Anulare act. Decizia 193/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 193/
Ședința publică din 17 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în C N, str. -. -, -amă B,.12, împotriva deciziei civile nr.316 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (filele 10 și 11 dosar), pârâtul intimat Consiliul local al orașului a depus la doar întâmpinare, s-a cerut judecare în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului instanța constată că dosarul se află în stare de judecată, ca atare reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 115 din 19.02.2008 a Judecătoriei Luduș, pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtul Consiliul local al comunei și s-a constatat că reclamanta este moștenitor legal în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, decedat la data de 22.06.2001 în C-
De asemenea, prima instanță a respins petitele privind constatarea nulității absolute a tranzacției autentificate sub nr. 114/1953 și a cărții de judecată civilă nr. 28/1951, pronunțată de Judecătoria Populară Rurală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că tranzacția depusă la dosar a stat la baza finalizării cauzei ce a format obiectul dosarului 4481/1952 a Tribunalului Orășenesc C, despre care însă nici reclamanta și nici instanța prin demersurile sale nu au făcut dovada că ar fi suferit vreo modificare și că s-ar fi constatat vreodată că este un act ilegal, considerându-se ca fiind cuprinsă într-o hotărâre judecătorească aceasta a intrat în puterea lucrului judecat și nu s-a putut susține că anularea hotărârii ar fi posibilă pe calea unui proces de drept comun și nu printr-o cale de atac.
Mai mult, instanța de fond a apreciat că soțul reclamantei, respectiv fiul lui, parte în procesul și în tranzacția ce fac obiectul cauzei, putea cere în nume propriu constatarea nulității actelor respective, atâta vreme cât a decedat doar in anul 2001.
În legătură cu tranzacția a cărei nulitate relativă se cere, instanța de fond a apreciat că în cazul actelor juridice numite, așa cum este si tranzacția, scopul imediat nu poate fi unul ilicit, atâta timp cât acesta este un element abstract și invariabil în cadrul aceleiași categorii de ac juridice. În cazul contractelor numite, doar scopul imediat ca element concret și variabil, chiar și în cadrul aceleiași categorii de acte juridice civile, poate fi unul ilicit.
Doar în cazul unor acte juridice nenumite este posibil ca și scopul imediat să fie ilicit.
În legătură cu susținerile reclamantei, privitoare la faptul că reprezentanții comunei au renunțat la un drept ce nu le aparținea (în tranzacție) și anume valoarea locativă a imobilului, s-a considerat că această afirmație pleacă de la presupunerea că numitul ar fi fost un posesor de bună-credință. Ori, în situația în care nu ar exista buna-credintă, valoarea imobilului, ca fruct civil, nu ar fi revenit posesorului. Așa cum rezultă din cartea civilă nr.28/1951, contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 01 iulie 1932, fost anulat tocmai datorită faptului că, în calitate de cumpărător a fost considerat de rea-credință ca urmare a faptului că, având la data cumpărării calitatea de prim-pretor, a încălcat prevederile art.1308 Cod Civil, conform căruia nu se pot face adjudecatari, administratorii averii comunelor sau funcționarii publici.
În ceea ce privește capătul de cerere pentru constatarea nulității absolute a cărții de judecata civila nr.28/1951, pronunțată de Judecătoria Populară Rurală, în dosarul nr.66/1951, instanța de fond a reținut că reclamanta se contrazice în afirmații. Astfel, pe de o parte susține că în urma demersurilor ce le-a făcut la arhiva Judecătoriei Cluj -N, nu a găsit evidențiat dosarul nr.4481/1952 al Tribunalului Orășenesc C, cum de altfel s-a comunicat și instanței, iar pe de altă parte susține că acest dosar a avut ca obiect judecarea unui eventual recurs care ar fi fost formulat împotriva cărții de judecată civilă nr.28/1951. De altfel, în baza acestor susțineri ale reclamantei, instanța a apreciat cum s-a menționat și mai sus, că s-a intrat în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a tranzacției autentificate sub nr. 114/1953 și a cărții de judecată civilă nr. 28/1951, pronunțată de Judecătoria Populară Rurală.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, tranzacția fiind lovită de nulitate absolută, deoarece scopul imediat al cauzei actului este ilicit și imoral, iar scopul mediat al cauzei lipsește.
