Anulare act. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.182/Dosar nr.-
Ședința civilă din data de:-12 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
-- -- JUDECĂTOR 3: Camelia
--- președinte secție civilă
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva Deciziei civile nr.13/Ap din data de 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "anulare act".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru recurentul reclamant t, intimații pârâți, și -, asistați de avocat G și avocat G pentru intimatul pârât, lipsă fiind reprezentanții intimaților pârâți " Cetatea ", Comuna prin Primar și Prefectura Județului
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind de către instanță, părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, sau alte probe de administrat, în afara înscrisurilor aflate deja la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat de reclamant.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, desființarea deciziei atacate și admiterea pe fond a acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, reprezentantul recurentului reclamant invocă împrejurarea că recurentul reclamant nu a pierdut niciodată dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu, imobil ce a fost preluat de către Statul Român fără titlu valabil, sens în care solicită constatarea nulității absolute a actelor subsecvente, reprezentând contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu chiriașii și a înscrierilor făcute în cartea funciară.
Avocat G pentru intimații pârâți, și - solicită respingerea ca nefondat a prezentului recurs și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată, subliniind faptul că autorii comuni ai reclamantului au beneficiat de despăgubirile acordate prin Decizia nr.606/1980, iar intimații pârâți sunt cumpărători de bună credință.
Având cuvântul în replică, reprezentantul recurentului reclamant invocă faptul că legea română trebuie să fie în conformitate cu legea comunitară, iar în cazul de față, legea comunitară prevalează.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, -, Cetate, Comuna prin Primar și Prefectul Județului B, ca, prin sentința ce se va pronunța, a se constata nulitatea absolută a Deciziei nr.606/09.09.1980 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului B, a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.5/1997 și, respectiv, nr.72/1997, încheiate între pârâții persoane fizice și pârâta Cetate, a se constata nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectului nr.653/09.04.2004, privitor la pozițiile 3 și 4 din anexa 2, care face parte integrantă din Ordinul mai sus arătat, a se dispune radierea din CF 2820, top.947/2/1, 947/3/1, totul asupra 1 și nr.top.947/2/1, 947/3/1, totul asupra 2, dreptului de proprietate întabulat pe numele părților persoane fizice, anularea dezmembrării și revenirea la situația anterioară de carte funciară, evacuarea necondiționată a pârâților persoane fizice din imobilul în litigiu, întabularea în CF în favoarea autorilor reclamantului și, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art.948 Cod civil, art.6 din Legea nr.213/1998, art.36 din Legea nr.18/1991, art.24, pct.7, art.46 din Legea nr.10/2001.
Ulterior, în ședința publică din data de 28 septembrie 2006, reclamantul a precizat că înțelege să nu își întemeieze acțiunea în drept pe dispozițiile art.24, pct.7 și art.46 din Legea nr.10/2001.
Prin Sentința civilă nr.1803/2.03.2007, Judecătoria Brașova admis în parte cererea de chemare în judecată, a constatat nulitatea deciziei nr.606/09.09.1980, emisă de fostul Consiliu Popular al Județului B, a respins ca fiind tardiv formulat petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate conform Legii nr.112/1995 și a respins ca neîntemeiate petitele având ca obiect constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului, rectificare de carte funciară, evacuare și înscriere în cartea funciară.
Prin Decizia civilă nr.13/28.01.2008, Tribunalul Brașova respins apelul formulat de apelantul reclamant, împotriva Sentinței civile nr.1803/02.03.2007 a Judecătoriei Brașov, pe care a menținut-o și a luat act de faptul că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Chestiunea fundamentală în această cauză pornind de la motivele de apel formulate, este dacă instanța de fond a respins ca tardiv în mod legal petitul având ca obiect constatarea nulității absolute contractelor de vânzare - cumpărare încheiate conform Legii nr. 112/1995.
În motivele de apel se susține că apelantul reclamant nu și-a întemeiat acțiunea în drept pe dispozițiile Legii nr.10/2001 ci pe dispozițiile dreptului comun.
Tribunalul nu poate aprecia - referitor la susținerile apelantului reclamant în sensul că în urma statuării instanței de fond că decizia nr. 606 din 09.09.1980 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului B
este nulă și că implicit imobilul din litigiu a fost preluat fără titlu valabil - că imobilul fost vându de către un proprietar.
Însă, este îndeobște cunoscut că atunci când există o lege specială aceasta derogă de la dreptul comun.În cazul de față dispozițiile legii speciale,Legea nr. 10/2001,prin art. 45 alin 5 statuează clar: " Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi ".
Deci, este evident că instanțele nu pot deroga de la acest text chiar dacă se invocă de către apelantul reclamant că și - a întemeiat cererea pe dispozițiile dreptului comun.
