Anulare act. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 194/2008
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr. 12/A din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr. unic - având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu pârâta intimată .
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 05.06.2008, note de ședință și memoriu formulat de către recurentă.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 30 Mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin Sentința Civilă nr. 2926/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei, precum și cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la începutul anului 2000, între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare, în două exemplare originale, al căror conținut este asemănător, înțelesul părților a fost ca reclamanta să-i vândă pârâtei apartamentul din A I, str. - -, Bloc 29, apartament 16 cu prețul de 67.500.000 lei; s-a mai consemnat că a fost achitată suma de 40.000.000 lei la data vânzării, urmând ca diferența de 27.500.000 lei să fie achitată până la data de 24.02.2000, în caz de depășire a acestui termen cumpărătorul urmând să plătească dobânzi.
Instanța de fond a mai reținut că, în ceea ce privește primul motiv invocat de reclamantă privind plata integrală a prețului, acest lucru atrage rezoluțiunea contractului, iar nu nulitatea, așa cum cere reclamanta.
S-a mai constatat că reclamanta a mai solicitat anterior rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pe motivul că cumpărătoarea nu i-a achitat diferența de preț.
În ce privește constatarea nulității antecontractului pe motivul că lipsește semnătura reclamantei de pe acesta, instanța reține că potrivit art. 948 Cod civi, consimțământul valabil al părții ce se obligă este o condiție esențială pentru validitatea convenției.
Consimțământul reclamantei la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare a fost materializat prin semnarea acestuia.
Instanța a înlăturat ca fiind subiective declarațiile martorilor și și a reținut că din întregul probatoriu testimonial a reieșit că reclamanta este cea care a semnat cele două înscrisuri contestate identice ca și conținut, dar nu ca și mod de redactare, astfel că a fost respinsă cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare - cumpărare motivată prin nesemnarea acestuia de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând ca în baza art. 291/1 Cod procedură civilă, să fie schimbată sentința atacată și să fie admisă acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că instanța reține în mod greșit în considerente autoritatea de lucru judecată deoarece prezentul litigiu a are alt obiect și anume nulitatea convenției.
S-a mai arătat că instanța de fond trebuia să sesizeze conținutul total diferit al celor două înscrisuri a căror anulare se cerere, că acestea trebuiau interpretate în favoarea celui care se obligă potrivit art. 983 Cod civil.
Astfel, se susține că în mod nejustificat instanța de fond a înlăturat declarația martorului întrucât acesta nu cunoștea foarte bine împrejurările încheierii convenției.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, și art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
S-a mai arătat că în cauză s-a efectuat un raport de expertiză grafoscopică care a concluzionat că apelanta este cea care a semnat antecontractul, iar la instanța de fond aceasta nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, astfel că în apel cererea este total neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 12/A/25 ianuarie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-, apelul reclamantei a fost respins.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, deși reclamanta în prezenta acțiune solicită constatarea nulității contractului pentru neplata integrală a prețului, finalitatea urmărită de ea este aceeași și anume de a desființa convenția încheiată între părți și de a evita constatarea puterii de lucru judecat a sentințelor pronunțate anterior.
Astfel, prin sentința civilă 2145/2003 s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat ca fiind valabil încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți și s-a respins cererea reconvențională a pârâtei prin care a solicitat constatarea caducității promisiunii de vânzare cumpărare și desființarea promisiuni sinalagmatice de vânzare - cumpărare, sentință ce a rămas irevocabilă prin decizia Curții de APEL ALBA IULIA nr. 660/2005.
Anterior, prin acțiunea în constatare formulată de în dosar nr. 9041/2000 al Judecătoriei Alba Iulias -a solicitat constatarea faptului că vânzarea s-a efectuat între cele două părți ale aceluiași imobil în litigiu în dosarul de față și a fost respinsă acțiunea reconvențională a pârâtei de a dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin decizia civilă nr. 2358/2002 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul reclamantei, modificată decizia Tribunalului Alba și respinsă acțiunea reconvențională, menținând dispozițiile instanței prin care se respinsese acțiunea principală.
Referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare solicitată în dosarul de față, prin invocarea faptului că nu reclamanta ar fi semnat antecontractul de vânzare-cumpărare, susținerile apelantei reclamante sunt combătute prin concluziile raportului de expertiză grafologică efectuat la instanța de fond, care a concluzionat că semnătura de pe înscris aparține reclamantei.
