Anulare act. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 188/
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta,domiciliată în B,str.- nr.30,împotriva deciziei civile nr.230 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta,av.,în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pentru intimate,av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar originalul chitanței nr.-/16.02.2009 de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru juridic în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei critică hotărârea pronunțată de instanța de apel pe motive de nelegalitate.Instanța de fond a admis atât apelul declarat de reclamantă,cât și apelul declarat de intimata și a dispus desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare.Arată că există 2 situații reglementate de art.297 Cod procedură civilă,în care instanța admițând apelul poate trimite cauza spre rejudecare:1)în cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții,care nu a fost legal citată,ceea ce nu este cazul în speță și 2) în cazul în care se constată că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.Însă,instanța de apel a desființat hotărârea instanței de fond cu trimitere spre rejudecare pentru motivul că instanța de fond s-a pronunțat plus petita,ceea ce nu înseamnă soluționarea cauzei fără cercetarea fondului,ci pronunțarea peste limitele investirii.Solicită admiterea recursului,casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila pentru soluționarea căii de atac a apelului.
Apărătorul intimatelor solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel,pe care o consideră temeinică și legală.În mod corect a dispus instanța de apel casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,având în vedere,în principal,că instanța de fond dispunând anularea certificatului de moștenitor,nu a stabilit componența masei succesorale,moștenitorii defunctului și cotele ce le revin acestora,și nu pronunțarea plus petita.Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 852 din 1 februarie 2008 pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului nr-,Judecătoria Brăilaa admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanta împotriva pârâtei și în consecință, a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 139 din 15.08.2006, a constatat că reclamanta are o cotă de 25% din valoarea imobilului bun comun situat în B,-, -.6,. 58, din valoarea rămasă după achitarea pasivului succesoral.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă a obligat pârâta la plata sumei de 512,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr. 139/2006, de pe urma defunctului a rămas ca unică moștenitoare pârâta, fiica sa, iar ca avere succesorală a rămas imobilul situat în B,-, -6,. 58, dobândit de defunct înainte de căsătorie.
Reclamanta a fost căsătorită cu defunctul când a fost cumpărat imobilul, respectiv în perioada 1991-2001, conform sentinței civile nr. 3502/2001.
Instanța a constatat că bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei și are calitatea de bun comun, dar în ceea ce privește cota de din acest bun, nu a făcut dovada contribuției sale la cumpărarea acestui apartament și nici nu a făcut dovezi că ar fi avut venituri.
Instanța a mai considerat ca fiind lipsit de relevanță și nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate al reclamantei, faptul că reclamanta nu a participat la înmormântarea și pomenile ulterioare făcute defunctului.
Având în vedere că nu există o prezumție legală referitoare la cota de bun comun ce revine fiecăruia dintre soți după divorț, art. 30 din Codul familiei făcând referire numai la calitatea de bun comun a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, instanța a apreciat că reclamantei i-ar putea reveni o cotă de cel mult 25% din valoarea bunului comun.
În consecință, instanța a dispus anularea certificatului de moștenitor motivat de faptul că nu a fost inclusă în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului și cota de 25% de bun comun aparținând reclamantei din bunul imobil situat în B,-, -6,. 58,rămasă după achitarea pasivului succesoral.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel și.
Apelantaa motivat că sentința este pronunțată cu greșita aplicare a legii întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea cu caracter de reconvențională în care a contestat faptul că reclamanta ar fi avut vreo contribuție la cumpărarea locuinței.
Instanța de fond nu a recunoscut întâmpinării și caracterul de cerere reconvențională și la soluționarea fondului cauzei nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra acesteia.
Prin cererea reconvențională a susținut că la data căsătoriei reclamantei cu tatăl apelantei, aceasta nu avea nici un fel de venituri deoarece nu a avut serviciu pe toată perioada căsătoriei, întrucât a urmat cursurile școlii sanitare plătite din veniturile tatălui său; a avut un copil întreținut de tatăl său, pe perioada căsătoriei aportul financiar a fost doar al tatălui său, iar creditul luat de la Dunărea a fost restituit doar de tatăl său.