Apelanta a mai arătat că înscrisul denumit "tranzacție" este o donație deghizată forțată în favoarea comunei.
Referitor la cartea de judecată nr. 28/1951 pronunțată de Judecătoria Populară Rurală, apelanta a arătat că este nulă, având în vedere că părțile au înțeles să litigiul prin tranzacție autentificate sub nr. 114/1953.
Intimatul Consiliul local al orașului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia, în principal ca tardiv, iar în subsidiar ca nefondat, arătând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Excepția tardivității apelului a fost respinsă ca neîntemeiată la data de 21.10.2008, pentru considerentele arătate în încheierea de la acea dată.
De asemenea, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local în privința petitului vizând constatarea nulității absolute a tranzacției.
Prin decizia civilă nr.316/28.10.2008, Tribunalul Mureș a dmis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 115/19.02.2008 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr-.
A schimbat în parte sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, raportat la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a tranzacției autentificate sub nr.114/1953 la notariatul de Stat al Raionului.
A respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a tranzacției autentificate sub nr.114/1953 la Notariatul de Stat al Raionului, Regiunea C ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Analizând hotărârea atacată în raport de efectul devolutiv al căi de atac, consacrat de art. 292, art. 295. precum și în raport de limitele învestirii și de susținerile părților, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat a se constata că are calitatea de moștenitor legal al defunctului său soț, a se constata nulitatea absolută a tranzacției autentificate sub nr. 114/1953 la Notariatul de Stat al Raionului, Regiunea C, înscrisă în CF nr. 635 sub nr. 49/1953, precum și a se constata nulitatea absolută a cărții de judecată civilă nr. 28/1951 pronunțată de Judecătoria Populară Rurală.
Conform certificatelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei (filele 23-26), reclamanta a fost căsătorită cu -, acesta decedând la data de 22.06.2001.
Din această perspectivă tribunalul a reținut că în mod legal a constatat prima instanță faptul că reclamanta este succesoarea legală a acestuia, în calitate de soție supraviețuitoare.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a tranzacției autentificate sub nr. 114/1953, tribunalul a constatat că din înscrisul aflat în copie la fila 6 în dosarul primei instanțe, intitulat "Tranzacție" rezultă că aceasta a intervenit la data de 11 iunie 1953 între Comuna, prin reprezentanți legali, pe de o parte și, pe de altă parte, în vederea finalizării unui litigiu ce forma obiectul dosarului nr. 4481/1952 a Tribunalului Orășenesc
În raport de acest petit instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al Orașului, din perspectiva faptului că acesta nu a fost parte în tranzacția a cărei anulare se solicită. Astfel, așa cum rezultă din conținutul acesteia, tranzacția s-a încheiat între Comuna și, iar nu de Consiliul local. Prin urmare, legitimare procesuală pasivă avea unitatea administrativ teritorială - actualmente Orașul -, reprezentată de primar, iar nu Consiliul local al orașului, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local pentru petitul vizând constatarea nulității absolute a tranzacției menționate.
O atare soluție nu constituie o înrăutățire a situației în propria cale de atac, în contextul în care prima instanță a respins acest capăt de cerere ca nefundat, întrucât reclamanta apelantă poate oricând să promoveze o acțiune împotriva Orașului, neputându-i-se opune autoritatea de lucru judecat.
Referitor la Cartea de judecată civilă nr. 28/1951 pronunțată de Judecătoria Populară Rurală (filele 11-15), instanța constată că litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 66/1951 s-a purtat între Comitetul Executiv al Sfatului Popular al comunei împotriva pârâtului, cu privire la acest capăt de cerere Consiliul local al Orașului are legitimare procesuală pasivă.
