează să părăsească domiciliul conjugal.
De asemenea, reclamanta i-a spus că un alt motiv care o determină să părăsească domiciliul conjugal este acela că pârâtul încearcă să o oblige să semneze un set de acte ce au legătură cu locuința pe care o deține în proprietate, în sensul de a transfera această proprietate în favoarea socrilor ei.
S-a reținut, în raport cu prevederile art. 953 Cod civil și art.956, 960 Cod civil, că din probele administrate nu a rezultat existența unor manopere dolosive ca element material, în structura viciului de consimțământ invocat și nici violența care să determine instanța să dispună anularea contractului de închiriere.
Mai mult, din declarațiile martorilor și rezultă că, în speță, consimțământul reclamantei nu a fost smuls prin violență ori surprins prin dol, aceasta semnând în cunoștință de cauză contractul de închiriere și privind prețul chiriei.
În considerarea motivelor de fapt și de drept invocate, instanța, în temeiul art. 953 și art. 960.civ. a respins acțiunea reclamantei în anularea contractului de închiriere încheiat la data de 09.02.2007, ca neîntemeiată.
Ca urmare a respingerii petitului principal, instanța a respins și cererile accesorii acestuia, respectiv evacuarea pârâtului din spațiul situat în C-N,-,. 7 și radierea din CF nr. - C-N a notării evidențiate sub C2 ca neîntemeiate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, întrucât pârâtul nu a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta ). ), solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, reclamanta apelantă a invocat greșita și trunchiata interpretare a probelor administrate de către instanța de fond, ceea ce, în opinia apelantei, a condus la o soluție eronată neconformă cu realitatea juridică din cauză.
Prin decizia civilă nr. 322/A/21.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția tardivității apelului; a fost respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1913/13.02.2009, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -
Apelanta a fost obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei, Tribunalul a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 21.05.2009, intimatul pârât a invocat excepția tardivității apelului reclamantei, motivat pe faptul că, așa cum rezultă din dovada de comunicare ( 86 dosar fond), sentința atacată a fost comunicată apelantei la data de 26.03.2009, astfel încât ultima zi pentru declararea apelului, în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. 1. proc. civ. a fost data de 13.04.2009.
Apelanta a depus apelul la Oficiul Poștal din C-N la data de 16.04.2009. Aceasta a arătat că nu a primit sentința instanței de fond, însă dovada de comunicare cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 100 alin. 1. proc. civ. fiind afișată la locuința sa, iar conform art. 100 alin. 4. proc. civ. procesul verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate de cel care a încheiat procesul verbal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta ). ), solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru soluționarea în fond a acesteia.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5. proc. civ. și ale art. 312. proc. civ. arătându-se de către recurentă că Tribunalul Cluj nu a respectat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2. proc. civ. potrivit căruia, actele de procedură încheiate cu nerespectarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor, vătămare care se presupune până la proba contrară.
Potrivit art. 86 alin. 3. proc. civ. arată recurenta, comunicarea actelor de procedură se va face prin mijloace care să asigure atât transmiterea cât și confirmarea primirii acestuia de către destinatar.
Comunicarea de către instanța de fond a sentinței apelate cu reclamanta s-a făcut prin afișare la ușa locuinței, modalitate care nu asigură confirmarea primirii acesteia de către destinatar, potrivit dispozițiilor art. 86 alin. 3. proc. civ.
Acesta este motivul care a împiedicat-o pe recurentă în mod real să ia cunoștință de conținutul și termenul de declarare a apelului, pricinuindu-i-se o vătămare, prin imposibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii instanței de fond pe care recurenta o consideră profund injustă și nelegală și care dacă ar rămâne definitivă și irevocabilă, ar lipsi-o pe recurentă de folosința imobilului în litigiu, atribut esențial al dreptului său de proprietate, obținut de pârât prin mijloace dolosive.
S-a mai invocat de către recurentă faptul că soluția de respingere a recursului i-ar încălca în mod brutal dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv, prev. de art. 6, 13 CEDO.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii în întregime a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în cauză nu ne găsim în situația prevăzută de art. 105 alin. 2. proc. civ. întrucât comunicarea unui act de procedură prin afișarea acestuia pe ușa locuinței destinatarului este o modalitate de comunicare prevăzută de art. 923alin. 4. proc. civ.