În condițiile în care instanța de fond a reținut apărările apelantei, se impunea respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Apelantaa motivat apelul invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub următoarele aspecte:
a) Instanța de fond a reținut că reclamanta apelantă a renunțat la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune asupra imobilului, ulterior prezentării de către pârâtă a dovezilor privind pasivul succesoral.
Instanța a fost în eroare cu privire la acest aspect întrucât cererea de ieșire din indiviziune dacă ar fi insistat în susținerea ei ar fi fost respinsă deoarece bunul imobil asupra căruia solicitase ieșirea din indiviziune a fost înstrăinat.
b) Tot eronat a reținut instanța de fond că apelanta nu ar fi contestat susținerile din întâmpinare formulată de.
Sub acest aspect, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1169 cod civil cu privire la sarcina probei, în sensul că nu era obligată apelanta să conteste susținerile din întâmpinare și pârâta era obligată să facă eventualele dovezi în susținerea celor afirmate.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada contribuției la cumpărarea imobilului și nici a faptului că a avut venituri pentru a-l achiziționa, încălcând astfel dispozițiile art. 30 alin. 2 Codul familiei privind prezumția de comunitate asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Potrivit dispozițiilor menționate, apelanta beneficiază de cota de din imobil și de o cotă de în calitate de soț supraviețuitor.
În dispozitivul sentinței atacate, instanța a stabilit că reclamanta ar avea o cotă de 25% din valoarea imobilului bun comun, rămasă după achitarea pasivului succesoral.
Consideră că instanța s-a pronunțat plus petita întrucât în cererea de investire nu s-a cerut constatarea pasivului succesoral.
Prin decizia civilă nr.230/2008 Tribunalul Brăilaa admis ca fondate ambele apeluri,a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Brăila.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
1.Cu privire la apelul declarat de reclamanta, motivele invocate sunt întemeiate sub următoarele aspecte.
Sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât prin anularea certificatului de moștenitor nr. 139 din 15.08.2006 emis de BNP L, nu a stabilit componența masei succesorale și cotele de moștenire asupra imobilului situat în B,-, -6,. 58.
De asemenea, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și anume, asupra pasivului succesoral rămas de pe urma defunctului, deși acest aspect nu a făcut obiectul acțiunii reclamantei și nici a unei cereri reconvenționale.
Cu privire la primul motiv de nelegalitate, instanța a fost investită cu anularea certificatului de moștenitor întrucât în compunerea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului a fost inclusă și cota de din dreptul de proprietate aparținând reclamantei, asupra imobilului situat în B,-, -6,. 58.
Prin acțiune s-a solicitat și ieșirea din indiviziune asupra imobilului însă a renunțat ulterior prin cerere scrisă ( fila 45).
Instanța trebuia, în funcție de probele administrate în cauză, în cazul admiterii acțiunii, să anuleze parțial certificatul de moștenitor, să stabilească masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, moștenitorii și cotele de moștenire.
În ce privește evaluarea imobilului succesoral și pasivul succesoral, acestea nu au făcut obiectul acțiunii și prin urmare, instanța s-a pronunțat plus petita.
Cele două aspecte pot forma obiectul unei cereri de partaj succesoral, însă reclamanta a renunțat la acest capăt de cerere.
Din dispozitivul sentinței atacate nu rezultă care este masa succesorală rămasă după anularea certificatului de moștenitor, cine sunt moștenitorii și cotele acestora, aspecte ce țin de legalitatea și punerea în executare a unei hotărâri.
În cazul anulării certificatului de moștenitor este lipsită de relevanță înstrăinarea imobilului succesoral de către unul din moștenitori, acest aspect putând fi avut în vedere la ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului către moștenitorul care l-a înstrăinat.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a avut în vedere la anularea certificatului de moștenitor prețul cu care s-a vândut imobilul și nu imobilul în materialitatea sa.
