Anulare act. Decizia 183/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.183/
Ședința publică din 15 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de către și împotriva deciziei civile nr.122/R din 27 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, lipsă fiind contestatoarea și intimații, și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.95768 din 8 aprilie 2008, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură al instanței, precizări formulate de către intimatul, completare la motivele contestației în anulare și note scrise, formulate de către contestatori.
Contestatorul precizează că nu are cereri de formulat și nici nu înțelege să-și angajeze apărător, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra contestației.
Curtea, în raport de această precizare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei, având în vedere că în cauză s-au întocmit mai multe expertize ce nu sunt conforme cu realitatea.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față;
Constată că, prin decizia civilă nr.122/R din 27 martie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.337/8 noiembrie 2007 Tribunalului Argeș, pronunțată în contradictoriu cu intimații-pârâți, și.
În motivare, s-a reținut în fapt că nu există o nerespectare, din partea instanței de apel a vreunei autorități de lucru judecat în ceea ce constituie necesitatea administrării altor probe, aceasta pentru motivul că încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra acelor probe fusese desființată ca urmare a casării prin decizia civilă nr.1456/R/13 noiembrie 2006, prin care a fost casată hotărârea ce a finalizat primul ciclu procesual în fața Tribunalului Argeș.
Totodată, s-a mai găsit de către instanța de recurs că, în faza rejudecării, nici un moment reclamanții nu au solicitat efectuarea unei expertize topografice prin care să fie transpuse în teren actele de proprietate de care părțile s-au folosit în proces. Instanța a judecat cauza cu respectarea principiului disponibilității, potrivit art.1169 Cod civil, sarcina de a dovedi alegațiile lor revenind reclamanților. Or, aceștia nu au formulat decât cererea de a fi administrată proba cu interogatoriu luat pârâților. Ca atare, nu se constată vreo greșită aplicare a legii în materia încuviințării și administrării de probe, dar nici în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă. Astfel, instanța a verificat din oficiu probatoriul cauzei și a constatat că modalitatea de identificare a limitelor proprietății lor este cea impusă cu necesitate prin decizia civilă nr.494/4 mai 1995 Curții Supreme de Justiție, transpunerile din dosar făcându-se potrivit îndrumărilor cuprinse în aceasta.
Între constatările experților și indicațiile date prin decizia sus arătată neexistând vreo concordanță, s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.184 Cod procedură civilă.
În sfârșit, ultima critică, prin care se pretinde că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra unei dovezi administrate și care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a fost luată în discuție, ea vizând netemeinicia deciziei atacate, or, o asemenea critică a devenit inadmisibilă ca urmare a abrogării prin art.I pct.1111din nr.OUG138/2000, măsură menținută prin art.I pct.49 din Legea nr.219/2005.
Cu cererea formulată la data de 1 aprilie 2008, reclamanții și au solicitat instanței a-și retracta decizia, aceasta fiind rezultatul unei omisiuni de a se cerceta motivele de casare invocate.
Sub acest aspect, instanța nu a observat la fond a fost admisă proba cu interogatoriu, prorogându-se discutarea probei cu expertiză după administrarea acesteia.
În ședința următoare, instanța a dispus atașarea dosarului de revendicare în care a fost întocmită expertiza asupra căreia s-a invocat intervenirea falsului, însă, cum expertul a refuzat să se prezinte la interogatoriu, instanța nu a mai dispus efectuarea expertizei, reclamanții considerând că această neprezentare constituie o probă în favoarea lor.
În ciuda acestei situații, instanța s-a raportat la expertiza extrajudiciară întocmită într-un dosar în care s-a pronunțat o hotărâre ce nu este opozabilă reclamanților și care nu le afectează titlul de proprietate, ci numai pe cel al tatălui, sorii și cumnatului părților.
Ca atare, instanța nu a ținut cont de faptul că era necesară administrarea unei noi expertize care să stabilească existența falsului.