S-a mai arătat de către intimat că, raportat la data comunicării cu recurenta a sentinței fondului, apelul a fost declarat tardiv.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 5. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 105 alin. 2. proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea fiind presupusă până la dovada contrarie.
Deși prin motivele de recurs, recurenta a criticat exhaustiv modul în care i-a fost comunicată sentința primei instanțe, totuși Curtea apreciază că ceea ce s-a dorit a se critica prin recursul formulat, este practic soluția de respingere ca tardiv a apelului reclamantei de către Tribunalul Cluj, nelegalitatea soluției instanței de apel decurgând, în opinia recurentei, din nelegala comunicare a sentinței apelate cu reclamanta, ceea ce a atras implicit incidența prevederilor art. 105 alin. 2. proc. civ.
Așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței fondului cu reclamanta, aflată la fila 86 dosar fond, aceasta i-a fost comunicată reclamantei la data de 26.03.2009 prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, pe motiv că nicio persoană din cele menționate la punctul 1 din procesul verbal de comunicare, nu a fost găsită de către agentul procedural.
Verificându-se cuprinsul și conținutul acestei dovezi de comunicare, se constată că acesta cuprinde toate elementele impuse de art. 100. proc. civ. comunicarea sentinței fiind făcută conform art. 92 alin. 4 teza a II-a proc. civ. respectiv, prin afișare pe ușa locuinței destinatarului, măsură justificată prin lipsa de la locuință a destinatarului.
Se constată, așadar, de către C, că, în conformitate cu prevederile art. 92 alin. 4 teza a II-a proc. civ. comunicarea sentinței fondului cu recurenta s-a făcut în mod legal și procedural, în una din modalitățile expres reglementate de Codul d e procedură civilă.
Dispozițiile art. 86 alin. 3. proc. civ. invocate de recurentă în susținerea memoriului de recurs, nu sunt incidente în cauză, întrucât, comunicarea despre care face vorbire art. 86. proc. civ. se referă la obligația instanțelor de comunicare a actelor de procedură, vizând practic obligativitatea comunicării din oficiu a acestora, acest text legal nereglementând modalitățile în care agentul procedural urmează să facă efectiva comunicare cu destinatarii a acelor de procedură.
Art. 86. proc. civ. prevede următoarele:
"(1) Comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum si prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.
(2) Instanța solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanță, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, și să trimită instanței solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.
(3) În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia".
Prin urmare, art. 86. proc. civ. reglementează obligativitatea comunicării, din oficiu, de către instanțe, a actelor de procedură.
Procedura și modalitatea efectivă în care agentul procedural al unei instanțe urmează să efectueze comunicarea actelor de procedură este cea reglementată de art. 92. proc. civ.
Pe cale de consecință, Curtea constată că soluția primei instanțe a fost legal și procedural comunicată recurentei la data de 26 martie 2009.
Potrivit art. 284 alin. 1. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, apelul a fost promovat de către reclamantă prin poștă, la data de 16 aprilie 2009, așa cum rezultă din ștampila Oficiului Poștal aplicată pe plicul aflat la fila 5 dosar apel, deși ultima zi pentru declararea în termenul legal, prevăzut de art. 284 alin. 1. proc. civ. a apelului de către reclamantă ar fi fost data de 13 aprilie 2009, o zi de luni, în realitate, termenul de apel împlinindu-se efectiv într-o zi de sâmbătă, 11 aprilie 2009, termen prorogat până luni, 13 aprilie 2009.
Așa fiind, Curtea constată că, într-adevăr, apelul reclamantei a fost tardiv, soluția Tribunalului Cluj, de respingere a acestui apel ca tardiv, fiind pe deplin legală.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv, câtă vreme, legea i-a pus la dispoziție o cale legală de atac împotriva hotărârii fondului și câtă vreme, recurenta nu a uzat de această cale legală de atac în termenul prevăzut de lege, neputându-i-se imputa instanței depășirea de către recurentă a termenului legal de apel.
Constatându-se, așadar, că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5. proc. civ. în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse, Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Pârâtul intimat a solicitat, prin întâmpinarea formulată, obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs, însă, întrucât aceste cheltuieli de judecată nu au fost dovedite, această solicitare urmează să fie respinsă de către C în temeiul art. 274. proc. civ. rap. la art. 1169.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ). ) împotriva deciziei civile nr. 322/A din 21 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
Red./dact.MM
4ex./06.10.2009
Jud.fond:
Jud.apel: /
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
