Anulare act. Decizia 1836/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1836/2008-
Ședința publică din 17.12.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S M, STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 65, județul S M, cu domiciliul în S M,-,. 9, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în S M, str. -, nr. 6,. 2, județul S M, cu domiciliul în S M,-/5, județul S M, intimații pârâți, cu domiciliul în S M, -,. 36,. 24, județul S M, cu domiciliul în S M,-/7, SC SA S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 13, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 118/Ap din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei fost dezbătut în ședința publică din data de 11.12.2008 când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17.12.2008 când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5026/14.09.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă acțiunea civilă formulată și completată de reclamanții - în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului Baști și - în calitate de fiică a defunctului, și, împotriva pârâților SC "" SA S M, STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor și și soția, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 115/20 ianuarie 1997, încheiat între părți cu privire la imobilul-apartament situat în S M,-,. nr. 9, compus din două camere în suprafață utilă de 78,29 mp, boxă de 16 mp înscris în CF S M nr. 3857 și s-a dispus restabilirea situației anterioare. Pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 172 din 21.11.2002 și 173 din 21.11.2002, atestat prin Decizia civilă nr. 1354/R/2006 a Curții de Apel Oradea, reclamanții fac dovada că sunt moștenitorii ai defuncților Baști, decedată la 30.11.1948 și a mătușii acestora.
Notificarea formulată către Primăria municipiului SM( fila 23 din dosar) de către reclamanți în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari relevă demersurile prevăzute de lege pentru restituirea imobilului în speță.
Conform extrasului CF 3857 SM( fila 93 din dosar) transcris în CF colectiv 48939 SM( filele 71, 72 din dosar) sub nr. top 1132 situat în S M,- compus din mai multe apartamente rezidă faptul că proprietari tabulari sunt antecesorii reclamanților respectiv Baști, născută și, născută în cote de câte 1/2 parte fiecare, întabulat în anul 1911.
genealogic depus la dosar filele 43 și 142 și actele de stare civilă depuse la filele 44-58 și 143-159 din dosar relevă ascendenții și descendenții existenți în familia Baști și.
Potrivit copiei extras din tabelul cu imobile naționalizate în baza Decret nr. 92/1950 (fila 91 din dosar), la poziția 15 figurează doar soția lui - și moștenitorii acestuia, care de fapt nu a avut copii, iar soția lui -, respectiv era proprietar doar pentru cota de 1/2 parte din imobil, cealaltă cotă de 1/2 parte proprietatea lui, născută nu figurează ca naționalizată în anexa Decretului nr. 92/1950, astfel că Statul nu avea un titlu legal constituit asupra imobilului. Prin imobil trecut în proprietatea statului prin Decret nr. 92/1950 se înțelege imobilul naționalizat cu respectarea prevederilor art. 1 pct. 1-5 și ale art. 2, precum și cu respectarea identității între persoana menționată ca proprietar în listele anexe la decret și adevăratul proprietar al imobilului la data naționalizării, ori imobilele care nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și pentru care nu există titlu valabil constituit în favoarea statului, pot face obiectul cererilor de restituire sau de acordare a despăgubirilor formulate de persoane îndreptățite pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun, astfel apartamentul deținut de pârâții nu putea forma obiectul unui contract de vânzare cumpărare.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare (fila 25 și 96 din dosar) pârâții chiriași au cumpărat de la pârâtul apartamentul în speță, ori potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995 aceștia nu au întrunit cumulativ cele două condiții: să aștepte soluționarea cererii foștilor proprietari și să fi așteptat expirarea termenului prevăzut de art. 14 din lege, astfel că apartamentul deținut de pârâți nu putea forma obiectul unui contract de vânzare cumpărare atât timp cât îi lipsea titlul statului, nerespectându-se dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Potrivit interogatoriilor pârâților (filele 82, 83 și 84 din dosar) rezultă că pârâții au dovedit reaua credință, deoarece deși s-au interesat consultând înscrierile în cartea funciară și au verificat la Comisia de aplicare a Legii nr. 112/95 dacă există cerere depusă pentru restituirea imobilului, totuși au încheiat contract de vânzare cumpărare care ulterior a fost refuzat la întabulare. În sensul dispozițiilor art. 1898 Cod civil, buna credință nu va exista decât atunci când atitudinea părții ce o invocă este înafara oricărei îndoieli culpabile (Decizia civilă 1233 din 30 nov. 2004 "B credință - atitudine subiectivă a cumpărătorilor care salvează actul juridic de la nulitate conf. art. 46 din Lg. 10/2001).