La termenul din data de 17 aprilie 2008, contestatorii au solicitat acordarea unui nou termen pentru a-și preciza contestația în sensul indicării motivelor de recurs ce nu au fost avute în vedere de către Curtea de Apel la soluționarea acestei căi de atac.
În completarea motivelor de contestație, contestatorii au arătat, cu memoriul depus la 7 mai 2008, care sunt nemulțumirile lor privitoare la modul în care s-a administrat probatoriul cauzei, respectiv neadministrarea unei noi probe cu expertize care să stabilească greșita transpunere în teren a proprietăților părților, ajungându-se astfel la alterarea realității și, deci, la o soluție greșită, ca urmare a falsului săvârșit de către expert.
În plus, prin memoriul formulat la data de 9 mai 2008, s-a arătat că pentru dovedirea falsului instanța trebuia să verifice înscrisuri noi aflate în dosarul nr.8151/1995, după cum un asemenea, înscris nou, reprezintă și sentința nr.2048/6 martie 1998, pronunțată în dosarul nr.7788/1994, hotărâre pe care nu au putut-o prezenta până la data de 9 mai 2008, deși este pronunțată anterior sentinței primei instanțe finalizată cu hotărârea a cărei revizuire se cere.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată nefondată cererea de retractare pentru necercetarea motivelor de recurs, în vreme ce, prin cererea de la data de 9 mai 2008 se invocă apariția unor înscrisuri noi, aceasta urmând a fi calificată potrivit celor de mai jos.
În ceea ce privește contestația în anulare fondată pe dispozițiile art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, contestatorii nu arată care ar fi motivele de recurs necercetate.
Aceștia critică modul în care au fost cercetate aceste motive de recurs, respectiv cele ce s-au arătat de către C în privința neadministrării la instanțele de fond de noi probe și respectiv, interpretarea celor administrate.
O asemenea critică nu poate constitui motiv de retractare în condițiile textului sus-arătat, pe calea contestației în anulare neputându-se ajunge la un recurs la recurs, așa cum se încearcă în prezenta cauză.
Cât despre susținerea că, după soluționarea pricinii, ar fi fost descoperit un înscris nou ce se depune împreună cu memoriul din data de 9 mai 2008, urmează a se observa că o asemenea situație este incidentă cazurilor de retractare în căile extraordinare de atac, însă în cel prevăzut de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, care reglementează revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Cum decizia dată de Curtea de apel a respins recursul, verificând numai legalitatea soluției, fără a schimba situația de fapt, așa încât nu a cercetat fondul, urmează a se observa că decizia a cărei retractare se cere pentru motivul descoperirii unui pretins înscris nou, este cea prin care tribunalul a soluționat apelul formulat de către reclamanții și, respectiv decizia nr.337/8 noiembrie 2007.
În aceste condiții, văzând obligația prevăzută de art.84 Cod procedură civilă, prezenta C va califica cererea depusă în fața prezentei instanțe, la data de 9 mai 2008, drept o cerere de revizuire fondată pe descoperirea unor acte noi, respectiv a sentinței civile nr.2048 din 6 martie 1998, pronunțată de Judecătoria Pitești, în care părți au fost și G, pe de o parte, precum și și, pe de altă parte, hotărâre ce se referă la un teren învecinat pe latura de răsărit cu proprietatea.
Totodată, văzând dispozițiile art.323 alin.1 și art.158 Cod procedură civilă, urmează ca prezenta C să decline competența soluționării de revizuire astfel formulată în favoarea Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de și, împotriva deciziei civile nr.122/R din 27 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimații fiind, și.
Califică cererea de la fila 27 ca fiind o cerere de revizuire fondată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă a deciziei civile nr.337/8 noiembrie 2007 și declină competența soluționării în favoarea Tribunalului Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Ex.2/21.05.2008.
Jud.recurs: ---.
-.
.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Florinița