2.Cu privire la apelul declarat de pârâta, s-a constatat întemeiat, dar nu pentru motivul de nepronunțare asupra cererii reconvenționale ci cu privire la nepronunțarea asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctului și a cotelor ideale indivize din imobil, nu cotă procentuală din valoarea imobilului cum greșit a stabilit prima instanță.
În ce privește întâmpinarea intitulată cerere reconvențională, aceasta nu întrunește cerințele prevăzute de art. 119 Cod de procedură civilă, deoarece pârâta nu a emis pretenții proprii față de reclamantă, iar în ce privește certificatul de moștenitor, acesta conține drepturi succesorale exclusiv în favoarea sa, astfel că nu se justifică o astfel de cerere.
Apărările făcute de pârâtă în întâmpinarea pe care o consideră cerere reconvențională, vizează aspecte prin care se contestă contribuția reclamantei la dobândirea imobilului succesoral, precum și cele privind pasivul succesoral constând cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare.
Instanța de fond nu a fost investită cu o cerere privind ieșirea din indiviziune asupra activului și pasivului succesoral, astfel că în mod greșit s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte.
Nelegalitatea sentinței se poate reține și sub acest aspect, și pentru motivele analizate mai sus, respectiv nepronunțarea cu privire la cererea de anulare a certificatului de moștenitor, conform dispozițiilor legale.
Chiar dacă instanța de fond a admis acțiunea și a dispus anularea certificatului de moștenitor, nu au fost precizate elementele care compun acest certificat, sau dacă se impune doar o anulare parțială, numai cu privire la cota parte din imobilul succesoral și la cotele de moștenire.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod de procedură civilă, a admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Împotriva deciziei civile nr.230/2008 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs reclamanta invocând disp.art.312 alin.5 Cod procedură civilă,pentru că potrivit disp.art.297 alin.1 Cod procedură civilă doar în situația în care prima instanță soluționează cauza "fără a intra în cercetarea fondului" instanța de apel poate desființa hotărârea instanței de fond,cu trimitere spre rejudecare.
Însă,instanța de apel a desființat sentința cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond s-a pronunțat plus petita.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului pentru că instanța de fond ar fi trebuit să stabilească componența masei succesorale, moștenitorii defunctului și cotele ce revin acestora asupra masei succesorale.Dacă instanța de apel s-ar fi pronunțat pentru prima oară asupra acestor chestiuni,părțile ar fi fost private de o cale de atac.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat.
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată în urma modificărilor operate e de anulare a certificatului de moștenitor nr.139/2006 emis de BNP în ceea ce privește componența masei succesorale și anume să se rețină că e de din.58 din B,str.- nr.5-în loc de 1/1 din apartament.
Prin sentința civilă nr.852/2008 a Judecătoriei Brăilas -a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.139/2006 și s-a constatat că reclamanta are o cotă de 25% din valoarea apartamentului rămasă după achitarea pasivului succesoral.
Deși instanța de fond nu s-a pronunțat exact pe ceea ce a solicitat partea și anume să se precizeze care era componența corectă a masei succesorale rămasă de pe urma lui,se constată aceasta a făcut o judecată pe fond a acestei cereri. Acest fapt determină concluzia că instanța de apel în mod greșit a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecată pentru că-n speță nu sunt întrunite condițiile prev.de art.297 Cod procedură civilă.
Nici pronunțarea "plus petita" reținută de instanța de apel nu este-n măsură să determine o soluție de desființare a sentinței date de instanța de fond.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul,a se casa decizia civilă 230/2008 a Tribunalului Brăila și a se trimite cauza spre rejudecare în apel la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta,domiciliată în B,str.- nr.30,împotriva deciziei civile nr.230 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect anulare act.
Casează decizia civilă nr.230/2008 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre rejudecare în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - - |
: /17.04.2009
: /17.04.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Solea, Simona Bacșin