Legea nr. 10/2001 este o lege specială de reparație care vine în sprijinul tuturor persoanelor care fost deposedate abuziv de către Statul Român anterior anului 1990.
Ori, în aceste condiții, imobilul din litigiu intrând sub incidența specială acestei legi îi este aplicabilă numai legea specială și nu dreptul comun.
Chiar și în condițiile legii speciale, legiuitorul a prevăzut că de la intrarea în vigoare acestei legi persoanele interesate au posibilitatea unui drept la acțiune în termen de 1 an de zile, termen care de altfel a fost prelungit succesiv.
Ori, instanța de fond apreciat corect că acțiunea din prezentul dosar fost depusă și înregistrată după expirarea termenului de prelungire prin G.nr.145/2001.
Nu poate fi primită nici apărarea invocată de apelantul reclamant în sensul că termenul de prescripție a fost întrerupt până la data de 19 octombrie 2004, când fost emisă decizia de restituire parțială a imobilului teren având în vedere că textul art.45, alin.5 (din actuala numerotare) din Legea nr.10/2001, este de strictă interpretare,în sensul că termenul de prescripție curge " de la data intrării în vigoare prezentei legi ",iar pe de altă parte aceasta nu este cauză de întrerupere termenului de prescripție.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, se arată că cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, ci pe dispozițiile Legii nr.10/2001, ci pe dispozițiile dreptului comun și că, din moment ce nu există niciun titlu valabil prin care Statul Român să fi preluat imobilul, dreptul de proprietate al reclamantului s-a menținut perpetuu de la dobândire și până în prezent.
Nulitatea absolută a actelor de dezmembrare și a celor de atribuire este subsecventă nulității titlului Statului.
Este invocată în acest sens jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și dispozițiile Legii nr.112/1995, care precede pentru chiriași posibilitatea cumpărării doar a imobilelor naționalizate cu titlu.
Totodată, este evidențiată reaua credință a chiriașilor la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, precum și întreruperea termenului de prescripție în ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
În acest context, se arată că reclamantul a luat cunoștință cel mai devreme la data de 19 octombrie 2004 de situația vânzării imobilului construcție și de atribuirea terenului, în urma dezmembrării, către foștii chiriași.
Prin urmare, se consideră că termenul de prescripție a fost întrerupt până la data de 19 octombrie 2004, când a fost emisă decizia de restituire parțială a imobilului teren, urmând ca, de la această dată să înceapă să curgă termenul de prescripție de 18 luni.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Legea nr.10/2001 constituie legea - cadru în materia restituirii bunurilor preluate abuziv de Statul Român în perioada 1940 - 1989, ale cărei prevederi au caracter de complinire, în raport cu alte acte normative speciale anterioare, însă, în măsura în care acestea din urmă conțin alte dispoziții, prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele dispoziții.
Astfel,cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995, îi sunt aplicabile dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr.10/2001, inclusiv în ceea ce privește termenul de prescripție prevăzut de art.46 (în prezent art.45), alin.5 din Legea nr.10/2001.
Ca urmare, motivele de recurs privind lipsa titlului, existența dreptului de proprietate al reclamantului, în condițiile art.2, alin.2 din legea nr.10/2001, reaua-credință a chiriașilor și nevalabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare, urmează a fi înlăturate, întrucât nu pot ignora termenul special de prescripție prevăzut de art.46, alin.5 din Legea nr.10/2001.
Acest termen a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001, fiind de 18 luni, respectiv până în 14.08.2002.
Fiind vorba de un termen de prescripție, el este supus dispozițiilor de drept comun privind întreruperea, suspendarea și repunerea în termenul de prescripție (art.13- art.19 din Decretul nr.167/1958).
Împrejurările invocate de recurentul reclamant, de natură să întrerupă cursul prescripției extinctive, nu se încadrează în cauzele limitativ prevăzute de art.16, alin.1 din decretul nr.167/1958, astfel că acestea nu produc efectele specifice prevăzute de art.17 (din același act normativ).
Instanța de apela reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, aplicând dispozițiile legale incidente și pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.312, alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva Deciziei civile nr.13/28.01.2008 a Tribunalului Brașov.
Reținând culpa procesuală a recurentului reclamant, care, prin atitudinea sa în proces, a determinat efectuarea cheltuielilor de judecată, Curtea urmează a-l obliga la plata către intimații pârâți, și, a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva Deciziei civile nr.13/28.01.2008 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurentul reclamant la plata către intimații pârâți, și a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pt.jud.- - -, - - -
plecată în concediu de odihnă,
semnează d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
Red.:- /25.06.2008
Dact.:-/2 ex./15.07.2008
Jud.apel:-; - Șt-;
Jud.fond:- Al.
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