Cu privire la susținerea reclamatei apelante referitor la nulitatea cărții de judecată din perspectiva faptului că litigiul soluționat prin această hotărâre s-a stins prin încheierea tranzacției în calea de atac, instanța constată că nu este susținută de nicio probă, apelanta nedepunând la dosarul cauzei hotărârea de expedient respectivă.
Oricum, cartea de judecată a cărei anulare se cere este o hotărâre judecătorească, nefiind aplicabile prevederile legale referitoare la cazurile de nulitate absolută a actelor juridice civile. Singura hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi atacată cu acțiune în anulare este hotărârea de expedient, prin care se ia act de o tranzacție, consfințind o învoială a părților, însă nu este cazul în speță.
Prin Cartea de judecată ce face obiectul analizei, s-a declarat reziliat un contract de vânzare-cumpărare, pârâții fiind obligați să predea un imobilul Statului Român. Or, o atare hotărâre putea fi anulată numai prin exercitarea căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.
În altă ordine de idei, instanța a constatat că parte în tranzacția menționată nu este defunctul soț al reclamantei, ci tatăl acestuia din urmă,. Or, reclamanta nu a solicitat a se constata că defunctul este succesor legal al defunctului. În acest sens, instanța constată că simplul fapt că s-a constatat că reclamanta este moștenitoarea defunctul său soț, în contextul în care nu a solicitat și nu a dovedit faptul că acesta din urmă a acceptat moștenirea tatălui său, nu-și justifică la rândul ei legitimarea procesuală activă. Însă atâta timp cât pârâtul nu a contestat calitatea reclamantei de succesor legal al defunctului (socrul acesteia) instanța o va lua în considerare ca atare.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296.pr.civ. instanța de apel a procedat în mod arătat în dispozitivul deciziei, descris mai sus.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând nulitatea absolută a tranzacției autentificat sub nr.114/1953 la Notariatul de al Raionului, Regiunea C și înscrisă în CF nr.635 A al localității sub nr.49/1953 și nulitatea absolută a Cărții de judecată civilă nr.28/1951 pronunțată de Judecătoria Populară Rurală.
Consideră decizia civilă atacată ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 alin.8 și 9 Cod pr.civilă.
Cu referire la constatarea lipsei calității procesuală pasive a Consiliului local, arată că instanța a omis să precizeze temeiul legal pe care 1-a avut în atunci când a pronunțat decizia, dar prevederile art.12 alin 5 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, sunt destul de limpezi în acest sens, arătând că "în litigiile -patrimoniale referitoare la dreptul de proprietate - statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului B sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în fața instanței."
Deci, este de observat că, deși unitatea administrativ-teritorială este "reprezentată" de consiliul local sau județean, în fapt, aceasta va sta în justiție tot prin primar sau președintele consiliului județean care va primi din partea consiliului un mandat scris în fiecare caz în parte (deci special), putând, la rândul lui, să delege dreptul de reprezentare unui funcționar din primărie (de regulă, consilierul juridic sau alt salariat) ori unui avocat.
e de altă parte, arată că instanța de apel a apreciat juste și legale considerentele instanței de fond și a menținut sentința atacată în ceea ce privește Cartea de judecată civilă nr. 28/1951 pronunțată de către Judecătoria Populară Rurală.
Raportat la prevederile art. 271-272 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile art. 247 si art. 316 Cod. pr.civilă, 304, apreciază eronată aceasta poziție, având în vedere că părțile au înțeles să litigiul dintre ele, prin actul intitulat tranzacție, act autentificat sub nr. 114/1953 la Notariatul de stat al raionului, Regiunea C.
Litigiul dintre cele doua părți este de fapt procesul soluționat în primă instanță prin cartea de judecată civilă nr. 28/1951 pronunțată de către Judecătoria Populară Rurală
Chiar daca afirmația de mai sus, are la bază o prezumție elementară, la care instanța poate apela in temeiul art. 1203 Cod civ. consideră că, totuși ea nu poate fi combătută, deoarece atât în tranzacție cât și în cartea de judecată civilă nr. 28/1951 sunt prezente aceleași părți, care au în vedere soluționarea aceluiași obiect: transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului din localitatea aflat în proprietatea antecesorului său.