Față de cele de mai sus instanța de fond, în baza art. 948, 949, 950 și 966 Cod civil, art. 261.proc.civ. art. 9 din Legea nr. 112/1995, art. 46 din Legea nr. 10/2001 a admis acțiunea.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului SMa declarat, în temeiul art. 304 pct. 9.proc.civ. recurs. solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul neobligării STATULUI ROMÂN la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva aceleiași sentințe, pârâții și au declarat apel (fila 5), arătând că motivele în fapt și în drept le vor depune prin memoriu separat.
Prin decizia civilă nr. 118/Ap din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr- s-au respins apelurile declarate de STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B sector 5-, și domiciliați în S M-, împotriva Sentinței civile nr. 5026/2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 4197/2004 privind pe intimații domiciliată în S M-. 2, domiciliată în S M-/5, domiciliată în SMB. -. 36. 24, domiciliată în S M-/7 și SC SA cu sediul în SMs tr. - nr. 13.
Au fost oobligați apelanții să achite intimaților persoane fizice 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel avut în vedere următoarele:
Instanța nu și-a însușit criticile aduse hotărârii recurate prin apelul STATULUI ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul că nu a fost implicat în încheierea contractelor de vânzare-cumpărare dintre chiriași și unitatea specializată, respectiv SC SA S
Contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate între chiriași și Statul Român prin unitatea specializată SC SA S M, care nu a încheiat contractele în numele său, ci ca administrator al statului.
Ca atare nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN în acțiunea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din HG nr. 386/2007 pct. 48,. reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice situații în care acesta participă în mod nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice.
Pentru aceste motive a fost respins ca nefondat apelul STATULUI ROMÂN.
S-a apreciat ca neîntemeiat și apelul declarat de pârâții și.
Așa cum a reținut și instanța de fond, Statul nu a avut un titlu legal constituit asupra imobilului din litigiu, pentru că acesta a fost naționalizat parțial, soția - nefiind proprietar în exclusivitate. Imobilele preluate fără titlu nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 din HG nr. 11/1997.
Pe de altă parte, imobilul nu putea forma obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, nefiind întrunite cumulativ condițiile: să fi fost soluționată cererea foștilor proprietari și să fi expirat termenul prevăzut de art. 14 din lege.
Dispozițiile art. 9 din lege condiționează vânzarea de soluția dată cererii de restituire, vânzarea putând avea loc numai după soluționarea acestei cereri și numai în ipoteza în care imobilul nu se restituia în natură persoanei îndreptățite.
Nu pot fi primite criticile aduse de apelanți referitor la reținerea relei credințe a acestora. Apelanții nu au depus diligențe pentru a constata înscrierile în cartea funciară și nu au verificat dacă există cerere de restituire.
Fiind întrunite cerințele art. 50 din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
Față de cele de mai sus, a fost respins ca nefondat apelul pârâților și.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B - Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și și.
Recurentul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B reprezentant de Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa solicitat admiterea recursului său și modificarea în parte hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de Statul Român întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză; în subsidiar s-a solicitat constatarea nulității relative contractului de vânzare cumpărare.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit au reținut instanțele că Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român are calitate procesuală pasivă în această cauză, când atât din dispozițiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 112/1995 cât și din dispozițiile art. 33, 7, 14 din Hotărârea nr. 20/1996 rezultă clar că Statul Român prin Ministerul Finanțelor are doar calitatea de plătitor al despăgubirilor ce se acordă foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora și că încheierea contractelor de vânzare cumpărare a locuinței lor în baza Legii nr. 112/1995 și răspunderea pentru încheierea lor cu nerespectarea dispozițiilor legale revine unităților specializare care evaluează și vând astfel de locuințe. În cazul de față răspunderea revine exclusiv SC SA S M, iar Ministerul Economiei și Finanțelor B are calitatea de terț față de contractele de genul celor din speța în cauză.
Pe fondul cauzei se arată că imobilul fost naționalizat parțial doar pentru cota de parte și ca atare nu se poate reține preluarea fără titlu a imobilului de către Statul Român și întrucât în baza Legii nr. 10/2001 s-a dispus restituirea cotei părți rămase neînstrăinate de Statul Român către reclamanți, se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea părții din imobil înstrăinată urmând ca vânzările să fie valabile până la efectuarea unui partaj în urma căruia să se valideze ori să se rezoluționeze contractele de vânzare cumpărare după cum ar fi ajuns sau nu în lotul vânzătorului locuințele înstrăinate.
În fine, cu privire la plata cheltuielilor de judecată de asemenea se arată că în mod greșit a fost obligat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor având în vedere că nu are calitate procesuală pasivă potrivit argumentelor expuse anterior și în plus datorită relei credințe a cumpărătorilor care deși s-au interesat dacă există cerere de retrocedare, au încheiat contractul de vânzare cumpărare și deci ar fi singurii în culpă pentru cheltuielile ocazionate reclamanților în acest proces.