Suplimentarea probațiunii prin audierea celor trei martori solicitată de apelantă este lipsită de eficacitate, în condițiile în care instanța de fond a apreciat în mod just declarațiile martorilor în sensul înlăturării depozițiilor martorilor care erau apropiați reclamantei.
Afirmația apelantei că a greșit instanța de fond reține în considerente autoritatea de lucru judecat nu are suport juridic întrucât, deși prezentul litigiu are alt obiect decât cauzele anterioare, se tinde de fapt de către reclamantă la obținerea unei sentințe prin care să desființeze convenția încheiată cu pârâta.
Această afirmație este neîntemeiată cu atât mai mult cu cât instanța, prin hotărârea atacată, s-a pronunțat și pe fondul cauzei.
Cele două acte prin care se arată că " am vândut apartamentul" și "am dat arvuna" nu se contrazic, așa cum afirmă apelanta, ci se completează reciproc în sensul prevederilor art. 1294 Cod civil.
Așa încât se constată că declarațiile martorilor reținute de instanța de fond se coroborează cu expertiza efectuată în cauză, nefiind astfel motive de constatare a nulității absolute a convenției, aceasta fiind semnată cu certitudine de ambele părți.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și în principal modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, modificare deciziei, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut în esență că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 943, 962, 969 și 983 Cod civil; că în forma de exprimare a celor două contracte originale, acestea nu sunt identice, deci nu pot fi sinalagmatice în înțelesul art. 943 Cod civil; că cele două contracte se completează reciproc și nu se contrazic, fiind aplicabile dispozițiile art. 1294 Cod civil; că instanța de apel nu a analizat un lucru esențial - și anume - acela că nu a fost întrunit acordul de voință.
A mai susținut că în cauză nu operează autoritatea lucrului judecat, deoarece în cauza anterioară instanța s-a pronunțat pe rezoluțiunea antecontractului și nu pe nulitatea lui, neexistând tripla identitate prevăzută de art. 1201 Cod civil; că lipsa la interogator a pârâtei atrage aplicarea art. 225 Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală.
În mod corect instanța de apel a reținut că în cauză nu operează autoritatea lucrului judecat, deoarece atât acțiunea în rezoluțiunea convenției, cât și cea prin care se solicită constatarea nulității aceleiași convenții - ambele pentru neplata prețului - tind la aceeași finalitate și anume desființarea convenției încheiate între părți.
Prin Sentința Civilă nr. 2145/2003 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost admisă acțiunea reclamantei intimate și s-a constatat valabil încheiat antecontractul încheiat între părți și s-a respins acțiunea reconvențională a reclamantei recurente prin care se solicită să se constate caducitatea aceleiași convenții.
De asemenea, prin Sentința Civilă 9041/2000 a Judecătoriei Alba Iulias -a constatat că vânzarea - cumpărarea s-a efectuat între cele două părți privind același imobil și a fost respinsă acțiunea reconvențională introdusă de recurentă pentru rezoluțiunea convenției.
Prin Decizia Civilă nr. 2358/2002, a fost modificată decizia Tribunalului Alba și respinsă acțiunea reconvențională, păstrând decizia sub aspectul respingerii acțiunii principale.
Susținerile recurentei potrivit cărora nu ar fi semnat antecontractul sunt infirmate de raportul de expertiză grafologică care confirmă că semnătura de pe act aparține recurentei, concluzionând că acesta nu este lovit de nulitate. Față de concluziile acestui raport de expertiză, suplimentarea probațiunii cu probe testimoniale și interogarea pârâtei intimate devine superfluă. Lipsa la interogator a intimatei face aplicabile dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă, constituind un început de dovadă scrisă, care însă este infirmată de raportul de expertiză.
În mod corect și motivat instanța de apel a reținut că cele două acte nu se contrazic, dar se completează, reclamantele vorbind de vânzare, iar pârâta de plata arvunei pentru apartament.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei Civile Nr. 12/A/25 ianuarie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar civil nr-.
(continuare decizia nr. 194/2008 din dosar nr-)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - -(CO) - - - -
Semn. Vicepreședinte
GREFIER,
- - (CO)
Semn. Grefier
-
Red.
Tehnored. /2 ex/15.07.2008
Jud. fond:.
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