Cartea de judecată civilă nr. 28/1951 nu poate produce efecte juridice si nu poate coexista simultan cu tranzacția autentificata sub nr. 114/1953 la Notariatul de stat al raionului u, Regiunea C pentru următoarele considerente:
- Cartea de judecată civilă nr. 28/1951 nu reprezintă o hotărâre definitiva si irevocabila si nu putea fi pusa in executare, fiind pronunțata la o data anterioara semnării tranzacției;
- Părțile "au stabilit de bună voie" printr-un act autentic transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului care forma obiectul litigiul;
- In plan juridic și social opozabilitatea transmiterii dreptului de proprietate s-a realizat în baza actului juridic subsecvent.
Prin întâmpinarea formulată Consiliul orașului a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului reclamantei și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de apel, în mod corect a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local - raportat la constatarea nulității absolute a tranzacției autentificate sub mnr.114/1953 la Notariatul de Stat al Raionului, cu consecința respingerii constatării nulității absolute a "tranzacției".
Totodată au fost menținute dispozițiile prin care s-a arătat că reclamanta are calitatea de moștenitor legal, respectiv de soție supraviețuitoare a defunctului soț.
De asemenea, s-a reținut că în "tranzacția" menționată de reclamantă mai sus, autentificată sub nr.114/1953, nu este vorba de soțul reclamantei ci de tatăl acestuia, ori reclamanta a solicitat a se constatat că succesiunea după defunctul său soț, respectiv.
În această situație este nejustificată cererea de nulitate absolută a Cărții de judecată civilă nr.28/1951 pronunțată de Judecătoria Populară Rurală, întrucât prin aceasta a fost reziliat un contract de vânzare-cumpărare, pârâții în acest litigiu, fiind obligați la predarea imobilului Statului Român, hotărâre care putea fi anulată numai prin exercitarea căilor legale de atac.
În mod corect, instanța de apel a reținut din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al orașului, având în vedere că acesta nu a fost parte în "tranzacția" a cărei anulare se solicită. Ca atare, motivul de recurs privitor la pct.1, referitor la nulitatea absolută a tranzacției autentificate sub nr.114/1953 la Notariatul de Stat al Raionului, Regiunea C și înscrisă în CF nr.635/A al localității sub nr.49/1953 - are legitimare procesuală pasivă Orașul - reprezentat prin primar, ca unitate administrativ- teritorială.
În ceea ce privește pct.2 al recursului referitor la nulitatea absolută a cărții de judecată civilă nr.28/1951, pronunțată de Judecătoria Populară Rurală, nu sunt aplicabile prevederile legale cu privire la cazurile de nulitate absolută a actelor juridice civile.
Și, așa cum am arătat, o hotărâre poate fi anulată numai prin exercitarea căilor legale de atac, respectiv cele ordinare și cele ale căilor extraordinare de atac.
Mai mult, chiar înscrisurile a căror nulitate absolută se solicită,acesteanu se află în proprietatea publică a Orașului, asupra acestor imobile -construcții, se exercită un drept de proprietate privată, care aparține unor persoane fizice, iar imobilul-teren aparține domeniului privat și nu public al Orașului.
În conformitate cu disp.art.62 alin.1 din Legea nr.215/2001, a administrației publice locale, republicată, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu autoritățile publice, cu persoanele fizice și juridice române sau străine.
Pentru considerentele anterior relevate, Curtea constată că în cauză nu se regăsesc motivele de nelegalitate invocate prin recursul dedus judecății prev.de art.304 pct.8, 9 Cod pr.civilă și, neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să-l pună în discuția părților, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, conform prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în C N, str. -. -, -amă B,.12, împotriva deciziei civile nr.316 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
18.03.2009
Jd.fd.
Jd.tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