Recurenții și au solicitat admiterea recursului lor și modificarea în întregime deciziei din apel și sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului lor se arată că în mod greșit instanțele inferioare au reținut existența relei credințe a lor la momentul cumpărării apartamentului, când buna credință era prezumată și nu s- reușit răsturnarea prezumției prin probațiunea administrată, motiv pentru care cumpărătorul de bună credință trebuie protejat și pentru asigurarea stabilității actelor juridice, contractul trebuind a fi păstrat ca valid.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și art. 274 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate instanța reține următoarele:
În privința Statului Român reprezentant prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului nu este fondată și în mod corect instanțele au respins această excepție.
E adevărat că încheierea contractelor de vânzare cumpărare a locuințelor în baza Legii nr. 112/1995 s-a făcut prin unități specializate, dar, câtă vreme aceste unități au acționat doar ca un mandatar al statului, încasând un comision de 1%, iar diferența de preț a fost depusă într-un cont constituit la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice conform art. 30 din Hotărârea nr. 20/1996, indiscutabil că Ministerul Finanțelor reprezintă statul și că în caz de nulitate contractelor el va trebui să restituie sumele ce au fost depuse la dispoziția lui. Tocmai pentru că reprezintă Statul Român în raporturile cu alți subiecți de drept, Ministerul Finanțelor este cel care plătește și despăgubirile foștilor proprietari deposedați abuziv, pentru că tot la dispoziția Ministerul Finanțelor se adunau și sumele din chirie ori alte fructe rezultate din exploatarea de către stat a imobilelor preluate abuziv.
Așa fiind, calitatea procesuală pasivă statului prin Ministerul Economiei și Finanțelor este pe deplin justificată, indiferent de mandatarii care au încheiat contractele, efectele producându-se direct în patrimoniul mandantului, care era Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
În privința fondului litigiului, practica Curții de Apel Oradeaa fost constantă în a califica drept rea credință conduita cumpărătorului care nu a verificat dacă statul este sau nu întabulat în CF pentru putea vinde, deci cu atât mai mult când în urma verificării situației de CF, au constatat că statul nu-i proprietar tabular, nu are dreptul de proprietate înscris în CF și totuși s-au riscat să cumpere. Ori, în atare situație nu se poate pune problema bunei credințe a statului vânzător și nu-și găsește nici un temei teoria descrisă de recurentă în sensul că statul ar fi fost totuși proprietar pentru o cotă de parte și că valabilitatea contractului de vânzare cumpărare depindea de modul în care s-ar fi făcut un partaj între coproprietari, respectiv dacă ar fi căzut în lotul vânzătorului ori nu.
Așa fiind urmează fi respins ca nefondat recursul Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, soluția recurată fiind temeinică, legală, iar consecința obligării lui la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților până în recurs, pe deplin justificată.
Cum recursul va fi respins, instanța va obliga recurentul Statul Român în baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul recurs reclamanților intimați.
Cât privește recursul declarat de pârâții cumpărători și instanța constată că acest a fost depus tardiv. Astfel, decizia instanței de apel a fost comunicată recurenților la data de 30 mai 2008, la adresa la care s-au comunicat toate actele procedurale inclusiv citațiile pe parcursul procesului în primă instanță și în apel, iar recursul l-au declarat mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, respectiv la 21 august 2008.
Nu s- făcut dovada și oricum nu prezintă nici o relevanță aspectul învederat de recurenți cum că, la data de 31 iulie 2008 ar fi solicitat comunicarea hotărârii la domiciliile indicate în cărțile de identitate, întrucât această cerere s-a formulat mult timp după ce s-au încheiat dezbaterile, deci după ce se știa că s- pronunțat o hotărâre în cauză, ba chiar s-au și făcut comunicările hotărârii la adresa existentă la dosar. Era problema recurenților să fie diligenți și să-și organizeze din timp comunicarea hotărârii la o adresă la care să poată lua cunoștință de soluția instanței în termen util pentru a putea exercita eventuala cale de atac în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Neprocedând diligent, recursul este tardiv depus și va fi respins ca atare în baza art. 310 Cod procedură civilă.
Fiind în culpă procesuală, ca urmare respingerii recursurilor declarate, instanța făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții în solidar la 1500 lei RON cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimaților reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul civil declarat de cu domiciliul în comuna, sat, nr. 65, județul S M, cu domiciliul în S M,-,. 9, județul S
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentant de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în S M, str. -, nr. 6,. 2, județul S M, cu domiciliul în S M,-/5, județul S M, intimații pârâți, cu domiciliul în S M, -,. 36,. 24, județul S M, cu domiciliul în S M,-/7, SC SA S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 13, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 118/Ap din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părților intimate, -, Baști, și suma de 1500 RON cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 05.01.2009
- judecător fond -
- judecători apel - ,
- dact. gref. - 05.01.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
